16 matches
-
de turci, iar ei, românii creștini ai locului, au căutat să se identifice prin acest lucru: ...incinta cu care se întrețese profanul cu sacrul și în jurul căreia gravitează o mare parte din universul mirific de făpturi și acțiuni descrise de mitografi sau interpretate de mitologi. (Vulcănescu, 1987:448). Forma patrulateră a casei ar putea constitui o imitație a dreptunghiului construit din lemn în care se așeza trupul celui ce pleca dintre vii în lumea de dincolo, o continuitate într-o altă
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1473008370.html [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
salvată de nepoții ei, Demophon și Acamas. După unele legende, Hecuba nu a fost capturată de ahei. Deși a reușit să scape, a înnebunit din cauza durerii pierderii celor dragi. Hera a intervenit și a transformat-o în cățea. În ciuda insistenței mitografilor că Troia a fost rasă de pe fața pământului, arheologia arată că orașul a supraviețuit și continuă să existe. Mai târziu pământul a fost colonizat de eolieni. Zeii au fost foarte furioși pe ahei, pentru îndrăzneala lor de a le distruge
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
și cu viliile și rusalkiile din mitologia slavă. Primele descrieri ale elfilor apar în mitologia nordică, unde ei sunt numiți "alfar". Ei sunt creaturi de aceeași statură ca omul, dar mai frumoși și mai puternici. Sunt semi-divinități asociate fertilității naturii. Mitograful Snorri Sturluson, scrie în lucrările sale că există două tipuri de elfi: "elfii întunericului", echivalenți cu piticii și "elfii luminii", care se apropie mult mai mult de ceea ce înseamnă elf. Acești elfi ai luminii guvernează una din cele 9 lumi
Elf () [Corola-website/Science/299947_a_301276]
-
Iphiclos de către Melampus a cunoscut numeroase interpretări, încă din antichitate. Comparând diferitele lui variante și sprijinindu-se pe indicațiile fragmentare ale unor comentatori mai târzii, istoricul religiilor James George Frazer a stabilit că versiunea originară cea mai completă a aparținut mitografului grec Ferecide din Atena (începutul sec. al V-lea î.Hr.), în cartea a VII-a a lucrării sale "Istorii", care nu se mai păstrează. Această versiune ar fi cuprins și alte amănunte, eliminate ulterior, probabil din pudoare. Astfel, tatăl lui
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
atins, la noi, performanțele lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin, cu mult înainte, investise în admirația pentru Helada aceeași consecvență patetică. În orizont fictiv platonician, Doinaș organizează spațial și temporal ample spectacole de idei; participant la un Symposion transtemporal, mitograful se alătură gestual interlocutorilor din grădina lui Akademos: "Zâmbetul plăcerii are-un sclipet / îmbălsămat ca regii din Egipet (...) / Ah totul e un vis, o altă lume. / Iar noi jucăm , în tinere costume, / un rol încărunțit cum altul nu-i..." I
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Despre Nouăsprezece trandafiri Eugen Simion a spus că este "mai lent și mai migălos demonstrativ decât altele. Miturile sunt aduse la suprafața textului și îndelung explicate". Impresia este "de la un punct, că faptele de existență sunt chemate să ilustreze teoriile mitografului, și nu invers", că "teoriile asfixiază într-o oarecare măsură viața personajelor și încetinește intriga mitologică a narațiunii", proza este "prea demonstrativă" dând senzația unui "eseu erudit recitat de actori-teoreticieni, tobă de carte"44. Despre aceeași proză, Marta Petreu consideră
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui Tratat de mitologie (Mitologiarum liber) și al unei Expuneri a structurii operelor lui Vergiliu (Expositio Vergilianae continentiae). Sînt două tratate ale unui scriitor creștin, însă problematica abordată de acest Fulgențiu pare destul de îndepărtată de aceea a episcopului de Ruspe; mitograful Fulgențiu interpretează cele trei opere ale lui Vergiliu dintr-un punct de vedere strict neoplatonic. Diverși cercetători au presupus că cei doi Fulgențiu ar fi unul singur, aducînd ca probă, între alte considerații, faptul că în secolul al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unui Tratat de mitologie (Mitologiarum liber) și al unei Expuneri a structurii operelor lui Virgiliu (Expositio Vergilianae continentiae). Sunt două tratate ale unui scriitor creștin, însă problematica abordată de acest Fulgențiu pare destul de îndepărtată de aceea a episcopului de Ruspe; mitograful Fulgențiu interpretează cele trei opere ale lui Virgiliu dintr-un punct de vedere strict neoplatonic. Diverși cercetători