50 matches
-
descrețirea frunților. Bătrâni, dar vioi, destul de bine conservați - cel puțin Maurer, în bilghere canadiene și costum de pădurar te convingea că fusese cel mai bun vânător din România, din Europa, de pe mapamond. Cei care-i succed se înfățișează ca niște moșneguți plini de bun simț, de haz pe alocuri, discreți, cum stă bine omului care a văzut multe și nu se grăbește să-și dea cu părerea, pregătiți, totuși, să-și dea avizul în probleme dintre cele mai gingașe ale actualei
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
mult din bătrînul Dosto, mi-a răspuns: visul unchiului Stepancikovo și locuitorii săi! Și mi-am amintit că și dumneavoastră preferați acest scurt roman, pe incomparabilul Foma Fomici. Voi reciti cartea! Acum cîteva zile, la radio, aud pe cineva, un moșneguț, că scrie multe scrisori, chiar de patru pagini, și că știe că epistolele sale au valoare “estetistică”! Cred că era o emisiune de duminică, “ora satelor” sau așa ceva! Oricum, sper ca și scrisorile mele, chiar dacă doar de două pagini, să
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
cu textele literare sau de muzică ("R.M. trece la versuri mai deocheate", EZ magazin, 9, 2000, 2; "textele erau prea deocheate", EZ 2490, 2000, 12), în legătură cu reviste, fotografii etc. ("dornică să apară în reviste deocheate", EZ 2424, 2000, 1; "un moșneguț puritan care să roșească la orice fotografie mai deocheată", EZ 2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
cu textele literare sau de muzică ("R.M. trece la versuri mai deocheate", EZ magazin, 9, 2000, 2; "textele erau prea deocheate", EZ 2490, 2000, 12), în legătură cu reviste, fotografii etc. ("dornică să apară în reviste deocheate", EZ 2424, 2000, 1; "un moșneguț puritan care să roșească la orice fotografie mai deocheată", EZ 2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
pe ai lui, iar la școală a fost mereu printre primii. De fapt, crede că acest personaj nici nu există. De unde până unde atâta generozitate pe un bătrânel adus de spate, venit din cine știe ce loc... De unde să aibă un biet moșneguț atâtea daruri, pentru a le împărți copiilor din lumea întreagă? Clar, ceva e cusut cu ață albă, în toată povestea asta cu Crăciunul. Ar fi întrebat-o pe mama, dar nu vrea să o mai necăjească, are destule pe cap
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oprea la poarta lui Victor Olaru. Era sâmbătă după-amiază și În timp ce gospodina casei scotea din cuptor plăcinte moldovenești și cozonaci, Victor Olaru urca păpușoi În pod. Câte o jumătate de sac, vremea vremuind transformase falnicul jandarm de altădată Într un moșneguț vânjos dar slăbit și complet albit de timp și necazuri, de gânduri și ... „mama lor de comuniști!”. Cei doi bătrâni s-au oprit din treabă și așa cum toți locuitorii satelor sunt stăpâniți de curiozitate bolnăvicioasă și ei urmăreau cum din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
parte a drumului, așa că am sărit Într-un taxi. Era gol. Am ieșit și am sărit În următorul. Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al treilea, un moșneguț venit de prin Caucaz picotea la volan. Urmărește hârtia aia! i-am strigat, aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte? — Aia mare și albă! am strigat, arătându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se putea duce la poliție. O iubea pe pampușcă, așa că scoate suma, o pune Într-o geantă, se duce și-o lasă la locul indicat În mesaj. — Bagă mare! am strigat. O pierdem! Să nu ne precipităm, a zis calm moșneguțul, strecurându-se milimetric printre două mașini. Când se-ntoarce acasă, o găsește pe nevastă-sa bine mersi. Unde-ai fost? o Întreabă. La o prietenă. Telefonul? L-am pierdut, zice aia. Omul se repede atunci la plic și vede că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câteva secunde pușcociul pe fereastra deschisă. Terfeloaga cunoștea, pesemne, toate trucurile din carte, fiindcă se prinsese de antena unei limuzine care transporta