883 matches
-
miliției/securității sigur nu e, dar sfârșitul, în speță condamnarea lor la moarte, e cât de real se poate. Tocmai pentru că filmul e o exagerare, o împingere până la absurd a noțiunii de RealTV, el demască și expune falsitatea acestui gen mizer televizat. Care mizează pe cel mai ieftin voyeurism, care, de altminteri este cât se poate de neadevărat. Oamenii împinși în situații de criză sunt toți o apă și un pământ, deci curiozitatea e insuficientă pentru a motiva existența acestui - mi-
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Puteți să vă uitați și la alte țări din Europa. Fără a fi făcut research, sunt absolut sigură că veți regăsi aceeași situație cu plafonu’. PSD numără cele mai multe nume grele din top300. halal socialism! salariile de la stat trebuie să fie mizere pentru că statul e mizer. asta nu înseamnă că nu pot conține un coeficient de eficiență, care să le crească considerabil odată cu randamentul mecanismului pe care persoana în cauză îl conduce. nu le plânge de milă parlamentarilor la 2000 de euro
Politica redusă la absurd by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82782_a_84107]
-
și la alte țări din Europa. Fără a fi făcut research, sunt absolut sigură că veți regăsi aceeași situație cu plafonu’. PSD numără cele mai multe nume grele din top300. halal socialism! salariile de la stat trebuie să fie mizere pentru că statul e mizer. asta nu înseamnă că nu pot conține un coeficient de eficiență, care să le crească considerabil odată cu randamentul mecanismului pe care persoana în cauză îl conduce. nu le plânge de milă parlamentarilor la 2000 de euro când un medic la
Politica redusă la absurd by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82782_a_84107]
-
acolo unde ești tu nu se vede dincolo de pîrleazul pietelor.Nu se vede agonia lentă a medicilor rezidenți, a cercetătorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede dramă copiilor ai căror părinți pleacă dincolo pentru că nu pot supraviețui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tăi dezabuzati.Si atunci e firesc că pe lista ta de sacrificați ai tranziției să nu se gasesaca nici medicii rezidenți,nici cercetători, nici artisti.Dar nu e nici o pagubă, ei sînt oricum prea
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
acolo unde ești tu nu se vede dincolo de pîrleazul pietelor.Nu se vede agonia lentă a medicilor rezidenți, a cercetătorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede dramă copiilor ai căror părinți pleacă dincolo pentru că nu pot supraviețui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tăi dezabuzati.Si atunci e firesc că pe lista ta de sacrificați ai tranziției să nu se gasesaca nici medicii rezidenți,nici cercetători, nici artisti.Dar nu e nici o pagubă, ei sînt oricum prea
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
acolo unde ești tu nu se vede dincolo de pîrleazul pietelor.Nu se vede agonia lentă a medicilor rezidenți, a cercetătorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede dramă copiilor ai căror părinți pleacă dincolo pentru că nu pot supraviețui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tăi dezabuzati.Si atunci e firesc că pe lista ta de sacrificați ai tranziției să nu se gasesaca nici medicii rezidenți,nici cercetători, nici artisti.Dar nu e nici o pagubă, ei sînt oricum prea
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
le spunem adevărurile în față, nu emitem judecați, devenim complici ! Toți moderatorii ar trebui să vă urmeze exemplul și să ofere lui Vadim & co un “tratament special”, să-i facă să le fie rușine ca să se ascundă în scorburile lor mizere. Altfel, ați văzut - Vadim chiar se creda ofensat. Tocmai pt că E LĂSAT să se creadă important. bine ți-a făcut vadim...altă dată să-ți mai vezi lungul nasului....tu chiar ai impresia că nu-ți cunoaște nimeni dedesupturile
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
are nimic strălucitor pentru că e vorba de o civilizație abia ieșită din grotă, în care domnește întunericul, mîncarea nerafinată și schematismul gesturilor. Culoarea decorului seamănă cîteodată cu aceea din desenele animate cu The Flinstones, altădată cu satul românesc abrutizat și mizer. Și pe fundalul acesta lipsit de culoare se petrece o poveste de dragoste între unul din preoți, deja bătrîn și o tînără din sat. Povestea e cu totul modernă, lipsa de pudoare o face să semene cîteodată cu un film
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
o vastă crescătorie de vulturi pleșuvi// maestrul de vînătoare își potrivește patriotic cravata" (ibidem). Istoria pare să fi obosit. Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
