68 matches
-
amintind de Dostoievski și Zola (vezi Călinescu, n.n.). Etapa ,,Momente și schițe” este cea în care apar aceste capodopere (,,Nu Momente, maestre, cu «Monumente» trebuia să botezi admirabilul volum!”, cum exclama George Ranetti la apariția volumului din 1901, n.n.), surprinzând ,,miticismul, farseurul, gogomanul, „raisonneurul, amicul”, pentru ca nuvelele, mult discutate, explicate și analizate de-a fir-a-păr, cam din aceeași perioadă să releve „alienarea și tragi comicul[...]cu aer de farsă neagră”. Etapizarea creației caragialiene se încheie cu „epica de inspirație folclorică[...]unde
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1497030089.html [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
calm interior favorabil creației literare, publicând în ziare și reviste. Pe 8 iunie 1899, Caragiale a trecut în slujba de registrator la Regia Monopolurilor Statului. De altfel, fire nestatornică, Caragiale nu putea să se izoleze de oameni de unde-și culegea miticismele lui, fugea în excursii, când la Piatra-Neamț, pe la mânăstiri însoțit de prieteni, când la Sinaia, unde „filozofa” la nesfârșit cu „lelea Tinca”, zarzavacioaica, sau cu „Matheescu- Coloniale și delicatese” Pretutindeni scriitorul vânează tipuri, ticuri, reacții, limbaj, ca un fin psiholog
CARAGIALE,BERARUL DE LA „BENE BIBENTI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Caragiale_berarul_de_la_bene_bibenti_ion_ionescu_bucovu_1351096222.html [Corola-blog/BlogPost/346532_a_347861]
-
calm interior favorabil creației literare, publicând în ziare și reviste. Pe 8 iunie 1899, Caragiale a trecut în slujba de registrator la Regia Monopolurilor Statului. De altfel, fire nestatornică, Caragiale nu putea să se izoleze de oameni de unde-și culegea miticismele lui, fugea în excursii, când la Piatra-Neamț, pe la mânăstiri însoțit de prieteni, când la Sinaia, unde „filozofa” la nesfârșit cu „lelea Tinca”, zarzavacioaica, sau cu „Matheescu- Coloniale și delicatese” Pretutindeni scriitorul vânează tipuri, ticuri, reacții, limbaj, ca un fin psiholog
BERARUL CARAGIALE(162 DE ANI DE LA NAŞTERE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Berarul_caragiale_162_de_ani_d_ion_ionescu_bucovu_1391339909.html [Corola-blog/BlogPost/353824_a_355153]
-
sa mare ce l-a stăpânit toată viața? Sărmana bucătăreasă necunoscătoare, a spus celor ce au venit să-i ridice trupul neînsuflețit: „Vai ce „creștin” bun a mai fost!”) Autorul articolului cu pricina, pleacă de la faptul că marii cercetători ai miticismului folcloric, „eludează” (ascund deci, cu mult „tact”!) faptul că, crima nu se poate practic justifica... Eu știu însă că o crimă este un act înfăptuit, iar odată ce a fost înfăptuit, actul în sine (fără dorința de a ridiculiza cumva durerea
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dezgust_fata_de_folclorul_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
pielea mea și a cafenelei literare bucureștene care, oricât de spiritual-palavragie ar fi fost, se simțea din ce în ce mai atacată de acest joc. Dar am înțeles și drama lor, a acelor suflete slave mult mai contorsionate, mai haotice și mai incapabile de miticism, care au tăcut gemând doar pe dinăuntrul ființei lor sub o asemenea cizmă mult mai războinică la ei, mult mai distructivă cu înțelegerea omului de către om, cu mult mai multă Siberie-n suflet și-n temeri. Atât de multă, încât nu
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
umorul specific românesc. Influența otomanilor a adus în cultura românească noi personaje și situații. Un urmaș binecunoscut al lumii fanariote este personajul Nastratin Hogea, creat de Anton Pann. Din vremea lui Caragiale dateaza apariția personajului mucalit Mitică și așa numitele miticisme. Odată cu venirea evreilor așkenazi din Polonia și din Imperiul Rus, două alte personaje au fost introduse în umorul românesc: Ițic și Ștrul, doi evrei prostanaci, zgârciți, ce vor sa profite de toata lumea. În România comunistă a fost inventat un
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
de la Cluj, între 1926-1933, obținînd calificativul „excepțional“ la română, latină, greacă, franceză, germană, istorie, științe fizico-chimice și gimnastică, ajunge la București în 1933, la 17 ani, adaptîndu-se cu oarecare dificultate la atmosfera „frivol-bășcălioasă“ specifică studențimii regățene, la acel soi de „miticism“ și șmecherie bucureșteană care, după cum mi-a povestit la un moment dat, îi punea pe ardeleni, la primul lor contact cu această lume, într-o stare de stupefacție acută. Mihai Șora, care l-a cunoscut la sfîrșitul perioadei de studii
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
