18 matches
-
pozitronium (format dintr-un antielectron și un electron - în stare semistabilă); - protonium (format dintr-un proton și un antiproton - în stare semistabilă); - heliu antiprotonic (format dintr-un antiproton și un e-lectron orbitând nucleul de heliu - semistabil); - miuonium (format dintr-un miuon pozitiv și un electron). Neparticulele și nemateria sunt foarte instabile, rup simetriile și violează principiile de sarcină electrică, izospin slab, și culoare. Profesorul Jonathan Vos Post, din sală, a spus că-mi știe o carte (era de Teoria Numerelor), intitulată
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Florentin_smarandache_la_caltech_cu_florentin_smarandache_1354852772.html [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
hidrogen (antihidrogen) a fost sintetizat la laboratorul CERN din Geneva. Alți atomi exotici au fost create prin înlocuirea unuia din protoni, neutroni sau electroni cu alte particule cu aceeași sarcină electrică. De exemplu, un electron poate fi înlocuit cu un miuon mult mai masiv, formând un . Aceste tipuri de atomi pot fi folosite pentru a testa previziuni fundamentale ale fizicii.
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Sunt cunoscute trei tipuri de neutrin: Fiecare neutrin, la interacțiunea cu alte particule, se poate transforma numai în leptonul asociat. Neutrinii sunt la fel de răspândiți în Univers ca și fotonii și sunt creați în: dezintegrarea beta, captura electronilor și cea a miuonilor, la dezintegrarea particulelor elementare. Totuși, proprietatea specifică a neutrinului este interacțiunea sa deosebit de slabă cu materia: este cea mai slabă interacțiune din toate interacțiunile cunoscute ale fizicii nucleare. De aceea, deși este foarte răspândit, detectarea neutrinului este extrem de dificilă, el
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene. Construcția a început în 1945, iar reactorul NRX (bazat pe uraniu natural și apă grea) a început operațiile la 22 iulie 1947; era primul reactor nuclear construit în afara SUA. Experimentele asupra proprietăților miuonului, efectuate de Pontecorvo în Canada împreună cu E.P. Hincks, au avut caracter de pionierat: ele au sugerat ideea unei interacții slabe, cu caracter universal, care a devenit o componentă a modelului standard al particulelor elementare. Un detector de neutrini și un
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
intense de neutrini Soarele, reactoarele nucleare și materialele radioactive produse în reactoarele nucleare. Metoda radiochimică clor-argon a fost utilizată de Raymond Davis, Jr. (Premiul Nobel pentru Fizică 2002) pentru detectarea neutrinilor solari în experimentul Homestake (1970-1994). În 1946, examinând proprietățile miuonilor produși de radiația cosmică în atmosfera Pământului, Pontecorvo a sugerat că aceștia ar fi particule de spin ½, iar în procesul de captură a unui miuon de către un nucleu atomic este emis un neutrin: Constatând că parametrii acestui proces sunt de
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
pentru Fizică 2002) pentru detectarea neutrinilor solari în experimentul Homestake (1970-1994). În 1946, examinând proprietățile miuonilor produși de radiația cosmică în atmosfera Pământului, Pontecorvo a sugerat că aceștia ar fi particule de spin ½, iar în procesul de captură a unui miuon de către un nucleu atomic este emis un neutrin: Constatând că parametrii acestui proces sunt de același ordin de mărime cu cei din procesul beta el îi scria lui Wick: „"de aici se deduce o similaritate între procesele beta și procesele
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
un contor proporțional cu amplificare puternică, bazat pe o tehnică nouă. Contoare de acest tip au avut un rol determinant în detectarea neutrinilor solari în deceniile următoare, în experimentele Homestake, GALLEX și SAGE. Către sfârșitul deceniului 1940, se știa că miuonul are o viață medie de 2,2 μs dar mecanismul dezintegrării sale era necunoscut, cu excepția faptului că era emisă o particulă încărcată electric. În anii 1948-1949, B. Pontecorvo și E.P. Hincks au efectuat o serie de experimente cu caracter de
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
era necunoscut, cu excepția faptului că era emisă o particulă încărcată electric. În anii 1948-1949, B. Pontecorvo și E.P. Hincks au efectuat o serie de experimente cu caracter de pionierat, în care au stabilit că: (1) particula încărcată emisă în dezintegrarea miuonului este un electron, (2) miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
era emisă o particulă încărcată electric. În anii 1948-1949, B. Pontecorvo și E.P. Hincks au efectuat o serie de experimente cu caracter de pionierat, în care au stabilit că: (1) particula încărcată emisă în dezintegrarea miuonului este un electron, (2) miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
