6 matches
-
sfârșit, când își pierduse speranța, a apărut un câine adormit și smotocit bine. Zogru s-a repezit spre el și, cum tocmai venise tramvaiul, s-a și urcat, împingându-i într-o parte și în alta pe oamenii care se moșmoleau pe lângă scări. În vagonul în care urcase erau deja trei inși, toți trei neinteresanți, așa că s-a cuibărit în spate, ca să-și tragă sufletul. Călătorii îl priveau cu simpatie, fără să se întrebe ce căuta acolo. La Unirii a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fapt, erau ca și inexistente. Doar lângă mine se auzeau țârâind greierii. Tata a sprijinit bastonul de gard, așa de aproape de mine încât puteam să-l ating cu mâna, s-a aplecat spre stâlpul porții pe care intrasem noi, a moșmolit ceva acolo, apoi s-a furișat vizavi și iarăși s-a aplecat. Pe urmă a venit în mijlocul străzii și, cântând în gura mare, s-a întors de unde venisem noi, împleticindu-se. N-a durat mult și l-am văzut pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu despre aceasta doresc să scriu. De altfel, este știut, că după o ploaie bună de noapte, dacă spre dimineață vântul se mai domolește, este imposibil să mergi acasă cu rucsacul gol. Bobocul de gâscă al moșului, după ce a mai moșmolit câtva timp cu ciocul prin apa mică de la mal, a luat-o deodată spre larg. Ne miram noi, ăștia doi, de ce pleacă așa, de unul singur, spre malul din fața noastră, care abia se zărea, cu dalele albe de piatră ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
părere a venit ca o mângâiere pentru inima mea, care se zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță potrivită, de unde îl urmăream pe „moșnegul Martin”, care moșmolea prin zmeuriș. Până la urmă, am uitat de el și am colindat rariștea de la un cap la altul, cu veverițele pe urma mea. „Să știi că neastâmpăratele astea au grijă să nu mi se întâmple cine știe ce...” gândeam eu zâmbind gândului. Între
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
știu, părinte. „ La vinișorul ista mai adaugă și pe cel adus de enoriași la praznice sau cine mai știe la ce sărbători și lucrurile se dreg și mai mult...” Călugărul a mustăcit a râde și îndată m-a întrebat: „Ce moșmolești acolo?” Încerc să caut înțelesul cărții lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, din 16 iunie 1734 (7242). „ Și ești pe calea cea bună?” Așa cred, părinte. „Ei, ce spune vodă?” Din cartea lui vodă am aflat despre „neguțitorii armeni den Țeara
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să nu fie cu c. în două luntre: mă, ori ești cu sîrbii, și-atunci... ori ești cu americanii, și-atunci... De unde a învățat românul (care de-o întreagă istorie a tot scăldat-o, a tot cotit-o, a tot moșmolit-o, a tot îngropat via pînă cînd... a întors armele), de unde a învățat el, brusc, să fie tranșant? Te crucești! (ca să nu pronunț muscălește: te crăcești!). Te crucești! Dar te și mîngîi cu gîndul că stăm aici (pavăză Occidentului îmbuibat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]