1,257 matches
-
o căruță, cu doi boi la jug, mergând domol, trecea un bătrân pe o grămadă de pepeni. În urma lui, căscând gura uimit de eleganța trăsurilor ce treceau pe lângă el, mergea un tânăr ce părea să nu-l lege nimic de moșneag și de pepeni, poate doar recunoștința că fusese adus gratis pe grămada de pepeni. Căci acesta era adevărul. Când moșneagul ieșise din Bașta tânărul mergea istovit din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
gura uimit de eleganța trăsurilor ce treceau pe lângă el, mergea un tânăr ce părea să nu-l lege nimic de moșneag și de pepeni, poate doar recunoștința că fusese adus gratis pe grămada de pepeni. Căci acesta era adevărul. Când moșneagul ieșise din Bașta tânărul mergea istovit din cale afară, de-abia mai târându-și picioarele, iar moșu' Îl lăsă să se urce-n căruță peste grămada de pepeni răcoroși. Nu prea-i venea bine unui bătrân să meargă singur la
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
mai sunt copile și se lasă Împinse spre speranțe de amor În acel Paris atotpromitător care, cu Înaltă știință a frivolității, ajunsese să ridice mult peste cutumele obișnuite baremurile vârstelor amoroase. Parisul acela lipsit de prejudecăți, oferind midinete drăgăstoase pentru moșnegii aproape damblagii, dar importând și italienescul termen de gigolo pentru băieții arătoși care nu se sinchiseau de cărnurile vlăguite ale celor care, În ciuda vârstei, Încă mai voiau s-o facă pe curtezanele. Era o adevărată regina În salonul ei plin
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
cu bogate detalii, unele abracadabrante. Cică în pivnițele bătrînei doamne Orzan viețuiește un pitic cocoșat. Fusese odinioară o fată frumoasă, susținea legenda, apoi, atinsă de un blestem, decăzuse într-un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale. Era un moșneag lățos, aspru, nebărbierit, cu sprîncene groase, ce-i acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
o poveste „plină de tâlcuri nedeslușite”, auzită de la un bătrân care-i desenase în praf ascultătorului forma monedelor furate și ascunse într-o scorbură - rămân încremeniți când gazda, povestitorul adică, le arată o monedă aidoma celei desenate în praf de moșneagul povestitor al întâmplării. Autorul oscilează între real și imaginar, creând, cum afirmam, o atmosferă aptă să sugereze când uimirea și teama de neînțeles, când atracția enigmei sau a misterului. Fabulosul, uneori feeric, se împletește cu angoasa, cu neliniștea, cu inexplicabilul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
la vârste rezonabile, căpătară cu totul alte dimensiuni... Mai există un Dumnezeu bun și milos al acestor făpturi înfruntând semețe Timpul a tot distrugător?... Se mai roagă oare ele cumva, de Cel Presupus, simțind că momentul fatal se apropie?... Dacă moșnegii magnifici, rasa lor volteriană, nu mai aprind lumânări, nu mai cad în genunchi la icoane, nu se mai tem de mânia și de gelozia Dumnezeului Vechiului Testament, nici de orgoliul, umil, al Noului Testament, unde trebuie să-ți întorci și
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
n-am admirat un răsărit de soare mai măreț ca la Răducăneni! Și, mă rog, de ce vrei să pleci de acolo, aud că ești scriitor” - (i-l recomandase Vlahuță, care-i pusese pila să-l aducă pe autor la București). Moșneagul se uită la mine șiret, luându-mă complice: „Pentru că, vedeți, domnule ministru, (explică el, grăbindu-se să nu piardă poante și să meargă drept la inima dramaturgului - înalt dregător - acolo n-am ocazia să admir... un Apus de soare...” Autorul
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
săptămânală “Contrapunct” în care evocam marile figuri ale clasicismului nostru literar. Spun “o sută fără șase” gândindu-mă la vârsta ce o avea în acel moment scriitorul mai puțin cunoscut astăzi, Alexandru Cazaban, de nouăzeci și patru de ani, un moșneag vioi, viguros, povestindu-mi întâmplări de-ale confraților. Text neapărat trebuitor istoriei noastre culturale secundare, a mărturiilor ei mărunte și semnificative. Încep cu introducerea la acel articol scris pe la mijlocul regimului trecut, la G. L., cum a fost conceput el pe
