32 matches
-
le venerau soldații romani, se pare că cel mai răspândit era cultul lui Mithra. Acesta era un zeu iranian care era înfățișat cu o căciulă frigiana pe cap. Templele închinate lui Mithra semănau cu niste peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul competitor al creștinismului.
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
le venerau soldații romani, se pare că cel mai răspândit era cultul lui Mithra. Acesta era un zeu iranian care era înfățișat cu o căciulă frigiană pe cap. Templele închinate lui Mithra semănau cu niște peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul competitor al creștinismului. Una dintre reținerile pentru soldă era fondul de înmormântare, care era colectat de fiecare centurie. Înmormântarea era un ritual foarte important pentru majoritatea popoarelor din lumea romană. Dacă soldatul murea la datorie, banii erau
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
zoroastrian în anii 1860. A contestat dată acceptată a sosirii populației parși în India, stabilind-o în 936, față de anul 716, așa cum se considera pe atunci (Dastur Kamdin). În 1870, el a început să facă speculații cuprinzătoare cu privire la religie, incluzând mithraismul și francmasoneria între domeniile sale de interes, si adresându-se persoanelor din afara comunității parși. În anul 1916 a fost înființat Institutul K. R. Cama cu scopul de a-i perpetua memoria, în urma unor reuniuni ale reprezentanților administrației britanice, reformatorilor parși
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit în ascensiunea sa de o maladie mortală 2 - se fondează pe același prestigiu al originii iraniene, i.e. ariene, folosit ca argument anticreștin, într-o vreme când se mai credea că mithraismul răspândit în provinciile romane este un fenomen iranian. Sunt semnalmente care fac ca, în pragul ascensiunii puterii naziste, o istorie „ariană” a creștinismului cum este Mithra, Zoroastre et la préhistoire aryenne du christianisme (Paris, 1935) a lui Charles Autran să
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Carl-Martin Edsman, Res aut Verba? Erinringar med anledning av sakkunnigutlåtandena rörande preceptorsbefattningen i religionshistoria vid Uppsala Universitet, Lund, 1949, 56 p. 7. În Études sur les mystères de Mithra, Lund, 1951, Wikander critică teza principală a lui Cumont, potrivit căreia „mithraismul” ar fi un exemplu tipic de sincretism, caracteristic vieții religioase din Antichitatea romană târzie, structurat în principal pe elemente (mituri și culte) iraniene. El urmărește sistematic deconstrucția ipotezei lui Cumont, potrivit căreia dovada originii iraniene ar consta în raportul consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
criticată de colegul său Widengren, cf. „Stand und Aufgabe der iranischen Religionsgeschichte”, Leiden, 1955. Contrar lui Widengren, Richard Gordon, unul dintre cei care au încercat să continue punctele de vedere ale lui Wikander, cf. „Franz Cumont and the Doctrines of Mithraism”, în John R. Hinnells (ed.), Mithraic Studies, University Press, Manchester, 1975, îi scria acestuia din urmă: „În orice caz vă sunt recunoscător: ați început un proces al chestionării ce pare să câștige teren printre savanții tineri (în contrast cu Alföldi sau Widengren
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sau Widengren - nu poți decât să te minunezi de stupiditatea «răspunsurilor» lor)” - cf. scrisoarea din 14 aprilie 1973, în Arhiva SW. Wikander a criticat ipotezele și argumentațiile lui Cumont nu numai punctual, ci a pus la îndoială însăși realitatea fenomenului „mithraism”, calificându-l drept o invenție terminologică a savantului belgian - vezi S. Wikander, „Les -ismes dans la terminologie historico-religieuse”, în Les syncrétismes dans les religions grecque et romaine, PUF, Paris, 1973, pp. 9-14. 8. Nu este exclus ca Eliade să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
J. Masui). IXtc "IX" 1. Concluziile la Études sur les mystères de Mithra constituie, de fapt, soluția pe care, la capătul criticii lui Cumont, Wikander o propune pentru explicarea originii și naturii specifice a acestei mișcări religioase, tip sectă, numită „mithraism”, serie a formelor de cult occidental din aria Imperiului Roman (atât occidentală, cât și orientală), spre deosebire de formele de cult central-asiatice închinate zeului Mithra. Declinând în mod absolut originea iraniană a mithraismului (variantă pe care, de altfel, Cumont ar fi găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
naturii specifice a acestei mișcări religioase, tip sectă, numită „mithraism”, serie a formelor de cult occidental din aria Imperiului Roman (atât occidentală, cât și orientală), spre deosebire de formele de cult central-asiatice închinate zeului Mithra. Declinând în mod absolut originea iraniană a mithraismului (variantă pe care, de altfel, Cumont ar fi găsit-o îmbrățișând prea facil și necritic celebra aserțiune renană - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit din creșterea sa de o maladie mortală: „Fără această prejudecată, Cumont
