42 matches
-
unele versiuni, fie ale Bibliei din 1688, fie ale Psaltirii lui Dosoftei. Al. Andriescu invocă uneori traduceri din Biblia de la 1914 care îi va fi stat la îndemână poetului, iar această erudiție a referințelor aduce lumină în situații argheziene insolite. Mitografia biblică se regăsește în imaginarul sadovenian din romanele Demonul tinereții și Frații Jderi, cel mai atent investigate de critic (p. 240-275). Prozatorul a fost și un traducător excepțional al psalmilor, pe care i-a introdus uneori fragmentar în cărțile sale
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
și matur, vizibil pe deplin, scrisul său tipărit a primit girul consacrării în 2003, când i s-a oferit premiul pentru debut în critica literară, la Festivalul Internațional „Frontiera Poesis”, septembrie, Satu Mare. 8. Cartea publicată atunci se intitula Don Juan - Mitografia unui personaj. Prin și din sau cu Don Juan, cheie de boltă în tipologia umană, cu explozii literare, mai ales în Evul Mediu târziu, ca și după aceea, tânărul critic băimărean a construit o tetralogie care i-a impus definitiv
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
impus definitiv personalitatea în actul enumerativ al valorilor din Nordul țării. Și nu numai! Așa că mina de aur ...literar, odată descoperită , i-a mai dat la iveală, ca la o decopertare, pe aceeași canava a cercetării, cărțile: Don Juan - O mitografie a seducției (în 2004), Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton (2007), Avatarurile seducătorului. Ipostaze ale donjuanismului în literatura universală (2007). 9. De notat, deloc în trecere, că fiecare din ulterioarele trei cărți, a căror substanță analitică s-a circumscris
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
seamă ca arie de răspîndire, abia o infimă cîtime din amintitul sector al culturii populare". Mai tîrziu, în 1985, Romulus Vulcănescu, autor al unei dense lucrări intitulată Mitologie română, exegeză teoretică a domeniului, definea scrierea lui Tudor Pamfile numai o "mitografie antologică", ba chiar socotind că ea nu aduce nimic nou față de antecesori. Dar alți specialiști, ca, de pildă, Ovidiu Papadima, au socotit că lipsa de metodă a lui Pamfile e, dimpotrivă, un merit. "Tudor Pamfile, considera Papadima, n-a supus
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
regim comunist, literatura își asumă ,,funcții hipertrofiate" și, deturnată de la misiunea ei, este silită să ocupe o poziție centrală. Raportarea la factorul politic se face în această situație în două moduri. Astfel, ia naștere paracultura ideologică, numeroasele opere propagandistice oglindind mitografia elaborată de partidul unic sau importată de la puterile răsăritene, iar scriitorul, instrument al noii religii, devine ,,un scrib" ce intermediază acceptarea dogmei. Paralel, apar însă creații care se abat de la regulile instituite de putere sau în care este sancționată, deconstruită
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
care sunt luate în răspăr chiar structura mitică subiacentă și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica mitică degenerând în simple exerciții de virtuozitate, iar stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță. La scriitorii postbelici, ,,mitofilia" - cu un termen al lui Herman Parret - corespunde nu numai
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
oarecum mediatică și lingvistică a clișeelor neaoșiste. Pentru că, în afară de purismul limbii de lemn, decelabil cu instrumente filologice, stilul articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e rezultatul direct al unei forme tipice de mitografie. Strict exterioară, deformarea datelor culturale e slujită eficace și de o subminare dinăuntru a materialului istoric.Strategiile retorice și tacticile de generare a prestigiului - pe considerente universitare - sunt corect și ingenios schițate, dar lăsate cumva în același stadiu latent. În
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
o Apologie pour Machiavel, dar care nu s-a tipărit niciodată. ** Despre regina Cristina se spune că a fost un personaj machiavelic în istoria Suediei. Dacă notele ei demonstrează o inteligență excepțională și sinceritate, rămîne de văzut. 18 S. Battaglia, Mitografia personajului, Univers, București, 1976, p. 87 19 Stelio Cro, Machiavelli e l'antiutopia, în: Machiavelli attuale, op.cit., p. 27. Aici despre opoziția dintre opera lui Machiavelli și proiectele utopice ale lui Campanella și Morus. Spre regretul nostru, autorul nu înregistrează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
