164 matches
-
emu au fost detectați îndreptându-se către poziția sa. De această dată mitraliorii au așteptat până ce păsările emu au intrat în raza de acțiune a armelor, punct în care au deschis focul. După ce au fost doborâte 12 exemplare, una dintre mitraliere s-a blocat dar, oricum, supraviețuitorii s-au împrăștiat înainte de a putea fi ucise mai multe. Nu au mai fost detectate alte păsări în acea zi. În zilele care au urmat, Meredith a ales să mute zona de conflict înspre
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
sol și apoi a început să se retragă, care in curand transformat într-o panică care pentru unii nu au putut fi oprit înainte de Michalovce, la 15 km în partea din spate. Mașinile blindate de infanterie a acoperit retragerea cu mitraliere lor, în scopul de a preveni orice posibilă exercitarea limba maghiară.Târziu pe 24 martie, cu patru mai multe OA VZ. 30 de autoturisme blindate și LT VZ 3. 35 tancuri ușoare și un 37 mm tun anti-tanc a sosit
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
preluase comanda supremă a trupelor din regiune, a pornit cu forțele terestre spre Kufra. Informațiile arătau că oaza este apărată de două linii defensive cu punctul forte fortul El Tag, aceste linii fiind formate din garduri de sârmă ghimpată, tranșee, mitraliere și artilerie antiaeriană. Garnizoana era compusă din militari ai infanteriei coloniale sub comanda colonelului Leo, plus trupe auxiliare. În afară de infanterie, oaza mai era apărată de o companie mobilă specializată, predecesorul vestitei „La Compania Auto-Avio-Sahariana”. Militarii acestei companii erau veterani ai
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
colectori începe războiul dintre cele două bande. Mafioții ajung la familia lui Gerace, iar în timp ce Sonny reușește să scape, Charlie este capturat. Sonny se duce în port în urmărirea mafioților, sosind atunci când Charlie era pe cale să fie înecat. Înarmat cu mitraliere, Sonny îi intimidează la început pe acoliții lui Angelo, dar când își dau seama că arma este descărcată, cei doi trebuie să fugă și să se adăpostească într-o magazie. Acolo au loc lupte corp la corp între cei doi
Gangsteri de ocazie () [Corola-website/Science/326884_a_328213]
-
de 10 iunie, batalionul maiorului Hughes, Batalionul 1 din Regimentul 6, împreună cu părți din Batalionul 6 Mitraliori a atacat în pădure pe direcția nord. Deși acest atac părea la început să reușească, și el a fost oprit de tir de mitraliere. Comandantul Batalionului 6 Mitraliori, maiorul Cole, a fost rănit mortal. Căpitanul Harlan Major, ofițerul de rangul cel mai înalt rămas în batalion, a preluat comanda. Germanii au utilizat mari cantități de iperită. După aceea, Batalionul 2 din Regimentul 5 Pușcași
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
oamenii lui Wise au înaintat printr-o ceață densă către pădurea Belleau, susținuți fiind de Companiile 23 și 77 din Batalionul 6 Mitraliori, și au suferit mari pierderi. Mai multe plutoane au fost izolate și distruse de tiruri sporadice de mitraliere. S-a descoperit că batalionul înaintase într-o direcție greșită. În loc să se deplaseze spre nord-est, ei s-au deplasat direct de-a latul porțiunii înguste a pădurii. Acolo, ei au dat de sudul liniilor defensive germane. Un soldat german, a
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
grupă mitraliere în Regimentul 6 vânători din Divizia 14 infanterie: "Am participat cu Regimentul 6 vânători la toate luptele pe care acestă unitate le-a purtat în Basarabia împotriva trupelor sovietice. Aveam gradul de sergent și comandam o grupă de mitraliere. Din toate dramele petrecute pe front, cea care m-a impresionat cel mai mult s-a petrecul la sfârșitul lunii iulie în preajma satului Mateuți. După ce în perioda 11-18 iulie 1941 regimentul nostru a dus lipte grele cu inamicul pe valea
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