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
pe biroul lui. Toma încerca să bage în buzunarul salopetei un nou volum de versuri al lui, Cântecul vieții, parcă și m-a rugat și pe mine să-l ajut. Văzând, probabil, pe fața mea, stupefacția, a țipat, ca un moșneag: Nu-nțelegi că vreau să mă aibă toți muncitorii? În pauza aia de la 10.00 dimineața, să mănânce o bucată de pâine și să citească o poezie de-a mea!. Acesta era omul care voia să-i ia locul lui
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pionere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște... Nici un fel de feminitate. Va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un ideal... La noi păstrând desigur toate proporțiile se răsculară, românește, adolescenții, tinerii din 22. Rezultă că, la ruși, drumul vechi era barat
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
bir.// Chiar nu-i nici o speranță? Și câte-am pus în tine.../ Decât ca azi o viață, să mă ucizi mai bine/ Ca să-i dau popii ortul crezi că e prea curând? Am ani puțini, așa e, dar și-un moșneag străfund". Îmi asum riscul de-a nu fi înțeleasă decât anapoda, să vă înfuriați și pe mine, căci textul acesta nu mă îndreptățește, cum, n-ar inspira pe nimeni să vă spună lucruri măgulitoare. Pornind de la titlul ușor aiuritor, apoi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
ciob de clipă și acel inestetic aranjament sonor C-apoi, și nu în ultimul rând contorsionarea, prin omitere, până la pierderea sensului, a zicalei Ochii care nu se văd se uită devenită, la dvs., Că nevăzuții adeseori se uită. În fine, moșneagul străfund, dublat de un tânăr în care vă regăsiți, întreabă, îndoindu-se și nu prea, Chiar nu-i nici o speranță?, își răspunde cu nostalgia dezamăgitului și reproșul moale al celui care și-a îndatorat iubita cu speranțele lui toate, Și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pioniere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște bătrânici apucate încă. Nici un fel de feminitate. Oho, va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un ideal... La noi păstrând desigur toate proporțiile se răsculară, românește, adolescenții, tinerii din 22. Rezultă că, la ruși, drumul vechi era barat
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
Constantin Țoiu Plăcut destins de cele aproape două ore de înot, se așezase cu jurnalul lui Sisi în mână, pe scaunul de lemn orășenesc al coanei Lenuța și care pârâi sub el ca un moșneag cârcotaș, de vechi ce era. Își amintise imediat de ziua când era plecat în Germania invitat la Universitatea din Köln, iar Sisi rămăsese singură acasă. Fiindcă nu suporta să stea singură, se mutase la Fița, prietena ei cea mai bună
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
Liviu Dănceanu Omenirea îmbătrînește și aceasta se recunoaște prin respingerea prezentului, prin refugierea tot mai acută în trecut, aidoma unui moșneag care rememorează în detaliu peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu mai vorbim despre proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
fiu trimis eu... Descind scara monumentală, de nuc, în spirală , pe care Petru Dumitriu, numit director mai târziu, în apogeul carierei, o făcea să se zguduie coborând-o în goană. în hol dau de Lenuța, femeia care îi ducea zilnic moșneagului, iaurtul, pe o tavă, și intrăm ca-n biserică. A. Toma șade în picioare, preocupat, îndărătul biroului, sprijinit în mâini. El contemplă ceva cu violență - ca atunci când ești pus pe gînduri mărețe... Credeam că-i o hartă. Când colo,... apropiindu
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
adânc/ ale unor înspăimântătoare/ tărâmuri necunoscute./ Prea triști pentru bunevestiri,/ prea slabi pentru sabia de foc,/ se lasă îngropați dormitând/ ca niște semințe pe care le sameni/ cu dureri reumatice la încheieturile aripelor,/ tot mai ascunse-n pământ,/ tot mai moșnegi, tot mai oameni..." (Îngeri bătrâni) Diferență uriașă între acest poem și cel intitulat Armura din volumul Ochiul de greier (1981)! Dacă încă din tabletele adunate în Calitatea de martor (1970) și reeditate anul trecut Ana Blandiana considera arta ca scop