era tocmai Fertilitatea mitului. Competențele care-și dădeau întâlnire cu un atare prilej, universitari cu un lung curriculum științific și tineri cercetători încrucișând experiențe multiple - filologi impregnați de comparatism, dar și specialiști ai antropologiei din perspectivă filosofică sau curioși de mitografie, urmărită în cristalizările istoriei și ale artei, ori chiar poeți încercând în propria lor creație virtuțile impactului mitic, - proveneau din puncte variate ale geografiei noastre culturale: de la București și Iași, de la Cluj, Timișoara, Alba-Iulia, Constanța, Suceava, Piatra-Neamț, dar și de la
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
și cunoscutul critic literar Andrei Grigor, un ''poet experimentat, cu o bună știință a cărților clasice și adevărate de poezie, dar și a unei întregi istorii a culturii (și a istoriei), din care răzbat deseori în ritmurile sale mituri și mitografii, integrate în propria existență-sau poate validate de ea-, reconstruite în datele viețuirii contemporane și, în sfârșit, poetizate cu sens''. Sub raportul spectacolului liric avem a face cu lupta dintre trup (soma) și suflet (psihe), nu cu cea între carne
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
de la început că Vasile Burlui este un poet experimentat, cu o bună știință a cărților clasice și adevărate de poezie, dar și a unei întregi istorii a culturii (și a istoriei), din care răzbat deseori în ritmurile sale mituri și mitografii, integrate în propria existență - sau poate validate de ea -, reconstruite în datele viețuirii contemporane și, în sfârșit, poetizate cu sens. Unul dintre ele este, de altfel, spirit tutelar al acestor poezii, umbră de lumină aruncată dintr un trecut al marilor
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
se putea salva ideea de sacru era renunțarea la narațiunile tradiționale despre zei, mai exact, „excomunicarea” lor din sfera religiosului și plasarea lor Într-o sferă a ficțiunilor (fabricate fie de creatorii din vechime precum Homer, fie de poeții și mitografii contemporani): Marea majoritate a filosofilor, ca și spiritele cultivate, nu Îi criticau atât pe zei, cât se străduiau mai curând să găsească o idee care să nu fie nedemnă de măreția divină: critica religioasă constă În a salva ideea de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
romantică a idealizat arhaicitatea atribuită axiomatic nou-descoperitelor mitologii. Contextul politic și ideologic a făcut ca acestea să fie utilizate ca instrumente de persuasiune pentru legitimarea tinerelor state care se nășteau și se luptau pentru a fi recunoscute În acel veac. Mitografii români ai secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX s-au hrănit din aceste valori, și-au construit colecțiile din această perspectivă și au utilizat metoda comparativistă pentru a putea identifica elementele antice (În special greco-romane) În folclorul românesc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
chiar dacă numai tangențial, de arhetipul firului vieții și al destinului tors, depănat și tăiat de (semi)divinități - exclusiv feminine - precum Ursitoare (Urzitoare ?) la români, Moire la greci, Parce la romani, Norne la nordici ș.a.m.d. Observ deci, deocamdată, că mitografii antici care i- au atribuit Ariadnei (și nu lui Dedal) rolul de a-i fi oferit eroului ghemul și soluția folosirii lui sunt parcă mai aproape de adevăr : „Ariadna, îndrăgostindu- se de el, i-a dat un fir și l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar fi uitat să înlocuiască de pe catarg steagul negru (consemn al eșecului) cu cel alb (consemn al izbânzii), motiv pentru care Egeu, disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau nemaiînțelegând rostul unui obicei rebarbativ. De fapt, Tezeu nu a uitat să arboreze la catarg steagul alb. Dar anume acest semn al izbânzii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și a deputatului Leone Marchesano, a refuzat să facă orice declarație”; nu e nici o îndoială că ceea ce domină limba lui Sciortino, inclusiv în calitate de romancier, este tăcerea Mafiei. O cultură bazată pe regele Arthur și Teatrul de Păpuși (în materie de mitografie), dar care însă nu se socotește „inferioară” imensei culturi a Statului; dimpotrivă, se prezintă cu o agresivitate violentă drept o cultură alternativă și concurentă. Tăcerea este însă pe cât de elocventă, pe atât de ambiguă. Elocvența (tăcerii) și ambiguitatea caracterizează romanul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
van Tieghem, Marile doctrine literare în Franța, București, 1972; Villiers de l’Isle-Adam, Povestiri crude și insolite, pref. trad., București, 1973; Jean Starobinski, Relația critică, pref. Romul Munteanu, București, 1974; Remy de Gourmont, Eseuri, pref. trad., București, 1975; Salvatore Battaglia, Mitografia personajului, București, 1976; Émile Zola, Saloanele mele, pref. trad., București, 1976; Anatole France, Viața literară, pref. trad., București, 1978; Edmond și Jules de Goncourt, Arta franceză a secolului al XVIII-lea, pref. trad., București, 1979; Jean-Pierre Richard, Literatură și senzație