să înecăm în iremediabil tăcerea celor care nu pot vorbi dincolo, în Țară, pentru că soarta le-a legat limbile". Constatînd disponibilitatea de a colabora cu regimul comunist a unor personalități culturale, mulți dintre ei păcătuind din frivolitate, "fie cu un miticism solemn ( G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi, care "și-a spus sudalma și psalmul totdeauna la Curtea cuiva nici de Geo Bogza pierzîndu-și identitatea pe Olt în jos, și sus la Academie. După cum nu vom poposi nici la periferia de miticism neaoș cu Zaharia Stancu, nici la exponenți-cîrpe ca Demostene Botez, Eugen Jebeleanu, sau cine mai știe cine". Pamfletele sale nici nu sînt agresive; se mulțumesc a fi constatative. Aparent pașnică, această manieră este extrem de corozivă și de-a dreptul distructivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o premoniție fără egal și de o intuiție artistică neobișnuită, Caragiale ține o conferință: Cauzele prostiei omenești, în care se referă "cu malițiozitate", la elucubrațiile scriitorilor contemporani. Opiniile sale sunt valabile, mutatis-mutandis, și astăzi. Nu putem spune același lucru despre "miticismul" pe care-l tot agita Caragiale, punând aceasta etichetă infamantă asupra întregii națiuni, mai puțin asupra țărănimii. Eroi din O scrisoare pierdută erau universali la acea vreme (vezi Clochemerle), deci nu suntem naționaliști cu ghilimele dacă nu ne place când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci poate la un ritm interior în consonanță cu ritmul cosmic. Caragiale se referă și la "capetele sucite ale decadenților", dar precizează Theodor Codreanu, el demolează avant la lettre schelăria kitsch-ului postmodernist, care în realitate este rezultatul unui evident miticism literar (combate bine Theodor Codreanu!). Reținem în treacăt o idee prețioasă a criticului: "cel ce se angajează a spune adevărul e prizonierul unei iluzii (al unei singure măști în care ar fi încremenit Proteu)" (p. 53). lată un subiect de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1998, câteva pagini sunt alocate acestora, fie ei radicali, fie mai moderați, pentru că, explică autorul, suferind noi de boala bâlciului, într-o cultura amenințată mereu de provizorat, o astfel de civilizație este una "a bășcăliei, a vorbăriei goale, a miticismului, iar nu a miticului". Acum, când studiile despre Eminescu au permisiunea dar și datoria morală de a denunța abuzurile și contrafacerile din biografia poetului, mă întreb câte din importantele cărți de altădată (care au falsificat adevărul prin omisiune vinovată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poezia lui Bacovia e translingvistică, făcând, practic, inutilă discutarea figurilor de stil, "repetiții cu diferență ale metaforei", menite să pună în evidență "transcendentul care coboară", că lui Caragiale nu-i era străină profunzimea (dezagreabilă postmoderniștilor), condamnând indirect transferul nejustificat al miticismului de la personaj spre autor și demonstrând convingător că omul kitsch, de care vorbea Ștefan Cazimir, nu acoperă realitatea artistică a operei sale, pentru a ne transmite în final ideea, lipsită de orice echivoc, că problema-cheie a oricărei evaluări temeinice rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omul-fără-patrie, dar și fără milă pentru oportuniștii perioadei postdecembriste, i se pare lui Theodor Codreanu a fi "un avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se face că Paul Goma, unul dintre puținii români ce ar merita din plin recunoașterea statutului de disident, este și rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriitorilor și oamenilor de cultură sub presiunea directivelor de partid: Virgil Ierunca (Lucian Blaga în centrul unei polemici și al unei deriziuni), Mihai Cismărescu (Despre protocronism și alte anacronisme), Monica Lovinescu (Vocația denunțului la Mihai Beniuc, Două cazuri clinice ale miticismului. Grâul și neghina) ș.a. Susținând și sub raport grafic ideea de continuitate a tradițiilor presei literare românești interbelice, ilustrația, ce revine mai multor artiști plastici din exil (Eugen Drăguțescu, mai ales), folosește elemente din pictura bisericească, precum și portrete de voievozi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Horia-Roman Patapievici (cel de dinaintea "omului recent") ș. a. Modelul lor este sentimentalismul ludic-ironic al lui Ion Minulescu, cel văzut de Călinescu drept un Mitică liric. Mai "bacovieni" sunt, în schimb, poeții moldoveni, la ei miticismul filosofic și liric manifestându-se sporadic, ca în cazul unui Liviu Antonesei, care, totuși, se autoprezintă ca un singuratic "serios". Dimpotrivă, cei mai mulți continuă să trăiască nontranscendența nimicului ca spaimă existențială, cum se-ntâmplă în lirica unor Ion Tudor Iovian, Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întâlnindu-se aici, uneori, cu I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
