59 matches
-
totdeauna bune din cauză că satul Lunca este format numai din oameni veniți din Bucovina. Situația lor era de clăcași pe moșia boierului Rosetti și nu se compara cu răzeșii din 99 satele Mărăști, Brad, Balaia, Oțelești și Fruntești - care aveau fiecare moșioara lui - chiar dacă era numai o jireghie de pământ. Ei nu munceau pe moșia boierului, ci numai pe delnițele lor. Răzeșii nu se căsătoreau cu fete sau nu-și măritau fetele cu flăcăii din satul Lunca. Nu făceau afaceri cu oameni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
el vrun an. Într-una din zile primesc o scrisoare din Copenhaga. Iat-o: "Iubitule, trimite-mi poeziile lui Alecsandri, poste - restante - sub literile Y. Y. ". ș-atîta tot. I le-am trimis. Pe urmă am plecat la țară, la o moșioară a părinților mei, unde - am petrecut o vară frumoasă, plină de povești și de cântece bătrânești. Dar am însărcinat pe-o babă ce îngrijea de camera mea ca să primească orce scrisoare mi-ar veni în lipsă și s-o arunce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adevărul. - Lui i-i mult mai bine decât mie, el acolo va găsi pe mama, va avea cu cine vorbi - numai eu n-am pe nimene-n lume. În fața lui ședea cuconul Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște musteți zborșite, groase și roșii complectau arătarea acestui om urâcios
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
brumă de avere. Cu toate diferențele dintre ei, mama și tata s-au întâlnit, s-au împăcat unul cu altul și au trăit foarte bine. - V-ați născut lângă Fălticeni.... - Da, aici aproape, în sătucul Arghira, unde tata avea o moșioară. Când a venit vremea să merg la școală, părinții s-au gândit că o școală primară, a unui sat rătăcit pe undeva, e una și o școală de oraș, încadrată în toate sistemele de învățământ, e cu totul altceva. Mai
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
bunicul viitorului prozator, dramaturg și eseist, descindea din Lituania. După confiscarea averii de către guvernul țarist, ca represalii pentru implicarea în răscoala poloneză de eliberare națională din 1863, șlahticul persecutat se mută din Samogiția în Regat, cumpărând cu economiile salvate două moșioare modeste - mai întâi Jakubowice, apoi Maloszyce. Aici, la a doua proprietate, aproape de orășelul Opatów, se va naște și scriitorul la 4 august 1904, al patrulea copil al unei familii cu stare mijlocie; fusese precedat de doi frați, Janusz și Jerzy
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Theodorescu, promitea, neapărat solemn-academic, cum îi este stilul, că urbea aceasta mustind de istorie, cultură etc. va beneficia de tot sprijinul său. În caz de... Pentru că - vorba unor agasante reclame - merită! Născut, de altminteri, pe aceste meleaguri, cu oleacă de moșioară și un conăcel la Ruginoasa (în paranteză fie spus, redobândite prin voința politică a mult huliților țărăniști), așadar, legat cu ceva fire de capitala veche a Moldovei, dl. Theodorescu, ajuns senator, a întărit promisiunile. Optimismul oamenilor din cultură creștea de la
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
definească mai bine profilul și într-un fel ruperea lui de tradiția patriarhală a familiei, Sadoveanu simte nevoia fixării unor antecedente. Părintele criticului, Teodor V. Lovinescu, directorul gimnaziului din Fălticeni, cobora din neam de răzeși, stăpânind în acea vreme o moșioară. Fiul n-avea nimic din dârzenia răzășească: era delicat și cuminte "ca o duducă", studios, "își vedea numai de bucoavne" și nu ieșea să se joace cu copiii. "Primitivul" Sadoveanu își vede colegul ca pe o ființă care-și renega
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
spre deosebire de Pantazi, odată cu povestea evgheniei neamului său. Tot cea a străbunicului, balcanică însă pe de-a-ntregul, fără sonorități de Occident: Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla Măgureanu după o moșioară de danie domnească, fugind de undeva, de prin părțile turcești, ca să scape de ispășirea unui îndoit omor, se aciuase în Valahia și ajunsese armaș mare. O tristă faimă supraviețuise omului pătat de sînge ce nu fusese văzut rîzînd niciodată. La