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
arborelui înconjurat de un șarpe, ocurent atât în reprezentările „cavalerului trac”, cât și în cele ale lui Mithra ecvestru, din zona blacanică. Această ipoteză a originii balcanice „ar explica și de ce soldații recrutați din aceste regiuni au contribuit la expansiunea mithraismului: această expansiune nu ar fi decât consecința foarte firească a marelui rol jucat de elementul traco-iliric în timpul anumitor perioade ale epocii imperiale, anume în armată” - cf. Wikander, op. cit., p. 45. Critica originii iraniene a cultului mithriac nu a fost unanim
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
originară a misterelor lui Mithra? Această sectă enigmatică nu și-ar avea oare originea mai degrabă într-una din regiunile balcanice decât în vreun colț al acestor țări iraniene sau iranizate?” - cf. op. cit., p. 44), nici ipoteza originii balcanice a mithraismului nu a rămas mai puțin controversată, unul dintre criticii ei fiind chiar autorul indicat de Eliade, arheologul Dumitru Tudor, chiar dacă nu la data la care se desfășoară corespondența - vezi D. Tudor, Corpus monumentorum religionis equitum Danuvinorum, EPRO, Leiden, 1976, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
oricând și oriunde, la orice oră din zi și din noapte, într-un oraș aglomerat sau în plin deșert, pentru iubire și adorare, templul în care omul poate deveni una cu tatăl ceresc. Aceasta este Tradiția. Asemănător, întâlnim pe adepții mithraismului și ai creștinismului de la începuturi care formau societăți secrete, strâns unite, care se numeau frați și ale căror ritualuri prezentau analogii cu tradiția, purificându-se prin botez, se confirmau în puterea lor de a lupta cu răul și așteptau de la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se petrece transmutanța omenescului în divin, conservarea și renașterea ființei, trandafirul din centrul crucii, soarele suprapus pe Crucea Sudului, Cristos. Marele Arhitect al Universului coboară în car pe podul curcubeu, asemenea mitologiei sudaneze. Carul tras de cei patru armăsari din mithraism se învârtesc perpetuu în cerc, primul purtând pe pielea sa strălucitoare semnele planetelor și ale constelațiilor, este foarte iute și puternic, al doilea are un veșmânt sobru luminat doar dintr-o parte de soare, mai puțin agil și viguros, al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
principii ale universului. Acestea ar fi unele dintre treimile sacre pe care umanitatea le-a venerat de-a lungul mileniilor. Cu motivația lor psihologică, eclectică sau de împrumut din alte culturi sau religii, aceasta dăinuie și azi. În timpurile precreștine mithraismul fusese ultima care respecta tradițiile venerației divine, păstrând acest tezaur de peste șapte mii de ani. Studiul zoroastrismului în particular și al ontologiei mithraice a școlii elene dionysiace susțin respectarea de către creștinism a triplei îngemănări într-un singur Dumnezeu. Cu siguranță
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
văd sub acest nume pe Mithras, un Sol oriental (Sol Invictus Elagabalus) sau un Sol indiges, iar autorul optează pentru caracterul oriental al figurii divine solare (legând prezența lui Sol Invictus în Dacia de heliolatria epocii severiene și de popularitatea mithraismului). În ce privește analiza cultului lui Mithras, trebuie făcute unele precizări punctuale. În opinia noastră, nu există un sanctuar mithraic la Doștat, piesele de acolo provenind din colecția Teleki (analiza iconografică a reliefului CIMRM II 2006 - 2007 indică proveniența din Ulpia Traiana
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
fost mereu același: cadrul oficial de manifestare a unei credințe a dispărut - instituții, funcții, practici, ceremonii -, dar substanța a rămas aceeași, și anume un sentiment colectiv a cărui intensitate a fluctuat după concursul de împrejurări. Să luăm de pildă cazul mithraismului. Ivită în Iran cu un mileniu înainte de apariția creștinismului și atingînd apogeul occidental în secolul al treilea după Hristos, cînd, odată cu convertirea împăraților romani Commodus și Iulian Apostatul, mithraismul a fost la un pas să cucerească definitiv Roma, religia aceasta
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
a fluctuat după concursul de împrejurări. Să luăm de pildă cazul mithraismului. Ivită în Iran cu un mileniu înainte de apariția creștinismului și atingînd apogeul occidental în secolul al treilea după Hristos, cînd, odată cu convertirea împăraților romani Commodus și Iulian Apostatul, mithraismul a fost la un pas să cucerească definitiv Roma, religia aceasta de origine persană (căreia i se mai spune și mazdeism sau religia magilor) a îndeplinit toate condițiile pentru a fi o credință viguroasă și longevivă. În primul rînd, a
