16 matches
-
tu de numele meu? Căci el este minunat’’(Jud.XIII,18). A existat în mitologia ebraică totuși și un înger aparte : Uriel, patronul luminii, care e însă, în apocriful etiopian Cartea lui Enoh, și ,Îngerul Infernului’’ . O categorie amplificată de mitografi și teologi ebraici și creștin este a îngerilor căzuți (damnați), inițial făpturi angelice pozitive care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dorind să-i ia locul : Lucifer, ajungând personificarea răului, Satanael sau Diavolul, cumulând ispitele, partea cosmică rea, păcatul; această
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]
-
fiul nereidei Thetis), în haine de doliu. În arta mai târzie, apar dezbrăcate complet sau parțial, călărind pe delfini, căluți de mare și alte creaturi marine. Deși prin tradiție nereidele erau 50, prin compilarea diverșilor autori și poeți antici de către mitografi rezultă 75 de nume: "Acteea, Agave, Amateea, Amfinome, Amfitoe, Amfitrita, Apseudes, Autonoe, Callianassa, Callinira, Calipso, Ceto, Cimatolege, Cimo, Cimodoce, Cimotoe, Climene, Cranto, Dero, Dexamene, Dinamene, Dione, Doris, Doto, Eione, Erato, Eucrate, Eudore, Eumolpe, Eunice, Eupompe, Evagore, Evarne, Ferousa, Galateea, Galene
Nereide () [Corola-website/Science/300143_a_301472]
-
capul locului, ca anomalie rezonabilă. O povestire se numește, caracteristic, Adaosuri la o hagiografie, textele fiind în ansamblu „un fel de scholii, de comentarii cvasiepicizate sau cvasipoematice în jurul câte unei «scripturi» adeseori la fel de inventată ca și meditațiile prozatorului mascat în mitograf” (Ion Vartic). Punând în scenă un „panteon eclectic, de la cel elin la cel oriental”, contextualizat în „epoci amestecate, de la un Ev Mediu tenebros la epoci vag protoistorice” (Adrian Oțoiu), prozatorul acționează un mecanism în care trapele livrescului se deschid continuu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
de eseu, 1949). Adept al idealismului magic, în optica romanticului Novalis (continuând idealismul lui Fichte) poetul e un voyant și un exorcizor, iar poezia: Una și Totul (Jurnal intim). Idealizant, esoteric este și Eminescu, un Eminescu senin suprapus cotidianului, un mitograf până la delir, care, proiectându-se în sublimul "unei lumi ce nu mai este", exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toate acestea făcând ca noțiunea de mit să fie identificată adesea cu noțiunea de născocire năstrușnică, în ultima instanță, cu noțiunea de minciună, deși de fapt rădăcina erorii se afla încă în conotațiile grecești ale cuvântului mythos."131 Un alt mitograf important, care se înscrie în aceeași tradiție romantică, plasat de către Robert Ellwood în marea triadă romantică a mitografiei secolului XX alături de Jung și Eliade, este americanul de origine irlandeză Joseph Campbell. Puternic influențat de psihologia abisală a lui Jung, Campbell
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
alcoolism și stupefiante, de jazz, de ciudatele hobby-uri, cât și de doctrinele iraționaliste și exaltarea celor mai înalte forme ale artei."376 Iar dacă discursul despre mit este tot un mit, nu trebuie să ne surprindă că și anumiți mitografi au devenit figuri mitice, captați în formule ambigue, contradictorii, intrigante.377 Acest fenomen este vizibil tot în cazul celor trei mari romantici ai secolului XX, Jung, Eliade și Campbell. Toți trei au determinat atât fascinația adulatoare cât și oprobriul publicului
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la rangul de soție a principalului lor zeu26. Acesta este poate motivul pentru care Hera a devenit simbolul și patroana instituției căsătoriei. Infidelitățile nenumărate ale lui Zeus i-au stârnit gelozia și au provocat certuri îndelung povestite de către poeți și mitografi. Zeus se comportă cu Hera așa cum niciodată un șef ahean n-ar fi îndrăznit să se poarte față de 23 W. Otto, The Homeric Godx, pp. 122 sq. 24 Vezi izvoarele citate de Hugo Rahner, Greek Myths and Christian Mystery, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
istorie adevărată și trăită, al cărei erou, un om real, se povestește pe sine, ca și cum își semnează povestea pe măsură ce o construiește. Mult mai bine ca Orfeu, Sisif sau Prometeu, aceste mituri fără autor, aceste fantome fără martori. Homer? Un bun mitograf, dar care ne vorbește despre ceea ce n-a văzut niciodată: el nu era contemporan cu Ahile și Hector, care de fapt nu promit nimic bun nimănui. re, e constituită tocmai de vulgata sa. Monoteism, botez, liturghie, comuniune erau lucruri deja