spre oraș o pereche de proaspăt Însurăței, aflată În mijlocul cortegiului de nuntă. — Mai repede! Termin imediat, a zis moșneguțul atomic, accelerând ca o rachetă. Deci, ce face omul? Se duce la vecin să-i spună că nevasta lui fusese răpită și că el a plătit răscumpărarea. Ăla Îi spune c-a făcut foarte rău, nevastă-sa fiind o hoașcă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În fața hotelului Regal Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asanare, de stabilizare a societății?" Întrebase rugîndu-se în gînd să se fi înșelat. După ce se zbătuse atîta și stabilise un echilibru, nu cel mai bun, dar totuși un echilibru, toată lumea era mulțumită și-și vedea de viața sa, uite că moșneguții ăștia doi vor neapărat e ocupe de viața altora. Sigur că da. Am ales Vladia în primul rînd pentru că aici este un loc izolat și amestecul altora este puțin probabil. E așa, cum să zic, un mediu steril. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-De cine vorbești, măi,omule? -Ei,ăsta-i,de cine;de tată Roza Bidilică! -Si ce-ai găsit de râs? -Stai să-ți povestesc o năstrușnicie a lor,de acu'patruzeci de ani. Nea Petre și tata Roza, erau doi moșneguți, care nu și-au schimbat nicicum tradițiile, si isi duceau mai departe viața, așa cum au apucat-o de pe vremea părinților, tratând cu indiferență înnoirile sociale. Mă arefer la nea Petre, si miner și tăran.Spun asta pentru că în zona aceea
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Realitatea copiază artă - Costel Zăgan Urmând una din directivele liricii Anei Blandiana Părinții mei (mama în special) M-au răsturnat direct din mormânt în leagăn Și astfel în copilărie semănam c-un moșneguț de treaba Jucându-se cu barbă prin iarbă La porțile creației și ale iubirii Am sunat cu clopoțelul bisericii din sat Și iată-mă acum Bărbat adevărat Așteptând să vină ambulanță Să mă ducă la maternitate Pentru părăstas Doamnelor și
BILINGV de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362786_a_364115]
-
Publicat în: Ediția nr. 858 din 07 mai 2013 Toate Articolele Autorului Urmând una din directivele liricii Anei Blandiana Părinții mei (mama în special) M-a(u) răsturnat direct din mormânt în leagăn Și astfel în copilărie semănam c-un moșneguț de treabă Jucându-se cu barba prin iarbă La porțile creației și ale iubirii Am sunat cu clopoțețlul bisericii din sat Și iată-mă acum Bărbat adevărat Așteptând să vină ambulanța Să mă ducă la maternitate Pentru parastas Doamnelor și
REALITATEA COPIAZĂ ARTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353220_a_354549]
-
peste munți în Ardeal, după lemn de ulm pentru roți, despre întâlnirea lui cu vestiții haiduci de-ai locurilor și ascunzișurilor de sub Piatra Craiului, Fulga și Budac și multe alte aventuri care le-a petrecut în viața lui. Era un moșneguț blând, puțin adus de spate, nu prea înalt, cu părul alb ca un patriarh bătrân cum voi vedea mai târziu pe schimnicii de la mânăstiri, călugări sau ce-or fi fost, cu vorbă rezervată, tacticoasă și prevăzătoare, la locul ei cum
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului Când mă uit în calendar, nu-mi vine să cred: au trecut 40 ani de la absolvirea facultății. Cu siguranță, pe tineri cifra îi duce cu gândul la un moșneguț venerabil, care merge la aniversare sprijinit în baston, dacă nu cumva într-un cărucior cu rotile. Textul de față vine cumva să contrazică această imagine. În ultimii zece ani, ținând legătura pe internet cu colegii de facultate, am organizat împreună
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
nu e doar o figură de stil, vulcanul Etna, înalt de peste 3.300 metri, este vizibil din toată jumătatea de est a insulei. Este un vulcan activ, care fumegă în permanență. Când am trecut prima oară pe lângă el, părea un moșneguț cu părul alb, pufăind din pipă. Dar în prima dimineață petrecută pe insulă, ne-am convins că nu e doar un vulcan ieșit la pensie - am găsit terasa acoperită cu o pulbere de zgură fină, cenușă trimisă în timpul nopții în