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
făcînd escală în Orient și împrumutînd religia dominantă a locului, sau mercenarii orientali care, străbătînd campanie după campanie regiunile occidentale, au contaminat garnizoanele, fortărețele și diviziile cu ritualurile lor răsăritene. În al doilea rînd, sclavii: un agent precumpănitor al expansiunii mithraismului a fost carnea vie a robilor și gladiatorilor. Mutați dintr-un loc în altul și vînduți de la un stăpîn la altul, singura lor verigă de continuitate cu locurile de baștină a fost credința mithraică. Succesul mithraismului în rîndurile acestor categorii
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
agent precumpănitor al expansiunii mithraismului a fost carnea vie a robilor și gladiatorilor. Mutați dintr-un loc în altul și vînduți de la un stăpîn la altul, singura lor verigă de continuitate cu locurile de baștină a fost credința mithraică. Succesul mithraismului în rîndurile acestor categorii a avut la bază un mecanism psihologic: soldatul, gladiatorul sau sclavul, supuși necontenit tuturor amenințărilor, aveau nevoie întîi de toate de protecție, sau măcar de perspectiva consolatoare a unei răsplăți viitoare. Iar mithraismul, înaintea creștinismului și
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
credința mithraică. Succesul mithraismului în rîndurile acestor categorii a avut la bază un mecanism psihologic: soldatul, gladiatorul sau sclavul, supuși necontenit tuturor amenințărilor, aveau nevoie întîi de toate de protecție, sau măcar de perspectiva consolatoare a unei răsplăți viitoare. Iar mithraismul, înaintea creștinismului și într-o formă mult mai simplă decît religia apostolilor, a așezat credința pe fundalul mîngîietor al unei învieri viitoare, însămînțînd făgăduința că, dacă un om se roagă zeului și îi aduce ofrande, îi poate atrage sprijinul. În
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
militară: pînă la lăsarea la vatră, soldații trăiau în spiritul misteriilor lui Mithra, forma cea mai lesnicioasă de întreținere a unei vieți religioase. Și cum mai tot omul, de dragul conservării vieții, este dispus să îmbrățișeze viziunea religioasă cea mai consolatoare, mithraismul a fost soluția cea mai eficientă a primelor secole de după Hristos. Doza de siguranță pe care o insufla în sufletele sclavilor sau cetățenilor liberi o preschimbau într-o credință lipsită de concurență. Pe scurt, în privința randamentului atins de reacția satisfacției
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
soluția cea mai eficientă a primelor secole de după Hristos. Doza de siguranță pe care o insufla în sufletele sclavilor sau cetățenilor liberi o preschimbau într-o credință lipsită de concurență. Pe scurt, în privința randamentului atins de reacția satisfacției psihologice, eficiența mithraismului o bătea pe cea a creștinismului, și tocmai de aceea, la început, prima a dat semne că va cîștiga partida. Conflictul dintre cele două religii va fi însă acerb și devastator, încheindu-se în dauna misteriilor persane. O altă cauză
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
pe cea a creștinismului, și tocmai de aceea, la început, prima a dat semne că va cîștiga partida. Conflictul dintre cele două religii va fi însă acerb și devastator, încheindu-se în dauna misteriilor persane. O altă cauză a expansiunii mithraismului a fost prevalența statistică pe care credința persană a avut-o în provinciile îndepăratate ale imperiului roman, adică în acele zone ce erau cu mult mai vulnerabile la importul de erezii decît era Roma - reședința sincretică, aluvionară și înmărmuritor de
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
Panonia, Franța, Italia și Germania au adăpostit puternice comunități mitraice, cu o pondere numerică ce întrecea vizibil firavele adunări creștine. A treia cauză a fost legată de interesul cezarilor față de o erezie pe cale de a deveni religie de stat. Atuul mithraismului era că, potrivit doctrinei lui, împăratul roman căpăta lesne un statut pe care alte religii nu li-l acordau deloc sau doar în urma unor concesii dureroase. Se înțelege, e vorba de obîrșia divină. Odată cu Aurelian (270-275 d. Hr.), împărații romani
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
de mare predilecție pentru această religie străină, născută în mijlocul dușmanilor cu care romanii nu au încetat niciodată să se lupte, ei erau în mod evident constrînși să facă acest lucru dintr-o rațiune. De fapt, ei au găsit în doctrinele mithraismului un suport pentru politica lor personală și un apărător de nădejde al pretențiilor autocrate pe care se străduiau atît de energic să le instituie." (p. 99) A patra cauză ține de sentimentul misterului. Mithraismul a avut meritul de a cultiva
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]