inamicul înfrânt a dispărut din fața noastră, astfel că regimentul a continuat înaintarea, cu avangarda în față, fără a mai fi în contact cu acesta. În capul regimentului, după avangardă, urma compania 1 pușcași care era întărită cu un pluton de mitraliere din care făceam parte și eu. Atunci când compannia trecuse aproape în întregime peste rambleul căii ferate Bălți, Râbnița, la imediat sud de satul Mateuți, asupra ambelor flancuri ale acestei subunități s-a declanșat un foc năprasnic de arme automate care
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
în satul natal, iar în 1942 a obținut diploma de învățător la "Școala Normală din București". În 1942 a absolvit "Școala Militară de Ofițeri de Infanterie" de la Câmpulung-Muscel. În timpul celui de-al doilea război mondial a comandat un pluton de mitraliere în zona Pașcani-Iași. În data de 23 august 1944 a căzut prizonier la sovietici. În 1945 s-a întors din prizonierat și s-a încadrat ca ofițer cu gradul de locotenent major la Regimentul Pitești. A demisionat și s-a
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
de Nord în această etapă l-a constituit ocuparea depresiunile din estul Transilvaniei. Ca urmare a dislocării pe frontul românesc de noi unități austro-ungare, raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere. După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie cu forțele principale a atacat prin trecătoarea Toplița - Deda
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
o bună vizibilitate . Inițial linia defensivă poloneză era apărată de un singur batalion din Regimentul 71 Infanterie, comandat de maj. Jakub Fober. La scurt timp înainte de începerea celui de al doilea război mondial a fost întărit cu o companie de mitraliere sub comanda cpt. Władysław Raginis precum și alte detașamente. Pe 2 Septembrie 1939 III/71 s-a deplasat către Osowiec și cpt. Raginis a preluat comanda zonei defensive de la maj. Fober. În total apărarea poloneză era format din 720 de oameni
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
La data de 10 octombrie 1941, armata condusă de Petre Dumitrescu avansase 1700 km, provocând pierderi forțelor sovietice de aproximativ 20000 de morți, 40000 de răniți, capturând 149 de tancuri, 128 de tunuri, 277 de mitraliere și 367 de puști mitraliere. Pierderile armatei române se ridicau la 10541 de soldați dintre care 2555 morți, 6201 răniți și 1785 dispăruți. La data de 18 iulie 1942, după demisia generalului Iosif Iacobici, Petre Dumitrescu a fost promovat la gradul de general de armată
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Adâncata și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
au traversat fluviul spre vest într-o barcă fără escortă pentru ca să se fie luați prizonieri. Traversarea din amonte de la Oppenheim nu a decurs fără probleme. Primul val de debarcare se afla la mijlocul albiei fluviului când germanii au deschis focul cu mitraliere. Un schimb intens de focuri s-a desfășurat pentru aproximativ o jumătate de oră între militarii aliați care reușiseră deja să debarce și punctele întărite de apărare germane. În tot acest timp, operațiunea de traversare a râului a continuat. Germanii
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
îndepărteze încărcăturile explozive și să se pregăteacă mai apoi pentru contraatacurile care aveau să urmeze cu siguranță. Patruzeci de minute mai târziu, trei avioane de tranport Ju-52 urmau să survoleze fiecare poziție, parașutând 24 de militari ca întăriri, dar și mitraliere și muniție. Simultan, forța destinată atacării Fortului Eben Emael trebuia să aterizeze pe acoperișul acestuia cu unsprezece planoare, să elimine orice apărător care ar fi încercat să li se opună, să distrugă cât mai multe piese de artilerie cu încărcături
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cu foc partea de vest a fortului. Pentru distrugerea cazematei, parașutiștii au folosti aruncătoarele de foc pentru ca să îi oblige pe mitraliori să se retragă, după care au distrus cu explozivi forticațiile. Obiectivul nr. 19, o cuplolă de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două obiective, nr. 15 și nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
