9 matches
-
Franței, s-a organizat statal pe un model centrist, distrugerea, detracarea Bucureștiului e gravă și ea durează până azi, iar semnele se văd chiar și În mass-media și la televiziunile publice, cele de stat incluse! - iar protestele unor intelectuali față de „mitocănimea românească” (vezi Paleologu sau Pleșu!Ă nu indică decât o realitate vizibilă a acestui aisberg social, enorm și rezisent. Nu, după aproape două decenii, nu mai trăim În anarhie - acea anarhie oarecum firească după prăbușirea unor mari structuri sociale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, câte o pauză vindecătoare, câte o gură de aer restaurator. Altfel, ideea că realul e nemărginit și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
schimb, în ședință, un ziarist bucureștean al cărui nume trebuie să fie trecut în stenogramă, m-a atacat cu o violență rară. Față de rafinamentul și blîndețea celorlalți intelectuali amintiți, acesta semăna leit, ca mod de a gîndi și limbaj, cu mitocănimea de azi a băieților de prăvălie servind la T.V. Faima mea de exclus, în loc să mă izoleze, mă făcuse să fiu apreciat întîi și întîi de intelectualii adevărați care știau că avusesem dreptate. Și-atunci abia s-au pus bazele viitorului
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
număr mare (implicație: excesiv de mare) implică o judecată negativă (e cazul lui funcționărime); ironia poate fi determinată și de inadecvarea ideii de "clasă" sau "colectivitate" la o categorie umană definibilă mai greu și mai subtil (poețime). Evident, în cuvinte ca mitocănime, ștăbime, hoțime, valoarea negativă e clar determinată de sensul bazei de derivare (în DEX se indică în mod excepțional sensul depreciativ al cuvîntului burtăverzime, unde situația e similară, burtăverde fiind deja un termen peiorativ). Ca pentru majoritatea sufixelor, nu există
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
dacă putoarea te bate la urechi, să scapi de supliciul numit televiziune, acaparată de niște cuconițe oxigenate și neroade, de fanții agramați și fonfi... Ceva excremențial. Bine zicea cronicarul sportiv al Cotidianului, când îl cita pe celebrul critic italian, în legătură cu mitocănimea urât mirositoare și cu personajul în pelerina neagră lungă până la pământ, - latrina ambulantă - care striga în gura mare în mijlocul mulțimii strânsă de o zi și o noapte în Piața Sf. Petru și aflată sub presiune: Cine vrea să se...?... (Rom
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
regii e așa: după ce îi detronează (toți cetățenii lumii, revoluționară) și îi împușcă și îi ghilotinează și îi lichidează, cum pot, poporului i se face milă de ei, și îi regretă. Transformat în metaforă, substantivul acesta, râvnit acum de toată mitocănimea română înduioșată, este folosit în mod mercantil, la gradul superlativ, deocamdată. Avem, de exemplu, regele cremei de ghete, care lustruiește cel mai bine; avem regele berei, cea mai spumoasă; avem regele bumbacului; unde crește el; avem... regele fotbalului! Pe Ghiță
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
bine din cartierul bombardat. Era din Bolintin și-l știa pe Tătica cine știe de unde. Suiră-n căruță și străbătură, hurducîndu-se, străzi pe unde nu mai fuseseră niciodată, până când priveliștea pitorească și familiară a Oborului, furnicar de țărani, țigani și mitocănime, li se deschise-nainte. Um fum albăstrui, cu miros de mititei prăjiți pe cărbuni, umplea toată piața. Pe Moșilor și pe la Oborul Nou treceau de-a valma căruțe și automobile, înaintînd ca melcul printr-o mare de lume. Case negustorești
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu era mirat, ci revoltat de spectacolul unei atare opulențe. N-o spune el de-a dreptul, îl lasă pe amicul său, Costică Parigoridi, care avea și alte motive de enervare, s-o spună: „Și cînd mai văd și toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învîrtindu-și roatele cu cauciuc în neștire, îmi vin fel de fel de idei ...primejdioase...” 9) Bacovia a sesizat, de asemenea, formele unui astfel de belșug artificial, generator de discuții: „București... îți vine să rîzi... cu toate că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon, scuzați“ (Rică, către Veta) sau „Scuzați, pardon!“, „Ba să am pardon“ (Dumitrache, către Ipingescu), „adică să am pardon de impresie“, răspunde celălalt. Există o barieră între mica burghezie, mitocănimea, reprezentată de eroii lui Caragiale, și cea mijlocie, care se consideră civilizată. De aceea, deși Rică o iubește pe Zița, îl privește de sus pe Jupân Dumitrache, fără să știe însă că și acesta aspiră la un nivel social și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]