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor și se puse așa pe șagă, cu năsălie
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
fi vorba. Când Teresa s-a căsătorit cu contele Guiccioli, acesta avea șaizeci de ani, ea - șaisprezece. Chiar din primele zile ale viețuirii în comun fiecare stătea pe jumătatea sa, iar ea continua să se adreseze Domnule. Contele Guiccioli - un moșneguț drăguț, deși se zvonea că și-a otrăvit nevasta și a ucis un cardinal. El se bucura de faima de intrigant și de cel mai bogat proprietar din Romagna. Dar, cu tot farmecul lui de moșneguț cult, tot era foarte
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Domnule. Contele Guiccioli - un moșneguț drăguț, deși se zvonea că și-a otrăvit nevasta și a ucis un cardinal. El se bucura de faima de intrigant și de cel mai bogat proprietar din Romagna. Dar, cu tot farmecul lui de moșneguț cult, tot era foarte greu să-i fie pe plac tinerei femei... ,,Aici, zicea Byron, dragostea nu e un sentiment rece și calculat ca în Nord. Amorul aici e-o ocupație serioasă, o necesitate. Chiar s-a găsit cineva care
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Publicat în: Ediția nr. 803 din 13 martie 2013 Toate Articolele Autorului Urmând una din directivele liricii Anei Blandiana Părinții mei (mama în special) M-a(u) răsturnat direct din mormânt în leagăn Și astfel în copilărie semănam c-un moșneguț de treabă Jucându-se cu barba prin iarbă La porțile creației și ale iubirii Am sunat cu clopoțețlul bisericii din sat Și iată-mă acum Bărbat adevărat Așteptând să vină ambulanța Să mă ducă la maternitate Pentru parastas Doamnelor și
REALITATEA COPIAZĂ ARTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342257_a_343586]
-
a făcut nimic aicișa, în Hobița, pentru săteni”, se revoltă altcineva. „Noi n-avem nici de câștigat, nici de pierdut de pe urma lui. S-a discutat despre Cumințenia Pământului aici. Toată lumea retrasă, nici nu se gândește la așa ceva. Vecinul meu, un moșneguț, zice: Mie să-mi aducă cumințenia aia la poartă, eu nici n-aș băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro...”. „Și situația grea te îndeamnă să fii răutăcios”, consideră o femeie. „Nu-ți permiți cum își permit
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
neștiute, au apărut și nepoții, legați însă toți de locul unde văzuseră lumina zilei, de misterul dragostei ce-i unea mai presus de orice. Nunțile, botezurile, cumetriile, sărbătorile și vacanțele copiilor umpleau curtea bătrânească de veselie, iar Hanți, acum un moșneguț cu ochii blânzi, trăia tinerețea celor dragi și pâcâind dintr-o pipă de spumă de mare le povestea isprăvi din război, mai ales cum fusese el salvat de draga de buni cea care făcea cozonaci și poale-n brâu cum
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
cuiva oricât de mare ar fi fost acela. Ia spre pildă viața Hristosului limbii noastre, domnul Mihai Eminescu cel pentru care cuvântul a fost creația care l-a dus în nemurirea gloriei, răpindu-i totodată și zilele. Ciudat, vorbea un moșneguț de felul său străin de pământul acesta, cam la vremea când exegeții autohtoni dădeau cu poetul de toți pereții încercând să-i zdruncine coroana de lumină, poate-poate pică vreo bucățică din ea și o înhață ei. Zadarnic! Poetului nu prea
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Ulcicuța cu vrăji, București, 1957; De ce nu mai are puricele potcoave de argint, București,1958; Ghil-Thagár, București, 1959; Corabia de pe câmpie, București, 1961; Petrolache Făt-Frumos, București, 1962; Toc-Năpârstoc și Tița-Fetița, București, 1963; Pe Argeș în sus. Secvențe istorice, București, 1964; Moșneguțul de zăpadă, București, 1965; Câte-n lună și în soare, București, 1966; Eu și Bătrânul Lup de Stele, București, 1966; Cine va păzi clopoțeii, București, 1967; Taina Sfinxului de pe Marte, București, 1967; La braț cu ultimul zmeu, București, 1970; Vlad
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]