E.P. Hincks au efectuat o serie de experimente cu caracter de pionierat, în care au stabilit că: (1) particula încărcată emisă în dezintegrarea miuonului este un electron, (2) miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
stabilit că: (1) particula încărcată emisă în dezintegrarea miuonului este un electron, (2) miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de experimente care urmau să pună în evidență proprietăți ale neutrinilor încă netestate. Aceste experimente nu
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de experimente care urmau să pună în evidență proprietăți ale neutrinilor încă netestate. Aceste experimente nu au primit acordul autorităților sovietice. Urmărind o analogie cu fizica mezonilor K, Pontecorvo a
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
în antineutrin și vice versa pot fi inobservabile în laborator dar vor apărea în mod cert, cel puțin la scară astronomică.” Rezultatele experimentului Brookhaven (1962) au confirmat existența a două tipuri de neutrini, asociați celor doi leptoni cunoscuți: "electron" și "miuon". (Când, în 1975, a fost descoperit un al treilea lepton, denumit "tau", i-a fost atașat neutrinul respectiv, detectat și el experimental în anul 2000.) Pontecorvo a explorat consecințele acestei descoperiri și a reafirmat că: „Dacă sarcina leptonică nu e
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
energii de ordinul masei mezonilor W formula 12 , are valoarea formula 13 , mai mare decât constanta de cuplaj pentru interacțiunea electromagnetică. Valoarea cu multe ordine de mărime inferioară evaluată pe baza interacțiunii slabe a leptonilor rezultă din masele mici ale electronului și miuonului, raportate la masa bosonului W. În cazul interacției tari, mediată de gluoni, la scara la care aceasta are ca efect "restricționarea quarkurilor" ("quark confinement") în interiorul hadronilor, constanta de cuplaj este de ordinul unității; contribuția fluctuațiilor stării de vid (crearea de
Constantă de cuplaj () [Corola-website/Science/337066_a_338395]
-
situate în spațiul extraterestru produc neîntrerupt în straturile superioare ale atmosferei cascade de particule secundare. Această "radiație cosmică" este o sursă naturală de particule cu energii mult mai mari decât cele care pot fi realizate într-un laborator terestru; pozitronul, miuonul, pionul și kaonul au fost descoperiți în acest fel. Ea prezintă dezavantajul că este incontrolabilă, iar fluxul de particule este foarte redus: experimentele cu raze cosmice cer multă răbdare și durează un timp îndelungat. Reacțiile nucleare produc o diversitate de
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
de Clyde Cowan și Frederick Reines în 1956. În 1936, Anderson și Neddermeyer au detectat în camera cu bule o particulă cu sarcină electrică negativă, produsă de razele cosmice. După identificarea inițială greșită ca „mezon formula 9”, particula a fost redenumită "miuon". Proprietățile miuonului sunt similare cu ale electronului: parametrii de dezintegrare sunt de același ordin de mărime cu parametrii dezintegrării beta inverse, iar în ambele cazuri sunt emiși neutrini. În 1962, Leon Lederman, Melvin Schwartz și Jack Steinberger au confirmat experimental
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Cowan și Frederick Reines în 1956. În 1936, Anderson și Neddermeyer au detectat în camera cu bule o particulă cu sarcină electrică negativă, produsă de razele cosmice. După identificarea inițială greșită ca „mezon formula 9”, particula a fost redenumită "miuon". Proprietățile miuonului sunt similare cu ale electronului: parametrii de dezintegrare sunt de același ordin de mărime cu parametrii dezintegrării beta inverse, iar în ambele cazuri sunt emiși neutrini. În 1962, Leon Lederman, Melvin Schwartz și Jack Steinberger au confirmat experimental ipoteza că
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
același ordin de mărime cu parametrii dezintegrării beta inverse, iar în ambele cazuri sunt emiși neutrini. În 1962, Leon Lederman, Melvin Schwartz și Jack Steinberger au confirmat experimental ipoteza că neutrinii emiși în cele două procese sunt diferiți. Electronul (formula 4), miuonul (formula 9), neutrinul electronic (formula 12) și neutrinul miuonic (formula 13) sunt "leptoni" (din greacă: λεπτός = subțire, fin) - particule supuse "interacțiunii slabe" dar care nu simt forța nucleară tare. Stabilitatea nucleelor atomice indică existența unei forțe de atracție intense între nucleoni. Spre deosebire de interacțiunea
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]