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
dispoziție de a căuta o finalitate în tot ce se petrece în jurul meu?" Avea 78 de ani, (în 1946) mai era membru al Academiei, avea o pensie care, în condițiile inflației, nu însemnă nimic și trăia, de fapt, din veniturile moșioarei din Butoiesti (moștenita), acum redusă, prin reforma agrara din 1945, la jumatate (vreo 50 ha). Dar nici așa nu o putea scoate la capăt, vînzînd pogoane din moșie pentru a se putea întreține. Norocul lui era că a doua sa
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
românesc, a personalităț ii generalului Henri Berthelot. Șef al Misiunii Militare Franceze în timpul Primului Război Mondial (1916-1918), generalul a devenit cetățean român, participând în această calitate la Consilii de Coroană capitale pentru viitorul țării noastre. După război, a fost împroprietărit cu o moșioară în Transilvania, pe care, după moarte (survenită în 1931), a donat-o Academiei Române. A numit România „a doua sa patrie” și a activat neobosit pentru intensificarea legăturilor economice și politice dintre Franța și noi. Memoriile sale de pe frontul românesc, publicate
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
frecventînd boema ieșeană din anii '80. Era absolventul unei școli postliceale bucureștene și se ocupa cu depanarea radio-t.v. Nu urmase facultatea din cauza ,,dosarului". Tatăl său fusese în America în tinerețe și, revenit în România înainte de război, cumpărase o moșioară la Manoleasa, pe Prut, din fostul județ Dorohoi. Nu se știe cum, dar Securitatea l-a convins pe Paul Andriescu (șantaj? bani?) să-l asasineze la Paris pe celălalt Paul, mult mai faimos, Goma. Andriescu a acceptat să ia o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
bine. Ție-ți place poezia, El lucrează versuri bune, Toate versurile sale Tu pe muzică li-i pune. De-i cânta veți face duo, Glasul vostru se combină, De te-i pune la piano Te-a-nsoți din violină. Tie-ți place moșioara, Pe a ta [vrei] s-o lucrezi, Iar el știe plugăritul, Gospodar e precum vezi! Moșioara lui altdată Era tot părăduită, Vezi acuma ce-i aduce Cât de bine-i rânduită. Așadar nu sta la gânduri, Prea ușor alegi din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i pune. De-i cânta veți face duo, Glasul vostru se combină, De te-i pune la piano Te-a-nsoți din violină. Tie-ți place moșioara, Pe a ta [vrei] s-o lucrezi, Iar el știe plugăritul, Gospodar e precum vezi! Moșioara lui altdată Era tot părăduită, Vezi acuma ce-i aduce Cât de bine-i rânduită. Așadar nu sta la gânduri, Prea ușor alegi din două, Eu îți zic să-ți iei vecinul: Ia-l cu mînile-amîndouă. [ANA] Toată ziua se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fusese îndeajuns de credibilă încât să reziste. Cel care-l informase despre cum se desfășuraseră în realitate evenimentele fusese Dorian Zariefopol, un bătrân aristocrat scăpătat, care nu mai trăia decât pentru și prin cei câțiva cai aflați la modesta lui moșioară de lângă București, biată rămășiță a unei averi altădată fabuloasă, tocată pe postavul verde al meselor de chemin de fer din cazinourile rivierei franceze. Printre cafelele și dulcețurile saloanelor unde mai era primit, aflase toate detaliile de culise ce urmaseră "scandalosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la Tîrgu-Frumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adică, în tălmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru, 37. a vîndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, și i-a pus la picioarele apostolilor. $5 1. Dar un om, numit Anania, a vîndut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2. și a oprit o parte din preț, cu știrea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, și a pus-o la picioarele apostolilor. 3. Petru i-a zis: "Anania, pentru ce ți-a umplut Satana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
știrea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, și a pus-o la picioarele apostolilor. 3. Petru i-a zis: "Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfînt, și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? 4. Dacă n-o vindeai, nu rămînea ea a ta? și, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gînd în inima ta? N-ai mințit pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