delatori, inspirația cu care Claudiu Goga a construit o armonică a lașităților este o izbîndă. Se strîng toți unul într-altul, își anulează fețele, corpurile, semnele ce-i individualizează pentru ca apoi, cînd situația pare sub control, să-și lăbărțeze caracterele mizere, urîțenia fiecăruia în parte. Mi se pare remarcabilă minuția cu care este pregătită apariția fiecărui actor din acest cor și prezența corului în întreaga sa anatomie. Scena de taină a complotului, amplasată noaptea, într-un cimitir, este una de forță
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
de ofițeri de roșiori sau vînători, ca ale Prințului Carol. Toți pleacă în week-end la munte (Sinaia!) ori la mare, cu coșuri ample și curate pentru picnic. Lumea lui Caragiale trăiește în la belle époque și nu e deloc acea mizeră și chiar feroce din care s-a născut teatrul lui Ionesco și care și-a găsit o foarte originală materializare la Visarion, Pintilie sau Tocilescu. Am legat-o cîndva de lumea pictorilor impresioniști: Cam în același timp, burghezia occidentală și
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
de urmare a Scrisorii pierdute, Caragiale ar fi făcut din politicieni liberali de provincie senatori, deputați și miniștri, colegi cu Maiorescu, Brătianu și Carp. E cît se poate de inexactă ideea că lumea lui Caragiale e urîtă, imbecilă, primitivă și mizeră. După știința mea, în afară de M. Ralea, dintre cei vechi, doar Șt. Cazimir (în Caragiale față cu kitschul) a combătut ideea că scriitorul ar fi cam excesiv. Caragiale e un satiric fără violență. Nu-și urăște personajele (el a spus-o
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
solidarității și că interesul individual este subordonat celui colectiv, așa cum predica Kollontai. Prietena Vica o inițiază întru independența de bărbați, expunându-i cazul cumnatei, care, după ce încasează câteva bătăi crunte de la soțul gelos, fuge cu altul. Revolta ei împotriva condițiilor mizere în care trăiește ia cel mai adesea forme radicale: bătută de Tomiță, la rândul ei îi aruncă fierul de călcat în cap. Pentru ea independența este echivalentă cu consumul: bătută și luată la ochi la întreprindere pentru lipsă, Ana Roșculeț
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
priorități la locuințe? Ce produc ei pentru țară, că de "liniște" și "siguranță" nici nu poate fi vorba? A-l impozita pe sezonierul care lucrează câteva luni la mare și a-l obliga să plătească taxă pe camera, de obicei mizeră, pusă la dispoziție de patron, dar a nu percepe decât chirii minuscule burtă-verzimii purtătoare de arme și bulane înseamnă orice, dar nu echitate socială. N-am nici o milă de directorii, președinții și stăpânii de companii mai mari sau mai mici
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
Gulag-ului, sistemului de lagăre de exterminare sovietice, dar nu dezvăluie adevărata dimensiune concentrațională, întreg teritoriul sovietic, cu spălarea aproape generală a creierelor, cu incultura, abuzurile și corupția autorităților de la orice nivel, cu lipsa de scrupule și imoralitatea unor existențe mizere, cu sistemul de pașapoarte interne, cu interdicția de a părăsi mediul rural în favoarea orașului (ca în Evul Mediu dinaintea lui Petru I), cu delațiunea devenită bravură... Formal, sovieticii, după ce au fost siliți să adere la unele convenții internaționale care presupuneau
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
vă fi permis să mă tutuiți", pînă la "mamaie e mumă-ta". Pe de altă parte, recunoșteam cu toatele că personalul era insuficient pentru puhoiul de bolnavi, că munca medicilor, asistentelor și infirmierelor era epuizantă, dură, impeiabilă, că lucrau în condiții mizere și totuși făceau minuni. Că pacienții, bieții de ei, și aparținătorii (ăsta e un cuvînt nou, care desemnează rudele tolerate lîngă patul bolnavilor pentru a-i îngriji, admițîndu-se tacit că personalul mediu restructurat nu mai poate face față) sînt pisălogi
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
analizînd mentalul european și sinuciderea, un mod interesant de a studia istoria. La un nivel mai profund importante devin o serie de opoziții noncronologice. Cele mai vizibile sînt cele dintre diferitele feluri de sinucideri - directe sau indirecte, blamate sau celebrate, mizere sau rafinate, ale unor oameni cunoscuți sau ale plebei. Extrem de bine e prezentată în carte opoziția și întîlnirea dintre cultura populară și cea înaltă (aceasta din urmă preia de la prima într-un mod destul de atipic, constată autorul, scuza nebuniei care
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
ceea ce alții nu aveau” Ce oi fi sperînd să înțeleagă el? Dar el, ce o fi vrut să-mi transmită? Ies, purtînd în urechi strigătele Tribunului furios și regretul că nu l-am rugat ca, din patriotism și solidaritate cu mizera monedă națională, să-mi fixeze totuși amenda în lei, sau măcar, ca să mă apere de tentație, să-mi fi confiscat banda înregistrată.