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
imagologic și caracteristicile psiho-morale ale Eului unei persoane. Fiecare individ tinde să fie, nu cel care este, ci acel care exprimă imaginile fantasmatice ale propriilor sale valori și aspirații de ideal. Din acest motiv, orice biografie este dublată de o mitografie individuală (S. Freud, S. Bataglia, J. Starohinski, L. Binswanger, M. Robert, C. Enăchescuă. Acest fapt se datorează unei anumite duplicități a persoanei umane. Fiecare individ este dublu: pe de o parte, el este cel care este, așa cum se percepe el
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În felul acesta, treptat, Eul va Înceta să mai reprezinte persoana reală, devenind un fel de suport valoric al unui personaj, adesea, destul de Îndepărtat de persoana autentică. Cui servește aceasta? În primul rând orgoliilor unui Eu egoist. Schimbarea biografiei În mitografie va da o altă semnificație Eului personal. Îi va conferi siguranță, dar din punct de vedere psihologic nu reprezintă altceva decât o formă de compensare a propriului său trecut incert, obscur sau traumatizant. Romanul psihobiografic are un rol esențial, așa cum
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
retrasă. Ea are un Eu rezervat, Împăcat cu soarta, care nu mai luptă. Prima se caracterizează prin curajul dus până la insolență, cea de-a doua prin prudență și adesea prin Înțelepciunea care rezultă din experiența situațiilor trecute. Ambele exemple de mitografii sunt expresia unei revolte, a unei revolte care rezultă din dorința individului de a face ca propria sa viață să fie remarcată. Fie că șterg, fie că subliniază anumite situații, mitografiile sunt expresia adevărului sufletesc și moral interior al persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care rezultă din experiența situațiilor trecute. Ambele exemple de mitografii sunt expresia unei revolte, a unei revolte care rezultă din dorința individului de a face ca propria sa viață să fie remarcată. Fie că șterg, fie că subliniază anumite situații, mitografiile sunt expresia adevărului sufletesc și moral interior al persoanei respective. În plus ele fac ca etapele vieții să aibă un anumit sens, o anumită exemplaritate. Este, incontestabil, un punct de vedere subiectiv personal, dar tocmai de acest aspect se interesează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
1; Constantin Cubleșan, „Enigmele miturilor astrale”, TR, 1970, 36; Cornel Robu, „Enigmele miturilor astrale”, ST, 1971, 1; Dinu Flămând, „Tabla de oricalc”, LCF, 1971, 26; Dan Cristea, „Tabla de oricalc”, RL, 1971, 30; Manolescu, Literatura SF, 120-125; Elena Tacciu, Vocația mitografiei, RL, 1983, 42; Horia Aramă, O carte a lumii, VR, 1984, 2; Dicț. scriit. rom., II, 698-701; Opriță, Anticipația, 135-142, 484-487. P.C.
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
foarte mîndru, este interdicția fermă de a afla viitorul. E o chestiune de onoare, cu atît mai mult cu cît se dedă jocurilor de noroc - și a făcut asta Încă dintru Începuturi. Nu trișează, În pofida a ceea ce afirmă unii dintre mitografii săi. De ce-ar face-o? Ar strica jocul și s-ar plictisi de moarte dacă ar ști dinainte rezultatul. În ultima vreme ar face orice să alunge plictiseala, ar fi dispus chiar să și piardă. Evident, ar folosi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
extrem de laborios, timid și discret, care nu a îndrăznit niciodată să ia o poziție publică „revoltată”... Poate de o revoltă interioară, tăcută. Rămîne totuși întrebarea dacă nu cumva avem de-a face cu un construct retrospectiv, pus în circulație de către mitografii avangardiști ai lui Urmuz. În studiul introductiv la antologia Avangarda în literatura română (Ed. Minerva, București, 1983, p. 19-29), Marin Mincu reia aceeași idee: „Metoda scriiturii urmuziene o premerge pe aceea a suprarealiștilor, folosind dicteul automat avant la lettre, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face parte. Ele relevă limitele monismului metodologic iluminist, importanța recunoașterii finitudinii subiective a actului de cunoaștere, emergența insistentă a problematicii infinitului și a totalității în orice proiect fundaționalist. Din aceste atitudini reiese un portret al modernității târzii, conștientă de falsul mitografiei intelectuale promovate, nu în puține rânduri, de ideologia iluministă. În cuvintele lui H.-R. Patapievici, „modestia cu care mânuitorii de azi ai cunoașterii tehnice acceptă o percepție a lumii care nu mai rezultă consecvențial din ontologia instrumentului lor de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]