424 matches
-
dacă nu vă supărați) Mușatescu... Să fie vorba, oare, despre un blestem frumos? - Chiar că-i un blestem! C-o fi frumos au ba, asta vor hotărî cititorii. - Cum vi se pare că v-ați descurcat în viață până acum? - Mizerabil! Iar viitorul se anunță și mai "nasol". Din punct de vedere literar, se înțelege. - Ce viață poate avea un scriitor umorist la Găgeni? Îmi puteți spune una-alta despre această localitate? - Aici, la Găgeni, mă cunoaște aproape tot satu', ca
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
înfierată energic mizeria profesiunii tipografice, a ucenicilor, meșterilor, este atacată corupția care a făcut să decadă breasla imprimării cărților considerată înfloritoare în secolele trecute. În sinea lui, edictul seamănă leit cu orice alte decrete ale României contemporane... Este singurul aspect, mizerabil, de comparat cu domnia Regelui-Soare. În epocă, circula o epigramă pe seama obiceiurilor generalizate de a se da bacșiș, ca la noi, și pe care încerc să o redau într-o tălmăcire personală. Alerg la director care, sever, cum este, Devine
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
francezi - dar cred că și pentru străini - în imaginarul acesta. Una dintre imaginile majore ale Parisului era aceea de „oraș al revoluțiilor" - de la luarea Bastiliei până la Comună, trecând prin toate zilele revoluționare din secolul al XIX-lea. A se vedea Mizerabilii... Este ceea ce o carte recentă, de Eric Hazan - L’-invention de Paris - numește „forța de ruptură a Parisului". Baricadele din mai ’68 au fost, în zilele acelea, ultimul avatar. - Iar acum, la sfârșitul interviului nostru, ați putea dezvălui pentru cititorii
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
adeziune față de Ceaușescu cum nici n-ar fi visat el și pe care ar fi trebuit să știe s-o exploateze mai departe, dacă n-ar fi fost așa de rupt de realitate sau dacă n-ar fi fost un mizerabil. Atunci începuseră să publice cam toți scriitorii. Repet, asta nu e o scuză. S-a mai întâmplat un lucru: noi nu credeam că vom mai trăi în libertate. - Corect. - Ne rostuiam viața în așa fel, gândindu-ne că vom trăi
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
literatura modernă. Pentru că unul dintre avantajele metodei lui Toma Pavel rezidă în evitarea soluțiilor de continuitate: aceleași forme romanești persistă secole la rînd, cuplul fericit-nefericit din Etiopicele atinge contemporaneitatea, spațiul medieval plin de primejdii și de coincidențe tragice constituie substanța Mizerabililor lui Victor Hugo, eroii pastorali își schimbă doar hainele în romanele lui George Sand, cavalerii idealiști ajung pînă în paginile lui Dostoievski. În „marele secol” francez, lectura preferată a publicului o reprezentau romanele cavalerești și pastorale. Ceea ce face originalitatea fiecăreia
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
mine o dată cu ei). Regretam de fiecare dată că lipsea, cum îmi spusese Matata, scena miracolului final: preschimbarea Agathei într-o porumbiță și împușcătura nu mai puțin miraculoasă, care în loc să o ucidă face să devieze glonțul vrăjit dinspre inima ei spre mizerabilul Caspar, ce se prăbușește blestemând. Dar, dacă eram frustrat de această satisfacție finală, nu eram lipsit de alta, atât de tainică încât nu îndrăzneam să o mărturisesc nici chiar bunicii. Deși eram numai urechi, vedeam totodată ceea ce istoriseau instrumentele. Cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
vazelor, a timpului oprit, precum în excelentul articol A. Gide despre singurătățile de la El Kantare. Familiarizată cu tehnicile moderne ale romanului (menționam studiile ei proustiene), autoarea Traiectoriilor depistează cu acuitate nebănuite anticipări ale inovațiilor de la începutul secolului XX în chiar Mizerabilii de Victor Hugo: prezența masivă a scriitorului în planul acțiunii, pagini de jurnal intim, tăieturi din ziare (ca într-un roman autenticist), persoane reale însoțindu-le pe cele fictive, comentarii politice, analize teoretice („Mizerabilii”, roman modern?) Ea însăși o talentată
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
de la începutul secolului XX în chiar Mizerabilii de Victor Hugo: prezența masivă a scriitorului în planul acțiunii, pagini de jurnal intim, tăieturi din ziare (ca într-un roman autenticist), persoane reale însoțindu-le pe cele fictive, comentarii politice, analize teoretice („Mizerabilii”, roman modern?) Ea însăși o talentată traducătoare, cum precizam la începutul acestor însemnări, Cornelia Ștefănescu examinează atent versurile franceze a comediilor lui Caragiale, realizată de Monica Lovinescu și cu o prefață de Eugen Ionescu. Ea apreciază faptul că s-a