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poet minor” sau „un mare poet inclasabil”, ci un mare poet pur și simplu. Un scriitor atipic, nu foarte amplu ca tematică (dar nici Bacovia nu e!), jucându-se de multe ori de-a poezia, însă niciodată cu poezia, un mitograf al Erosului. În fond, toate acestea nu sunt decât formule critice de uz curent, pe care contactul direct cu opera le face superflue. Scrisorile lui Brumaru, chiar când parodiază și pastișează, pe alții sau pe sine, trădează o pasiune nebună
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
posibilitatea ca el să prescurteze sintagma „film artistic”, pentru că nu doar despre cinematograful de autor este vorba în carte și mă opresc la alte două posibilități. Filmarul este, ca și povestașul lui Mario Vargas Llosa, un împătimit al filmului, un mitograf al lui, cinefilul total. Altfel, filmarul ar fi acel depozit secret al filmelor „care ne-au schimbat viața” pentru a folosi titlul propriei mele cărți, acele filme care funcționează asemeni miturilor într-o cultură arhaică, lumea (filmului) luând ființă în jurul
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
relevantă este întâlnirea cu Io, altă victimă a lui Zeus, condamnată la veșnică rătăcire. Prezența fetei transformate în junincă precipită dramatic figura lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului în bezna nepătrunsă a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe baza câtorva fragmente, a unui întreg fenomen mitic arhaic, argumen- tarea originii și evoluției fenomenului sociocultural respectiv, rapor- tarea lui la fenomene mitice universale și așa mai departe. în cazul mitologiilor unor etnii europene - care au fost redactate de mitografi în Antichitate (grecii și romanii), în Evul Mediu (germanii și nordicii) sau în epoca modernă (finlandezii) -, se impune de regulă un efort de „deliteraturizare”, în vederea depistării motivelor și structurilor mitice originare. În principiu, cercetătorul care se încumetă să reconstituie mitologia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-un microspațiu haotic. Rolul de călăuză al „firului Ariadnei” nu dispare, ci se resemnifică. Doar într-un spațiu reordonat eroul va fi în măsură să-și găsească reperele care să-i călăuzească întoarcerea. 3. Dedal și Ariadna Potrivit unor mitografi antici și unor exegeți contemporani (124, pp. 169-170), nu Ariadna, ci Dedal (la rugămintea și prin inter- mediul acesteia) i-a dat lui Tezeu ghemul și soluția folosirii lui. Scenariul este aparent logic. Pare firesc ca acela care cunoaște taina
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mire. Este o imagine simbolică tipică de reprezentare a stihiei haotice în starea de nonmanifestare. Dar lupta propriu-zisă cu Minotaurul - care ar fi trebuit să fie motivul central și punctul culminant al structurii epice - este, în majoritatea cazurilor, uitată de mitografi sau, în cel mai bun caz, sumar prezentată. Monstrul fioros, antropofag, care teroriza Creta și decima floarea tinereții cetății Atena este în mod brusc și paradoxal prea blând. Pare că Tezeu nu are de îndeplinit decât o simplă formalitate. „Eroul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe prispa casei părintești... Este la fel de greu de răspuns ca și în cazul apariției ideii de zbor în vechile mitologii, la acea vârstă imaginară considerată de mitografi „copilăria omenirii”. În ce-l privește, Profesorul nu-și amintește cu precizie. S-a visat zburând „de când se știe”. Altfel-zis, de când a început să facă diferența între vis și starea de veghe. De aceea, poate, fericirea din vis îl făcea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care presupune o voință de ordonare, clasificare și reconstrucție). Și, evident, existența scrisului, ca sistem de fixare a unei variante și, ulterior, de comparare și rafinare a variantelor existente. În procesul de făurire a cataloagelor de mitologii, „specialiștii” (fie ei mitografi antici, precum Dionysos din Halicarnas, poeți sau savanți mânați de elanurile romantismului, precum John Macpherson, Herder, frații Grimm, Atanasie Marienescu sau Nicolae Densusianu, fie cercetători erudiți sau popularizatori ai cercetării științifice) au depus eforturi substanțiale pentru crearea unui corpus omogen
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]