166 matches
-
documentar și discurs activist, selecția explorează, via stări reale sau ipotetice ale corpului, teme precum memoria, sexualitatea și maturizarea. Bertrand Mandico revine la BIEFF cu încă o poveste din zona bizarului psihosexual, inspirat numită Our Lady of Hormones. Utilizând o mizanscena decadenta, plină de vitalitate, filmul spune povestea erotică a rivalității dintre două actrițe obsedate de o bucată de carne care trăiește și respiră. O veritabilă experiență suprarealista la granița între genuri precum comedia, thriller-ull și horror-ul, filmul e o
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF by http://www.zilesinopti.ro/articole/11523/prima-fictiune-filmata-in-marele-accelerator-de-particule-de-la-cern-in-premiera-la-bieff [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
zbatere inutilă a personajelor prinse într-un carusel al ororilor închipuite de propria imaginație. Dar oare viața noastră de fiecare zi nu înseamnă aceeași zbatere continuă, inutilă de cele mai multe ori, în încercarea de a ne justifica existența?”. Raluca Aprodu (Norine) Mizanscena elaborată de regizor cu meticulozitate și subtilitate vizează lumea interioară a celor doi presupuși criminali, delirul până la demență de a tăinui un omor comis la beție. Două elemente exprimă și potențează remarcabil conflictul și secvențele comice. Decorul oniric, remarcabil plastic
Detectivul Felix Alexa și Criminalii de la TNB by LUDMILA PATLANJOGLU () [Corola-website/Journalistic/105739_a_107031]
-
cerut actrițelor să asiste la discuții pentru ca să păstreze în procesul de elaborare amintirea documentului. De fapt, am păstrat documentul în textul spectacolului, pentru că nu am schimbat absolut nimic nici în expresia fețelor și nici în maniera lor de exprimare. În ceea ce privește mizanscena, dimpotrivă, am încercat să mă despart cît mai mult de document, mie mi-era clară structura întregului, documentul era deja integrat. Ceea ce mi-a permis să fiu destul de liber în spațiu. M.N.-P: Structura spectacolului, mizanscena sînt perfect stăpînite. Spectacolul
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
lor de exprimare. În ceea ce privește mizanscena, dimpotrivă, am încercat să mă despart cît mai mult de document, mie mi-era clară structura întregului, documentul era deja integrat. Ceea ce mi-a permis să fiu destul de liber în spațiu. M.N.-P: Structura spectacolului, mizanscena sînt perfect stăpînite. Spectacolul este foarte fizic, corpurile se rostogolesc, se tîrîie, se înlănțuie, triumfă sau dispar într-o sintaxă riguroasă. în același timp, e evidentă dimensiunea psihologică, deși rămîne în subteran. Este o tradiție a școlii românești sau a
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
puteai distinge marca ironică a regizorului, observând cât de conturată devine o trupă care lucrează pentru un mesaj comun. Dincolo de <em>statement</em>-urile puternice din succesiunea <em>frame</em>-urilor regizorale, am putut distinge umorul, gândirea bine articulată a mizanscenei, dar și ritmul insolit. Deși transgresa granițele teatrului, spectacolul putea fi încadrat în acest gen. Frljić utiliza, preponderent, mecanisme clasice de construcție de sens, bruiate, contestate și recontextualizate pe parcursul spectacolului. Atelierul de două zile, susținut de Frljić, însoțit de Goran
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
artificiale, fără niciun simț al realității. Scenariul este catalogat drept „schematic și monoton”, iar despre personaje se afirmă că au fost schițate în tușe comune. Concluzia Ilenei Bîrsan este următoarea: "„Cu o cinematografie solară și în culori asortate, cu o mizanscenă șlefuită și dichisită, regizorul Maftei face un film foarte demonstrativ și decorativ, dar a cărui poveste și ale cărui personaje sunt extrem de artificiale, nicidecum atinse de magie, așa cum poate că și-au dorit realizatorii. Succesiunea de imagini frumoase, potrivite cu
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
unui municipium roman, cu împăcarea dintre învingători și învinși și sugestia genezei unui popor. Un material dramatic mult peste posibilitățile regizorului era pulverizat în încăierare oarbă. Paradoxal, ca și în Neamul Șoimăreștilor, ritmul trenează tocmai în confuzele scene de bătălie. „Mizanscena face ca totul să pară fără legătură și fără tensiune” constata „Stuttgarter Zeitung”. Diplomă merit - Adelaide și peste 10 milioane de spectatori în România. Pt. versiunea românească s-a recurs la dublajul vocilor pt. Richard Johnson (Mircea Albulescu), Antonella Lualdi