comandamentului militar, adică ora 17.45. La acest masacru au participat și câțiva soldați germani. Un martor ocular al asasinatului a relatat: „Au fost masați până la refuz în patru magazii care au fost apoi nimicite pe rând, cu foc de mitraliere, pușcă, stropite cu benzină și incendiate, cu excepția ultimei magazii care a fost dinamitată. Vacarmul și scenele înfiorătoare ce au avut loc depășesc puterea de evocare: femei cu părul în flăcări, oameni răniți și aprinși de vii ieșeau prin acoperișul sau
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Roșiori Cotroceni din București. Corpul vânătorilor de munte era organizat în 3 companii. La 9 ianuarie 1917, Corpul Vânătorilor de Munte a fost reorganizat în Batalionul Vânătorilor de Munte. Acesta era format din cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție de transmisiuni. Instruirea trupelor pentru războiul montan a ținut șase luni, până în luna iulie a anului 1917. Ordinul de luptă al Batalionului Vânătorilor de Munte a fost primit pe 8 august 1917 de la generalul Constantin Prezan. Botezul
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
urmă, oprit și el la Ungheni pe dreapta Prutului de trupele bolșevice. La ora 20 în lipsa știrilor despre cel de-al treilea eșalon, una dintre locomotivele eșaloanelor debarcate a fost trimisă în recunoaștere cu un ofițer și o grupă de mitraliere înapoi în întâmpinarea trenului regimentar, pentru a-i grăbi venirea și pentru a-i acorda un eventual suport. La 4-5 km înapoi acțiunea de recunoaștere a trebuit stopată, deoarece linia era distrusă și în respectivul punct dintr-un tren debarcau
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
au ajuns la Deva, de unde s-au deplasat spre Băița - unde s-a instalat în dispozitiv Batalionul I și mai apoi spre Brad, unde pe 1 februarie s-au instalat în dispozitiv Batalionul II împreună cu comenduirea regimentului. Un pluton de mitraliere și o companie, au constituit un avanpost la Baia de Criș. S-au luat măsuri de distrugere a căii ferate. Aflate în sfera de atracție a armatei române, Gărzile Naționale din Țara Hălmagiului s-au desprins mai întâi funcțional de
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
celorlalte 2 batalioane (I din plasa Abrud și II din plasa Baia de Criș) căpitanul Alexandru Drăgoi și maiorul Mihai Stoica. În fiecare batalion au existat 3 companii de pușcași, iar acestora li s-a mai adăugat 1 companie de mitraliere, bateria de tunuri de câmp, 1 companie de pionieri, 1 jumătate de companie de transmisiuni, 1 companie de jandarmi, un spital de câmp, servicii auxiliare și un Stat Major. Uniformele au fost amestecate (austro-ungare, rusești și românești), iar chipiurile au
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
principalul aerodrom din Singapore. Brigada 22 australiană a primit un sector larg de 16 km din vest, iar Brigada 27 avea în grijă o zonă de aflată imediat la vest de dig. Pozițiile infanteriei au fost întărite de Batalionul 4 Mitraliere australian. Tot sub comanda lui Bennett se afla Brigada 44 Infanterie indiană. III Corps indian sub comanda general-locotenentului Lieutenant-General Sir Lewis Heath, inclusiv Divizia 11 Infanterie indiană, (general-maior B. W. Key), Divizia 18 britanică și Brigada 15 Infanterie indiană, a
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". În 1917 este promovat locotenent. S-a distins în timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz, în timpul atacului de pe 31 iulie/13 august 1917 asupra Dealului Tarapan, comandând o secție de mitraliere în zona cotei 703. Îngropat de explozia unui proiectil de 150 mm., a rămas în prima linie, fiind rănit opt zile mai târziu. Pentru eroismul de care a dat dovadă a fost decorat cu "Ordinul Mihai Viteazul" clasa a III
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]