173 matches
-
aruncăm spre o apă mai pură/ Amniotică, letală, maritală./ Colo, în Eliseu!..." (Ediție critică). În intimitatea substanței, constatăm o diminuare a furorii distructive, o îmblînzire a rigorilor avangardiste, ce parțial renunță la oarecum infantila lor poză compact teribilistă. Absurdul se mlădiază, devine delicat, înzestrîndu-se cu fragmente de pietate: "În nu foarte greaua curgere dinspre/ naștere spre moarte - cum ai răsturna un sac/ și colțurile ca niște călcîie devine ușoare-ușoare/ peste zăpada sfîșiată de culoare/ creierului prin care au crescut dinții/ e
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
băț noaptea le linge o vreme amărăciunea roșie sau albastră doar ca să le scoată limba pictată din suflet dimineața următoare pentru cea care mă locuiește ca pe-o mânușă - o peșteră ziduri și focul din mijloc să-mi arunce trupul mlădiindu-se tot mai palpabil asemeni ideilor mature în ochii tăi fanta istoriei albastră intensă îmi prinde tresărirea-n dinți și pleacă la vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de par care sprijină acoperișul caselor de țară. Carevasăzică, un arac. Ce țin, în fond, aceste proptele? Cine pe cine învață, cine cui povestește? Romanul, în loc să se așeze pe colonade masive ce, la o scuturare, nu mai au cum se mlădia, stă, de-acum, pe țăruși. Sau pe butuci... Aracul e pus, firește, ca planta să crească așa cum trebuie. E, precum zațul, cuvîntul cu care se termină cartea, un fel de machetă. Unealta unei ,binevoitoare" constrîngeri. Ca și povețele pe care
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
unor prefețe, studii introductive, referințe de antologie sau pur și simplu critică, varia, tabele cronologice (strict necesare Într-o documentare exactă). Sunt nume de referință, de piloni veritabili ai literaturii române asupra cărora fraza limpidă a lui Ion Nistor se mlădiază și curge În mod citabil - Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Gib Mihăescu, George Bacovia (poate cea mai bună ediție, a poetului, Îmbunătățită de la 1965, prin anii următori: 1972, 1981, 1987, 1990), Mihai Eminescu, Ion Barbu, Damian Stănoiu. La unele
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
ocupă în ordine locuri privilegiate pe această listă: T. Arghezi, G. Bacovia și L. Blaga, argumentele proeminesciene se dezvoltă de la sine. Este de remarcat faptul că pînă și vocea ironică, lucidă și aspră, nededată la elogii a lui Arghezi, se mlădiază sub emoția rostirii: Într-un fel, Eminescu e sfîntul preacurat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus și peste văzduhuri". Sau: " Fiind foarte
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
istoria culturii din regimurile comuniste, lasă locul frecvent geamănului ei comic. Era inevitabil să se întîmple așa, cînd rază de bătaie a cenzorului nu mai avea lungimea dinainte, trebuind să se mulțumească a căuta pricina vocabularului și obligată să se mlădieze în funcție de oportunități, să se adapteze adică foarte repede la cerințe ocazionale. Așa se face că puteai rosti la radio numele Basarabiei, dar el îți era eliminat, în aceeași zi, dintr-un text de mult mai mică răspîndire, dintr-o revistă
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
de inspirat, Mihail Kogălniceanu, de altfel, ca și alte garnituri de istorie literară sau de istorie ca atare: intercity Mihai Eminescu, rapid Ștefan cel Mare), ieșit la o țigară pe culoar, sînt stupefiat de gestul fulgerător al unei fetițe care, mlădiindu-se felin, începe să-mi pupe continuu pantoful, fixîndu-mă, în același timp, insistent, oriental, cu ochii ei de indianca și făcîndu-și, repetat, cruce. Cerșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
care a cunoscut în același teatru versiuni măiestre. Roxana Stângaciu este într-un dublu debut: prima oară în viața ei într-un spectacol "adevărat" și prima oară în rolul Contesei. Un început remarcabil. Vocea rotundă, cu timbru prețios, s-a mlădiat bine condusă pe o frazare nobilă cu respect pentru stil (atenție doar la stabilitatea intonației). Înfățișare statuară, potrivită rolului (Rosina acestei perioade nu sprințara copilă din "Bărbierul") o prezență scenică sensibilă - iată o Contesă mozartiană credibilă; doar o oarecare rigiditate