s-ar plasa nastratinismul (< Nastratin Hogea și posteritatea acestuia), conciliatorismul politic ș. a. (cu etalonul în Heliade Rădulescu și teoria despre "echilibrul între aniteze"), meridionalismul "disciplinat" (maiorescianul și "graeculus"-ul I. L. Caragiale sau Paul Zarifopol) etc. La "polul minus" am consemna miticismul (< Mitică, în grafia lui Caragiale), lichelismul (< turcescul "lichea") și mitocănia (< termenul "mitocan") - ultimele două comportamente caustic radiografiate de către Paul Zarifopol și nu numai 14. Portretul robot al lui homo duplex ar însuma, sub raportul atitudinii, următoarele componente, cu distribuție diferită
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
sunt român”. Un asemenea factor de natură metafizică, presupusul caracter național negativ al poporului român - lipsa de seriozitate și responsabilitate, deficitul de disciplină, lipsa dorinței de a munci, incapacitatea de a duce lucrurile până la capăt, luarea lucrurilor serioase în „bășcălie”, „miticismul” -, a fost adesea invocat în perioadele de criză socială în ultimele secole. Care este explicația unei asemenea explozii de autodenigrare? Nu poate fi exclusă existența unor presupuse trăsături negative cristalizate într-o istorie dificilă. Este însă mai probabil că în
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
consilierul de curte Ambrozie (din În goana trenului) se înrudește cu nevroticii caragialieni care, dintr-o spaimă, dintr-o mânie, pot să dea în fandacsie. Plictisul e mare și oamenii își mai alungă urâtul ținându-se de pozne sau - nevindecabil miticism - discutând politică. Comice, până la un punct, sunt șiretlicurile la care, urmărind să se mărite, participă, cu osârdia speței, văduve, fete bătrâne, fete tinere. După nuntă, însă, începe șirul lung de dezolări. Eroii lui B. sunt munciți câteodată de „dorul după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
până să se stingă efectul stresant și rău zumzăitor al Bucureștiului. Nu am, după cum se va fi priceput deja, vreo pasiune pentru capitala țării; dar nici nu reneg acest spațiu; îl detest, din când în când, pentru grobianism, mahalagism și miticism; îl admir pentru curajoșii din 21 decembrie 1989 și mai ales pentru frumoșii nebuni protestatari din Piața Universității 1990. Există câteva locuri unde mă simt relaxată în București: Mănăstirea Antim, deja pomenita Piață U (cum îmi place să-i spun
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Suedia, în materie de teatru? A.V. Am avut șansa să văd lumea când trebuia. De la lumea bogată a copilăriei, drumurile din Moldova, din Bucovina, am ajuns la București într-un oraș care vibra de o energie, dar și de miticism. De balcanism. Nu mi-a fost nici ușor, nu mi-a fost nici comod. Dar știam ceva: că acolo, la București, încep studiile mele profesionale. Am avut această relație cu actorii, colegi. A debutat Găitan cu mine și eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Luceafărul”, „Meridianul Timișoara”, „Orizont”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” ș.a. Multe poezii i-au fost traduse și publicate în antologii și în diverse reviste din Austria, Franța, Germania, Italia, Belgia, Canada, Marea Britanie. „Blăjean născut la Ploiești”, cum se autodefinește, sinteză între miticismul lui I.L. Caragiale și sobrietatea Școlii Ardelene, I. este unul dintre cei mai prolifici poeți ai generației sale, scriind nu numai versuri, ci și cronici de artă plastică, crochiuri, tablete de scriitor etc. A publicat, cu o ritmicitate „ardelenească”, volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
pe aceea a umoristului, volumul readuce în actualitatea românească toată disponibilitatea spre comic a unui personaj cum e Gâgă, model interbelic al anecdotelor de mai târziu cu Bulă, filtrând același filon vulgar al mahalalei. Autorul are o deosebită aplecare spre miticismul bucureștean, din buna tradiție anecdotică a lui Anton Bacalbașa sau din substanța dulce-amăruie a epigramei lui Cincinat Pavelescu, personalitate mereu evocată. Lumea pe care o descriu aceste schițe de mediu nu trece însă dincolo de o anumită candoare sentimentală, ceea ce antrenează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele dintre ele extrem de grosolane și de ieftine și la nivelul cel mai popular, în sensul bâlciului și în sensul de „jeux populaciers”, a petrecerilor populare, care constituie elementul liant, o materie care face parte din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]