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
sunt foarte slabe." În recenzia sa de 2/5 stele, Sam White de la "The Guardian" a scris, "Pentru a spune că "Mafia III" este o dezamăgire este o laudă. Are toate elementele pentru a forma un joc grozav: povestea și mizanscena sunt superbe, direcția și stilul sunt grozave, dar mecanica este arhaică și neimaginativă." Marty Sliva de la IGN i-a acordat jocului o notă de 7.5 din 10, sumarizând recenzia cu: "Personajele de sine stătătoare și povestea interesantă din "Mafia
Mafia III () [Corola-website/Science/334654_a_335983]
-
Ottawa, trupele interne ale Universității Laval ba chiar și doi părinți pierduți în admirație pentru fiul lor care s-a prezentat ca fiind "istoric militar". A început să-mi fie lehamite de sterilitatea intelectuală a unor astfel de evenimente, de mizanscena aferentă, de simpatiile/antipatiile spontane formate cu aceste ocazii. Cel mai greu de suportat mi se pare prezența plutoanelor de studenți români. Cu rare și notabile excepții, fac doar un simplu act de prezență, prezentând comunicări fie îngrozitor de îngălate, încâlcite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vorbe fără rost, Reumatismul firii le răbufnea din oase, Iar noi trăgeam din bârfe puterea de-a fi fost. Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 74 Ne-am încontrat, iubito, cu toți alienații, Cu decepționații, cu triștii secondanți, În ciuda mizanscenei, nu ne-au intrat în grații, S-au declarat ei înșiși ratați sau figuranți. Veniți la tratamentul cu dragoste deplină, Acesta e remediul pentru tristețea grea, Noi nu vă dăm calmante și nici ampicilină, Noi oferim iubire și ce implică
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Liviu Rebreanu, ale Alicei Voinescu, ale lui Radu Petrescu și prin ale altor „vedete” ale diarismului românesc. S. își dovedește, din nou, buna stăpânire a artei parafrazării comentate. Reconstituie critic opera, reproduce, recenzează, dar ceea ce se impune relevant e dinamica, „mizanscena”, traiectul comparării punctelor de vedere. Examinarea teoretică și comentariul concret, la obiect, sunt împletite strâns, criticul procedând fără a face concurență teoreticienilor propriu-ziși ai chestiunii, care sunt menționați și citați selectiv, creditați intermitent și cu circumspecție, într-o lectură personală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
A alcătuit, ca „umorolog român”, o antologie de umor universal din secolul al XX-lea, Revelionul abstinenților (1996). U. este, indubitabil, un artist pluriînzestrat. A produs scenarii (pentru teatre de copii, teatre de revistă, teatru radiofonic), a conceput scenografia unor mizanscene arătându-se priceput în schițele de costume și în alegerea fondului muzical, a ilustrat, ca grafician, cărți și a realizat afișe. Incidental a compus versuri de reflex parodic. Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
călătorii, de episoade curioase, dramatice, semnificative ori pur și simplu amuzante din existența zilnică a autorului, a mediilor universitare ieșene, a obștii scriitoricești, a satului natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările pe teme și subiecte „cărturărești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
precizie și trimite la ideea de joc, de sărbătoare, de carnaval 200 cele câteva zile de vacanță). Cât privește "regia" propriu-zisă a melodramei, s-a identificat un set de reguli care individualizează jocul actorilor (într-o manieră foarte apropiată de mizanscena lovinesciană), după cum urmează: se folosesc mai mult umerii și capul; se pune accent pe compoziția feței ("face making") starea sufletească "citindu-se", după cum am văzut, pe chipul personajelor (nelegiuitul, de pildă, poartă obligatoriu mustață: ca Diomo sau, în ciclul Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și 1882, cronici care protestau împotriva avalanșei de traduceri din repertoriul teatral francez de bulevard. Referindu-se la reprezentațiile Teatrului Național din Iași, cronicarul analizează textul dramatic în sine ca pe orice operă literară, calitatea traducerii, jocul actorilor și chiar mizanscena. Preluând rubrica, I.N. Roman, care se ascunde sub anagrama Morna, continuă în același spirit, ilustrându-se mai ales în discutarea spectacolelor cu piesele lui I.L. Caragiale. Tot el, într-un ciclu de cronici se referă la stilul publicistic, ceea ce și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