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
la geografie, de unde a fost exmatriculat, datorită ideilor sale bizare, e purtătorul "cubului de zahăr" și martorul unor întâmplări misterioase, fantastice, care le dublează pe cele reale (viziuni ale unui cerb care bântuie satul; aparițiile suspecte și... invizibile a trei moșnegi, ca trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.). E partea cea mai artificioasă a romanului. O intrigă de dragoste (pe linia realistă, verosimilă, a cărții) e complicată cu un
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
și nesupunere, cerea răsturnarea ordinei de stat. Depășiți de circumstanțe, polițiștii s-au adresat președintelui țării, generalul de Gaulle, cel care era vizat direct în vituperările din foile volante. Ei erau descumpăniți, căci chemarea la violență era transmisă de un moșneag care tremura fără putere, dar se încăpățâna să ațâțe pe cei cu bastoane, tânjind parcă să fie azvârlit în carceră. Păstrând un calm suveran, de Gaulle i-a potolit pe paznici rostind formula care va deveni faimoasă: „un Voltaire nu
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
îi pute gura și tu ești golaș ca un sâmbure îmi urmăresc fapta și ea șerpuiește pe tot arborele meu osos până sus. D: O câte glasuri se aud în vocea mea neauzită! T: Vino vineri când sunt obosit: un moșneag trântindu-se-n propria-i moarte... D: Ce viitor au postumii... N: De-aș avea buze aș rosti dimineața îngerului negru deodată cu mine zămislit de-aș avea mâinile în afară aș lumina - vreau să deschidem farmacia zăpezii. M: Stau
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
dezlănțuie în cerc sau se desfasoara liniar și radial, față în față, simulând o șarja de cavalerie, sub comanda unui căpitan sau vătaf. Sunt sate în care, asemănător alaiului caprei și ursului se întâlnește alaiul calului însoțit de turc, babă, moșneag și negustor. Uneori caiutii sunt grupați în cete de sine stătătoare conduse numai de un căpitan. Dar sunt și cazuri în care caiutii, mai puțini la număr, sunt incluși în cete mari și sunt subordonați altor personaje, ei având, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
împodobirea capului cu diverse materiale strălucitoare. În sate există unii oameni specializați în împodobirea cerbului, iar alții în jocul acestui animal. Jocul cerbului este structurat după modelul caprei, cu o pantomima exuberanta și plină de virtuozitate. Cerbul este înconjurat de „moșnegi și babe”, de muzicanți și dansatori fără mască, îmbrăcați în frumoase costume populare. În majoritatea satelor bucovinene, cerbul apare că o ceață individuală, nefiind contaminat cu alte personaje zoomorfe mașcate. Cele mai frumoase obiceiuri ale cerbului pot fi întâlnite în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
Sub jocul acestor măști se poate exprima liber și în mod lesnicios tot ceea ce nu se poate face în cotidian. Din aceste categorii de măști fac parte cele ce reprezinta vechiul cult al moșilor și strămoșilor (măști de babe și moșnegi), măști sociale, măști cu caracter etnic (măști de turc, jidan, armean, grec, țigan), măști cu caracter profesional (vrăjitor, doctor, felcer, negustor). Sub raport plastic, măștile antropomorfe ale uraților și-au păstrat conținutul ideatic nealterat fie în jocul personajelor zoomorfizate, fie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
se limitează numai la elemente ale lumii materiale - țărmi, insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
-și șederea la Paris, Henry Miller primește o epistolă arogantă de la Knut Hamsun. Romancierul american îl admiră însă fără rezerve pe norvegian pentru construcțiile narative vulcanice, bunăoară Foamea, Pan, Sub stele de toamnă și îi iartă infatuarea ostentativă, toana unui moșneag sihastru. La toți cei invocați se desenează antinomia dintre operă și biografie, dintre estetică și ideologie. Prin urmare, semnului plus (creație) i se opune semnul minus (biografie). Pe ruta lor, ispitele sunt aproape identice: predomină slăvirea omului tare, o idolatrie
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]