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
de acest fel, ce par convingătoare așa cum pare de bun simț și rezonabil totdeauna scepticismul, de orice factură ar fi el. Și la noi, la Contemporanul - Ideea europeană, sectorul deficitar este cel al criticii; bineînțeles, vina e a noastră, plătim mizerabil! "Bătrânii" s-au îndepărtat mai mult sau mai puțin de critica curentă - dar nu-i surprindem publicând monografii sau lucrări de sinteze atât de necesare azi, măcar prin imitație a pieții literare franceze ce abundă de astfel de lucrări, pe
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
etc. Nefiind primit de lume, sau neputîndu-te dărui ei, te consolezi, cum poți, în tine însuți, cu tine însuți. Să se simtă însă că aceasta se face cu durere, cu dramă. Succesele personale, de pildă, nu pot fi decît un mizerabil paliativ. Le cauți pe ele, din lipsă de altceva. Neputînd participa la dramă lumii, faci din tine o dramă a lumii). La 7 Octombrie 1938, adică în împrejurări identice, după douăzeci și patru ani, aceeași neparticipare, mărturisita cu încercarea de a scuză
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
scrii tu la colege: Mare plictiseală aici. Abia aștept să te văd și... și... puncte-puncte, ai?! Nu ți-e rușine, porcule ce ești!? Cine-i asta: Mielușa Păsculescu?" îi reținusem perfect numele că abia trecuseră două săptămâni de la Paști. încercase, mizerabilul - Doamne iartă-mă! - să-mi dea niște explicații încurcate. Roșu la față, nervos, furios, că sunt indiscretă... Auzi la el: indiscretă! Le-am făcut ghem și l-am pus ăs le rupă bucățele în fața mea.ť Dar câte chestii d-
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Braille le-a asigurat nevăzătorilor din întreaga lume accesul direct la educație și la cultură. Și totuși, astfel de cărți sunt extrem de voluminoase și nici chiar metodele stenografice nu au izbutit să le îmblânzească prea mult dimensiunea. Romane precum Don Quijote, Mizerabilii, Război și pace, cu volumele lor Braille așezate unele peste altele, pot să ajungă până în tavan, cu șanse serioase de a accidenta cititorul. Nu se cunoaște însă nici un astfel de eveniment major. Numărul cărților tipărite cu puncte în relief a
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
homofobic dar de ce trebuie să continue cu astfel de comportament de fiecare dată când îl vede? E cazul să fie aplicată o amendă usturătoare, nu se poate așa ceva. Omul se duce acolo să cânte și Cheloo îl tratează atât de mizerabil. Dragoș, sper să postezi pe viitor și articol cu privire la soluționarea sesizărilor. @ Gabi : Auzi, iti propun să nu te mai manifești nici tu că persoana hetero pe strada: fără ținut de mână sau orice gesturi de afecțiune! Ai pretenția să nu
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
în noaptea luminată feeric, de roșul reflectoarelor. - Uite ăștia sunt ai tăi,trei mii de euro ,îi meriți pe deplin . - Nu e nevoie.... - Ascultă la un om bătrân ,banii nu o să-ți aducă fericirea ,dar o să te ajute să trăiești mizerabil în confort ! Mâine e gala și sper să câștigăm ,dar luni te-aștept de dimineață , în față la Intercontinental. Îți dau o singură șansă ,sper să fii în stare să profiți de ea ! (va urma ) Referință Bibliografică: VIAȚA LA PLUS
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
principale, iar fratele său trebui să-l bea. În jur se aflau cei mai cutezători dintre tovarășii săi, care fuseseră înfometați timp de trei zile. Acum li se porunci să mănânce carnea smulsă de călău cu clești înroșite din trupul mizerabilului Doja. Trei dintre ei, care refuzară această mâncare înfiorătoare, fură pe loc trași în țeapă. Deși ars la trup și sfârtecat în mai multe locuri, acest criminal nu scoase totuși vreun geamăt, netrădând vreo spaimă față de acest îngrozitor fel de
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
a prostit?)". Că și, probabil, cu strîngere de inimă, decepția provocată de romancierul Blaga: Tocmai citesc românul lui Lucian Blaga Luntrea lui Caron, recent apărut, care e important și interesant din punct de vedere documentar (căci e autobiografic) dar e mizerabil scris pentru că admirabilul prozator filozofic nu stia să povestească: parcă ar avea cîlți pe limbă". Ori aceste opinii înfrigurat politice (1 ianuarie 1991): "așa cum m-ai rugat, trimițînd lui Heitmann un pachet cu textele traduse din Istorie, i-am și