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
6) a continuat și în numărul ei viitor, în care Rădulescu-Motru era denunțat ca promovînd un "ateism filosofic și militant". Îndrăznesc să cred că dacă dl Cristian Preda ar fi cunoscut aceste polemici vestite în epocă și-ar mai fi mlădiat opiniile despre Rădulescu-Motru. Dar, din păcate, dl Preda - asemenea altor colegi ai săi de generație -, nu cunosc epoca despre care, totuși, scriu și oferă sentințe fără drept de apel, nedeschizînd, pentru documentare, măcar colecția unor reviste importante ale timpului. Nici
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
spaima unor incendii viitoare; mai sigur, puțin necaz de a-l vedea pe altul atît de exaltat în conștiința cumnatei lui, în care își credea locul unic. Atît de stăpînit de obicei, nu se stăpînise totuși, dar izbutise să-și mlădie ciuda în ton de glumă". Maiorescu știe să-și stăpînească gelozia. Mai ales că el îl adusese pe poet în casa Mitei. Iată portretul lui psihofizic surprins de Mite excelent recreat de Lovinescu: "Nu era înalt; din obișnuința de a
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
numeroaselor versiuni incitante, dirijorul nu se lasă constrâns de apăsarea marilor modele și atent la păstrarea echilibrelor interioare, le insuflă o libertate controlată minuțios. Simțul impecabil al desfășurării timpului muzical - care caracterizează de altfel interpretările lui Andreescu - operează și aici mlădiind fraza după pulsațiile firești și conferă formei un dinamism intrinsec. Prima parte și mai ales Scherzo au o fluență care nu este dată numai de tempo-urile rapide, ci mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
spuse mireasa, „Adu-mă în casa vinului; așterne dragostea înaintea mea. Întărește-mă cu parfumuri; hrănește-mă cu mere, pentru că sunt rănită de dragoste” (2.4-5). O, cum aleargă sufletul, asemenea unui cal, pe calea divină! Cum sare și se mlădiază spre ce se află înaintea ei și nu se întoarce îndărăt! Și încă este însetată. Intensitatea setei sale a devenit atât de mare, încât nu poate fi satisfăcută cu cupa înțelepciunii. Întreaga cupă nu este suficientă pentru a-i ostoi
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
conservatorilor, ateilor și popilor, moraliștilor și cinicilor. Mai mult decât atât, Cehov este acceptat din toată inima de cele două curente ireconciliabile ale gândirii ruse: filo-occidentalii și slavofilii. Din acest punct de vedere, Cehov e unic. Oare nu pentru că se mlădiază, ca o ramură de salcie? Nu, nu se mlădiază. Nu e deloc flexibil. Nici măcar în cei mai cruzi ani ai vremurilor staliniste, textele lui Cehov n-au ajuns în Gulagul literar, prin care au trecut Demonii lui Dostoievski, tratatele religioase
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
decât atât, Cehov este acceptat din toată inima de cele două curente ireconciliabile ale gândirii ruse: filo-occidentalii și slavofilii. Din acest punct de vedere, Cehov e unic. Oare nu pentru că se mlădiază, ca o ramură de salcie? Nu, nu se mlădiază. Nu e deloc flexibil. Nici măcar în cei mai cruzi ani ai vremurilor staliniste, textele lui Cehov n-au ajuns în Gulagul literar, prin care au trecut Demonii lui Dostoievski, tratatele religioase ale lui Tolstoi și ale lui Gogol și versurile
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
deciziei de a-l îndepărta din Consiliul de Administrație pe fostul șef al Regiei (acesta, într-un puseu de demnitate, și-a dat demisia și din funcția de director general), vom constata că ilustra funcționară bruxeleză, devenită ministru, s-a mlădiat cu multă rapiditate la bătăile de vânt ale intereselor locale, luând o decizie care numai tehnocratică nu se poate numi. Grăbită să se afirme în jocul intereselor ce manevrează în umbră noul Guvern, Mrs. Pașca-Palmer a emis acel ordin de
ANCHETA Azi.ro: Morala tehnocrata si abuzul cu dedicatie [Corola-blog/BlogPost/92525_a_93817]
-