au presupus că cei doi Fulgențiu ar putea fi unul singur aducând ca probă, între alte considerații, faptul că în secolul al șaselea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în spirit maccarhty-ist, dar și ulterior, este perceput ca un reacționar, neraliindu-se mișcărilor sociale studențești care au bulversat lumea occidentală. Cazul lui Mircea Eliade este însă cel mai bun exemplu pentru luarea în discuție a unei eventuale "mitologii a mitografilor", fiind probabil cea mai controversată figură a lumii academice postbelice. E drept însă că și atitudinea evazivă a sa față de propriul trecut, tinerețea de simpatizant (și chiar implicat ideologic) al Gărzii de Fier, faptul că nu a clarificat acest aspect
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
grammatikos (grammatikós = „literatul”), așadar cu un profesor de literatură, superior gramaticului; el preda elevilor pe Homer și făcea filologie înaltă prin exegeze și analize literare rafinate ale operelor clasice: poezia lui Hesiod și Pindar, tragediile lui Sophocle și Euripide, textele mitografilor și istoricilor. Retorica era predată de rhetor (r(hvtwr), iar dialectica - de sophist (sofisthvs). Acești „profesori de specialitate” își împărțeau de regulă munca. Dar în perioada elenistă s-a întâmplat deseori ca paideutes să fie un erudit, capabil să predea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să se precizeze: Artemis guvernează sacralitatea vieții sălbatice care cunoaște fertilitatea și maternitatea, dar nu și dragostea și căsătoria. Ea a păstrat întotdeauna un caracter paradoxal, ilustrat mai ales prin coexistența temelor contradictorii (de exemplu, virginitate-maternițațe). Imaginația creatoare a poeților, mitografilor și teologilor greci a ghicit că o atare coexistență a contrariilor poate sugera unul din misterele divinității. 94. Zeițele II: Atena, Afrodita Atena este cu siguranță cea mai importantă zeiță greacă după Hera. Numele său nu a putut fi explicat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
criticului: „brebjuanul” Breban, „orbitorul” Cărtărescu, „vrăjitorul” Bănulescu, Țârlea în postură de „surprinzător romancier realist”, deja clasicul Țepeneag, M. H. Simionescu, „notre grand MHS”, „ruralul” modern Sorin Titel, G. Cușnarencu și alții. Nu lipsesc, în secțiunea eteroclită a Revizitărilor, poeții („Dimov mitograf”, Marta Petreu), criticii și eseiștii (Valeriu Cristea, E. Lovinescu, Ion Ianoși ș.a.). Ceea ce frapează este „stilul” criticului. Scriind despre biografie (Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
E de ajuns să ne întoarcem la masivul studiu al lui Z. Ornea, Junimea și junimismul (1975), ca să constatăm că nici unul din cei doi „martori oculari” nu acoperă toate amănuntele problemei. Și Panu, și Negruzzi contează mai cu seamă ca mitografi (e adevărat, excepționali). De pe poziții divergente, și deci, cu atât mai credibile atunci când se întâmplă să coincidă, aceștia doi au construit imaginea societății ieșene ca întreg, și nu ca simplă sumă de individualități (și ce individualități !). Și Panu, ca disident
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
etc.) ; dintre celt. dunum („oraș”), engl. town („oraș”) și germ. Zaun („gard”) ; dintre lat. urbs, urbis („oraș”) și urbo, are = „a trasa brazda de împrejmuire” și orbis = „cerc”. Ceremonia întemeierii orașului Roma, de pildă, este cunoscută din relatările istoriografilor și mitografilor antici (Titus Livius, Plutarh, Ovidiu). Plutarh notează faptul că Romulus a fost inițiat în „misterul” întemeierii unei localități de dascăli etrusci, după vechi „datini și scrieri sfinte” ale acestora. El a săpat întâi o groapă (fossa), pe care a numit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce dă imaginației noastre un contur ordonat și himeric, în egală măsură. Prin el, banda desenată intră sub zodia capodoperei și oferă secolului XX nu doar un număr de voiaje inițiatice, ci și pe eroul ce reabilitează demnitatea idealurilor. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Autorii acestui volum n-au ocolit studiile de caz, radiografiile unor creatori care s-au acomodat prea cu ușurință sau cazurile unor culturnici ce au făcut figuri de creatori. Acesta e profilul cunoscutului „animator, gazetar, moderator TV, propagandist, imnograf și mitograf” care a exploatat mentalul colectiv și a făcut să funcționeze epoca Ceaușescu. Paul Cernat dedică un studiu „Îmblânzitorului României socialiste”, poetului care a avut statutul simbolic de bard național, celui ce și-a asumat rolul de „poet comunitar etatizat” și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]