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
rezidual din România. Toată această aglomerare de fapte senzaționale ține de o retorică epica de factură romantică, pe care întotdeauna a practicat-o Augustin Buzura. Genul preferat al scriitorului este un fel de român de aventuri cu mesaj umanitar, ca Mizerabilii lui Victor Hugo. Spre deosebire însă de autorul francez, solemn și uneori grandilocvent, Augustin Buzura are în relatare o nervozitate specifică secolului douăzeci. Mai trebuie spus că numeroasele peripeții prin care trece personajul aflat în prim-planul atenției romancierului par
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică țară de pe glob;... ei bine, știu că nu se face, dar
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
planul secund, ca în cele mai multe din românele lui Walter Scott sau că în Notre-Dame de Paris, sau poate fi nu doar fundal, ci și pretext, o serie de episoade fiind integrate în românesc, așa cum se întîmplă în Mînăstirea din Parma, Mizerabilii sau Război și pace. Sau cum se întîmplă, adesea, la Dumas. Unde lucrurile nu stau însă chiar atît de simplu - și așa, încet-încet, mă apropii de subiect. Contele de Monte Cristo, apăru în foileton în 1845-1846 (veți vedea că are
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
aproape didactic, străjuita de venerabilitatea, de gravitatea lui Augustus. Urmează Fastele, calendarul în versuri. Tocmai cînd Ovidiu se căznea să capete bunăvoință lui Octavianus, destinul îl lovește prin Livia, soția Cezarului, habotnica și mama a vicioasei sale fiice, Iulia, prietena "mizerabilului" cu versurile lui păcătoase. Șocul, Ovidiu îl primește în luna noiembrie a anului opt, după Cristos. Edictul imperial, inflexibil, îl azvîrle fără milă că pe un corupător tocmai pe malul inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
lui Carrière, de a concepe o colecție de Contes pentru oameni mari, e de un orgoliu, în sens bun, fără seamăn: căci poveștile adunate de el în acest volum te fac, cu adevarat, să uiți de Anna Karenina și de Mizerabilii, numai pentru că în final să iți reamintească puternic de ele. Purtîndu-ne prin eposul fondator, cel al snoavelor și basmelor, Carrière ne călăuzește, de fapt, spre literatura. Poate că aceasta este o interpretare profund egoistă, a literatului frustrat, o pledoarie pro
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
lăutarul, adică el, Fotache, aceștia îi vor spune că e un ins neserios, care nu prea se ține de cuvînt, că e o hahaleră. Și doamna Ana, care nu are cum să știe adevărul adevărat, va crede ce spun acești mizerabili și va rămîne în memoria ei ca un individ fără cuvînt, demn de dispreț. Iar domnului Igor, atunci cînd va întreba de el, îi vor spune că nu a reușit să compună cîntecul, că nici nu ar fi în stare
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
trage o dâră prin întreaga poezie românească. Ioan Es. Pop a înțeles, pe cont propriu, că raportul dintre bine și rău, în plan existențial, poate și trebuie să fie răsturnat în planul creației. Convenabil vs. neconvenabil, ba chiar minunat vs. mizerabil: văzuți de aproape și trecuți prin mai multe ape, acești termeni se prezintă și se justifică în chip diferit. Ceea ce realizăm în viață, împlinirea noastră dă rău pe hârtie. Și invers: experiențele-limită, spaimele convulsive, suferințele atroce, teroarea adâncă a ființei
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
la nivelul celui care tradusese textul, dacă nu chiar mai mare. Am lucrat în acest fel foarte multe texte de proză, de versuri. A fost un fel de ucenicie pe care acum n-o regret: o muncă obscură, anonimă, plătită mizerabil. Deci cam așa am început. Prima traducere care mi-a fost propusă, tot de Univers, a fost Doamna de Staël; un text extrem de greu, o culegere de cîteva sute de pagini, din titlurile considerate mai importante ale autoarei. Am tradus
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
mai 1969 (însemnare datată) mărturisea: "La ora 5 dimineața, trezit de misterioasele dureri de picioare care mă chinuie de vreo treizeci de ani, la orice schimbare a vremii". În iulie 1970 se autocompătimea: "Și m-am gîndit cît sînt de mizerabil, eu, care în loc să mă apuc de treabă, nu fac decît să mă oblojesc, țin un regim pe bază de tranchilizante care mă deprimă, iau medicamente care-mi taie și puținul avînt pe care-l mai am. Nu sănătatea, nu durata
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]