aflase Ce s-a-ntamplat cu neprezentul crai. Ea singură pătrunse în odaia În care pajul stă de obicei Și-ndata îi simți adânc văpaia Lăuntric mistuind fără temei. -Aș mai citi în nopți cu filomele La umbră lunii stihuri mlădiate Aș mai visa sub bolta grea de stele Și în mirosul pur de roze coapte... Aș mai- nalta privirea odihnita Spre soarele strălucitor de ros Dar mă așteaptă clipă rostuita Ca să însemne trâmbiți de cocos Dar mă așteaptă dimineață treaza
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
De la Cluj mai bate vântul De acoperă pământul Peste ape și fântâni Din Bogata de la stâni Ogrădeasa vis frumos Pe imașul cel din jos Ciocârlia-n zbor spre soare Dă ușor din aripioare Și cu atâta gingășie Cântecul i se mlădie Peste tot peste imaș Unde micul ciobănaș Iată-l cu a lui mioare Plin de razele de soare Înste Măgură se uită Ciocârlia o ascultă Cetățaua o privește În botă se odihnește Ochi în ochi cu iarba fină Și a
OGRĂDEASA-CÂNTECUL ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382120_a_383449]
-
limba nativă, proslăvită fulgerător de mulți poeți ai sec. 19, chiar după ce s-au Întors de la studii din străinătate. Ulterior, În sec. 20, care a și Încheiat mileniul, sub crucificarea celor două războaie mondiale, limba română nu s-a mai mlădiat sub imperiul forțelor de comunicare, din interior, ci și-a racolat influențele trebuitoare pentru a-și continua existența În comunicare. Iar după aceea, sub apăsarea tragică a politicii roșii - care a cuprins pe unele țări din Europa de Est, limbii române i-
DESPRE PREFAŢA LUI GABRIEL STĂNESCU. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]
-
respechive esact”. Nu? O țandără de cântec... Sandu Teleajen Și fiindcă primăvara este anotimpul renașterii să pornim în calea frumoasei cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Fata ce poartă ciuboțica cucului ̀în chip de conduri mlădiindu-și grațios trupul de silfidă ̀în mersu-i de cadână... În drumurile noastre vom fi însoțiți de multe ori, de ancestrala muzică, scrisă și interpretată de copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
întemnițate, întuneric ce n-are drept la lumină, sunete despre care nu doream să auzim. ne concentram pe durerea de-a fi unul, același, chiar dacă, era limpede, creșteam din două rădăcini separate. spontane ca noi, vorbele se întâlneau uluite, se mlădiau firesc, într-un dans doar al lor. există un întreg lapidarium cu vociferările noaste, poate că, sub mreaja vremii, zicerile, intacte, la fel aburesc, dar frigul din noi nu ne lasă să le-auzim. întrebări mă voi trezi vreodată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu mers ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ (tot mohorât): Mda... treci și tu... (arată spre celelalte două. Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
jupâne Froim? Tălmăcește-mi ce ai vrut să spui, că eu nu pricep nimic. Ia te uită la el... Lăudată fie sfânta prostie a săteanului. Jupâne, pe mine să nu mă faci prost, că... și-a zburlit mustața moș Dumitru, mlădiind biciușca din mână. Nu te fac prost, bade Dumitre. Și mai lasă biciușca ceea în pace, că doar știi cum se spune la noi. Cum se spune la voi, mă rog? „Zi-i din gură, da’ șăz din mână”. Apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului și de la care aștepți să-și ia forma finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare, peste fire de mândru: „Acum, chiar că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare și din urechi, să se mlădieze ca o caracatiță, să se prindă cu ventuze de tavan, să coboare unsuros pe la îmbinarea plăcilor, să se strângă-n sita sifonului. Să întind mâna și să-mi scape, ca meduzele moarte aduse pe țărm de valurile de apă clocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-și modifice cu ceva vreo opinie formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide, a căror formulă o cunoșteau numai cei doi soți. Privirile lui grave, clar-albastre, secerau cu migală odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un colț, ciufulită, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]