6 matches
-
fungi. Deși populează, în mod special, mediul acvatic, unele protiste trăiesc în mediul umed sau în corpul plantelor și animalelor. Locomoția se realizează cu ajutorul flagelilor, pseudopodelor sau a cililor; au nutriție autotrofă sau heterotrofă (excepție fiind Euglena verde, care este mixotrofă). Înmulțirea este asexuată sau sexuată. Criteriul de clasificare îl constituie modul de nutriție. Astfel, sunt: Euglena este un gen comun al lor flagelate, "Euglénophytes sp.", și sunt deseori prezente în apa (în special apa dulce, dar sunt și câteva specii
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
culoare. Euglena se înmulțește prin diviziunea directă longitudinală a celulei. Nu există reproducere sexuată cunoscută. Au fost descrise peste 100 de specii de Euglenă. Marino "et al." (2003) au revizuit genul pentru a constitui un grup monofiletic. Euglenele sunt specii mixotrofe, adică acestea se pot hrăni atât heterotrof, prin fagocitoză, cât și autotrof, prin fotosinteză. Cloroplastele Euglenei permit fotosinteza, conținând în cloroplaste clorofila "a" și "b", iar când nu este prezentă lumina, aceasta se hrănește heterotrof. Substanțele hrănitoare pătrund prin osmoză
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
planelor cu fluid subtil și, în același timp explică afirmația ce însoțește comentariul la figura II.17: mulți plecați, puțini aleși! Și astfel de noduri există, în filogenia omului, pentru toate fluidele subtile: fluid eteric rezultă în consecința nodului “flagelat mixotrof”; fluid astral în consecința nodurilor “metazoare”, “batracieni”, “cotilosaurieni” și “pantoterieni”; fluid intelectual în consecința nodului “placentare” (v. fig. II.19). În acest sens, există o stranie coincidență cu Harivamsa (“genealogia lui Vișnu”), ai cărui avatari sunt: Matsya (Peștele, s.n.), Kurma
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Există însă destule exemple de flagelate fixate, printr’un peduncul, precum subclasa Zoomastigina [90], care joacă rolul de „ancoră“ în componența foulingului biologic. Nutriția lor este multiplă. Deși majoritatea sunt heterotrofe, se găsesc destule nu atâta autotrofe, cât mai degrabă mixotrofe. Un astfel de caz este exemplificat de ordinul Euglenoidea. Organismele din acest ordin posedă cloroplaste, fiind deci capabile de fotosinteză, motiv pentru care prezența lor în foulingul biologic [16] este una cheie. Specia caracteristică, Euglena viridis, poate face fotosinteză, fiind
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
mai mare decât cea a sumei componentelor ei independente; productivitataea este însă proporțională cu consumul de nutrienți, în acest caz substratul metalic, și cu efectul (corosiv) asupra acestuia. În aceeași idee amintim cazul lui Siderocapsa treubii [16], una dintre puținele mixotrofe care se asociază cu alge [16]; în această situație, ferobacteria este heterotroful, iar alga autotroful unei biocenoze, iar comentariul aferent îl repetă pe cel de mai sus. De regulă, ferobacteriile utilizează substraturi feroase; dar pot exista și situații caracterizate de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
unui factor xenobiotic care depășește limitele tolerabile sau ale morții λ - lungimea de undă a unei radiații metazoar - animal pluricelular, inclusiv omul miceliu - totalitatea hifelor, aparatul vegetativ al ciupercilor mitocondrie - organit citoplasmatic, implicat în respirația celulară, prezent doar la eucariote mixotrof - calitate a unui organism de a folosi succesiv/alternant, temporal sau spațial, autosau heterotrofia, ca o reacție la condițiile de mediu specifice variabile - tot temporal sau spațial moluscă - reprezentant al unei încrengături polimorfe de animale nevertebrate, în majoritate acvatice, în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]