asupra chestiunii evreiești la noi. Lepădând afabilitatea surâzândă, socialistul cu gambetă scoate aici câteva scrâșnete. Dar îndeobște e volubil și sagace, un atu al comentariilor sale fiind bunul simț. Asistând, în calitate de cronicar teatral, la un șir de premiere, constată că mizanscenele sunt covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
mistuitor- izbăvitoare dezlănțuire de erotism. Poate fi vorba astfel, parabolic, cum au observat comentatorii, de o „dublă deshumare”. Nu tematica și așa-zicând anecdotica în sine sunt relevante în ce privește puterea de seducție a cărții, ci perspectiva, viziunea, scriitura, dicția și mizanscena. Autoarea ocolește formule romanești considerate optzeciste, așa după cum nu aderă nici la cele cultivate de unii prozatori nouăzeciști ori din generații mai tinere. În peisajul momentului, romanul a putut părea pe cât de răzleț, pe atât de remarcabil. Posibile afilieri ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
cele mai codificate, cu forme de conduită precise pentru toate circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden este supraîncărcat cu evenimente. Înțelegem prin s c e n a reprezentarea dramatică în ficțiune [Lojkine; Jucan, p.23], mizanscena unui eveniment, construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul unui joc: apariția spectaculoasă în scenă prin impactul imediat, gesturile și cuvintele ulterioare că șoc audiovizual care incearca dezlegarea enigmei. Șocul vizual este cel mai puternic. Pariziana creează mizanscene în care este vizibilă, chiar conceptualizata, o nouă idee de teatru, susținută de o imagine conturată în întregime prin relația actorului cu spațiul, promovată de reformatori ai scenei moderne cum ar fi Stanislavski, Meyerhold, Vahtangov, Tairov. Anumite divergențe artistice dintre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este un mare spectacol, în care este descris și rolul ultimului servitor: "manœuvre compliquée, cette confusion où le rôle du dernier valet était réglé à l'avance" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.195]. La redacția revistei La vie française mizanscena antrenează atât personalul, cât și vizitatorii. "Leș garçons de bureau, assis sur une banquette, leș bras croisés, attendaient, tandis que, derrière une sorte de petite chaire de professeur, un huissier classait la correspondance qui venait d'arriver. La mise en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
latine, al aristocrației sale, care foarte ușor este înlocuită de către societatea burgheză. Un personaj reprezentativ pentru lumea care urmează să dispară, Pavel este cel care o introduce pe Eva ca "dansatoare", termen înregistrat aici în registrul peiorativ, cu toate echivocurile mizanscenelor decadente, în cercul exclusivist al invertiților sexuali din înalta societate burgheză. Eva dansează "pe o melodie de Debussy", dar dansul ei nu reprezintă decât antractul unui spectacol orgiastic, unde bărbații se travestesc în femei, cu obrazul acoperit de farduri, se
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1999. Popper K.R., Societatea deschisă și dușmanii ei, I, Vraja lui Platon, Ed. Humanitas, București, 1993. Încă odată Platon. Jan Patočka și grija față de suflet Mihai Maci În 1967, pornind de la o situație oarecum circumstanțială (e vorba de critica unei mizanscene pe care o consideră inadecvată a piesei lui Sofocle), Jan Patočka scrie unul dintre textele sale cele mai percutante și, în același timp, cele mai izbutite din punct de vedere literar: „Încă o dată Antigona”. Potrivit gânditorului, sensul tragediei îi este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mărgini la sublinierea acestei „incompatibilități a paradigmelor” (care mărturisește o „fractură a istoriei” cu neputință de numit, devenită un loc comun al gândirii contemporane) ea nu ar aduce realmente nimic nou și, într-o anumită măsură, ar justifica „obiectiv” deriva mizanscenei regizorului contemporan. Ceea ce face cu adevărat interesantă lectura lui Patočka este modul în care acesta situează perspectiva omului modern în chiar textul lui Sofocle. Potrivit gânditorului ceh, modernitatea e descendenta lui Creon, iar perspectiva omului modern este deschisă de judecata
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
La un moment dat, au fost aduși în cameră Dragoș Hoinic, Aurel Pandurescu și Constantin Oprișan, ca să vorbească de rău societatea burgheză, mizându-se pe compromiterea lor în ochii foștilor colegi. Se pare că în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui „sacerdot”. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un „Pilat” care
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]