au sculat, l-au învelit, l-au scos afară, și l-au îngropat. 7. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întîmplase. 8. Petru i-a zis: "Spune-mi, cu atît ați vîndut moșioara?" " Da", a răspuns ea, "cu atîta." 9. Atunci Petru i-a zis: "Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău, sunt la ușă și te vor lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
încape comparație! Aseară s-a înșelat. Cei ce și-au construit vile în orașul în care locuiește el sînt totuși oameni ce-au strîns cureaua la refuz. Aici însă majoritatea vilelor sînt vechi, de pe vremea cînd fiecare construcție, echivalentul vreunei moșioare, al venitului sau al cîștigului unei munci de medic ori profesor, se dura în piatră, cu saloane mari de primire și cu oglinzi de Veneția, acoperind pereți întregi. Mihai își amintește cum aseară, grăbind pasul înfuriat, și-a lăsat totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai pomeni că, dimpotrivă, verișoara mai tânără, Natalia Nikitișna, era foarte blândă cu bietul băiat... „Acum amândouă, dădu el lămuriri suplimentare, locuiesc în gubernia X. (nu știu numai dacă mai trăiesc), unde s-au ales de pe urma lui Pavlișcev cu o moșioară foarte, foarte bună. Mi se pare că Marfa Nikitișna voia să ia calea mânăstirii; de altminteri nu sunt sigur de asta; poate că era vorba despre altcineva... ah da, mai deunăzi am auzit așa ceva despre soția unui doctor...“ Prințul ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
demnitate și nu-i sporește averea. Nu c-ar avea neapărat nevoie de bani. Este nepotul unui libert care a început prost, luptând de partea perdanților la Filippi, dar a reușit să se redreseze după aceea. Maternus a moștenit o moșioară pe lângă Neapole, care-i aduce un venit bunicel. Mai are și un apartament aici, la Roma. Pretinsa sărăcie pe care și-o cântă în poeme este mai mult o convenție literară, din moment ce a refuzat postul de secretar pe care i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a-mi mângâia fața, simții o picătură de ploaie pe obraz. „Are să ploaie! gândii. N-am făcut nimic!“ Și o părere mare de rău îmi înnegură sufletul, parcă încercam o grea pierdere. Grăbii pasul calului prin întunericul adânc. Satul cu moșioare neclintite izvorî deodată aproape de mine. La margine, spre apă, crâșma lui Sandu n-avea nici un fir de lumină. Îmi făcui o mulțime de gânduri. Ce să fac cu calul? unde îl adăpostesc? În ajun, înainte de a pleca spre Sărățeni, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oameni săraci. Se țineau, de la generație la generație, mai mult cu munca pe la alții. Abia la Împroprietărirea de după cel de al doilea război mondial i-au fost atribuite, și acestui Vasile al lui Vasile, două hectare de pământ, pe o moșioară a unui fost boier, muzician, fugit În Franța, de frica noii orânduiri, adusă cu tancurile, de prin țări străine. Nu s-a bucurat Însă prea mulți ani de bunătatea celor două hectare de pământ, picate parcă din cer, că, a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și după măsurile locului am pus patru hotară în cîte patru colțurili locului”. Acum vine vodă și la 23 februarie 1759 întărește stăpânirea acestui loc de către Chirvasie croitorul. Întrebarea e ce se face bietul Chirvasie cu atâta căsăret înșiat pe moșioara lui? Să vezi tu cum le ia frumușel bezmen (chirie) la toți. Apoi are de luat ceva parale, fără prea multă trudă - completez eu spusa bătrânului. Cât timp am vorbit despre Chirvasie, nu am stat locului și ne-am trezit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
scormone În imensa cantitate de cărți, după autori și titluri care trebuiau ,,neapărat citite. Avea de altfel, o memorie extraordinară și o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la un unchi, și cumpărase În buricul capitalei, cele două Încăperi. Una servea drept locuință, și În alta erau rânduite cărțile pe care le vindea. Nu era carte care să-i fi trecut prin mâini și să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]