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
a expansiunii rusești spre Occident, trăind un sentiment al crepusculului. Îl sugerează, poate, cel mai bine titlul unui text din 1964, Adio la Orient-Expres, trenul care nu mai e unul "de plăcere, ci rapidul morții, aceea a Europei". O umanitate mizeră, ratată degradată de teroare, ar călători acum în legendarul tren. "După frivolitatea noastră, neliniștea lor" notează scriitorul. Este, poate, opoziția cea mai expresivă dintre cele două mari vârste pe care cuplul Morand le-a trăit, jucându-se cum scrie profesorul
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
singur autorul. Răspunsul lui ("fără patetism, sinceră, instructivă") este deplin respectat în povestirea vieții de captiv. Descrierea dormitoarelor ("locuiam acum într-un adevărat WC public" - e amintirea Gherlei), foamea continuă a deținuților tineri ("ca niște prucei în guițare" așteptând prânzul mizer), "bătăile obișnuite", clasificarea oamenilor după criteriul rezistenței în închisoare și alte tragice "secvențe" sunt sustrase patetismului comun. "Solidaritate? Camaraderie? Nici vorbă!" - evaluează sincer, autorul, rezultatul conviețuirii oprimaților în asemenea mediu. Dar cât de instructivă-i relatarea lui? În acest punct
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
mască, în toate celulele mi s-a uitat câte-un ciclop Să mă cunoască, recunoască Fărâmă cu fărâmă, strop cu strop, Cu scop și mai mult fără scop. După ce-au înțeles că sunt bărbat, băiat Necum fată-nefată, cu sexul mizer, S-au hotărât: să fiu tăiat Cu bisturiile și foarfecele de frizer, Să mă curețe, fie de tot Fie numai de-acea netrebnică adăugare Care mă demască de ilot Trimis cu misiune în Dacia de peste hotare Să mă dau sclav
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
câini vagabonzi, droguri și drogați, tineri (dezorientați), bătrâni-schelete (care pot fi folosiți ca material didactic în facultățile de medicină); jurnaliști arestați (în ideea că o putere o umilește pe alta și amândouă țara); mulțimi de aurolaci, violuri, corupție, mituiri, pensii mizere, proxenetism, case părăsite, văi cu vile și piscine (construite cu sudoarea frunții, mă!), alunecări de teren, incendii, conducte petroliere (cu ramificații terminate în cisternele hoților, dați în urmărire generală, acum și pururea și...), neveste mutilate de soți (și soți opăriți
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
se oprește în buzunarele particulare ale clientelei politice oficiale. Oricum, țara din care o treime a forței de muncă a ales exilul nu are nevoie de diagnostice suplimentare pentru a i se determina nivelul economico-social. Peisajul rural românesc, arhaic și mizer, arată ca după o catastrofă naturală recentă, iar aspectul majorității orașelor sugerează degradarea lentă. Plecînd de aici, o mare literatură poate începe. Prin forța lucrurilor, ea nu va putea fi optimistă, dar va afișa probabil o evidentă vitalitate stilistică. Dacă
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
drum și, dacă acum au ajuns nume în poezia contemporană, aceasta proiectează asupra acelui an plin de greutăți, trăit chinuit dar împreună, lumina unei poezii întunecate. Nu există nostalgie și, mai mult ca sigur, nu avea de unde. Dar acea supraviețuire mizeră în care poezia era un ingredient vital a ajuns să însemne un fel de "nefericire prosperă". Cei doi nu ne spun prea clar cum s-au hotărât să scrie această carte (din care, în avanpremieră, România literară a publicat câteva
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
înstărit, avea ,o problemă" (noi am zice ,complex") cu zahărul: la orice restaurant se ducea dădea bacșiș chelnerului, onora și orchestra, dar șterpelea toate bucățelele din zaharniță. Așadar, pictura era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]