40 matches
-
Tufelor, care nu figura pe atunci în perimetrul Bucureștiului. Oficial, Bucureștiul se termina la faimoasa barieră "Bacchus" din periferia cartierului Ferentari. Locuiam la "coana Veta", proprietara unei mici căsuțe de chirpici, care-și închiriase singura cameră disponibilă; ea și bătrânul Moșuleț (soțul adică) mulțumindu-se cu antreul. Eram trei ocupanți ai acelei odăi, mare cam de șapte-opt metri pătrați. Un cântăreț de biserică, pe care-l poreclisem Truman, după numele președintelui Americii din acea vreme, un funcționar de la Regia Tutunului, Liviu
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
tonic. În primul rând, scenariul e atât de bine strâns încât nu lasă să intre aer între cele multele povești unite în supermarketul pe post de nod. Mama băiatului care are o zvâcnire erotică și începe să iasă cu un moșuleț, un alt moșuleț care dă faliment și se retrage, tânăra cu fustă scurtă care ține Internet-café-ul și cu care eraoul se mai întâlnește din când în când, din plictiseală, bunica semi-senilă rămasă parcă încă în Polonia, secvența hilară a întâlnirii
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
rând, scenariul e atât de bine strâns încât nu lasă să intre aer între cele multele povești unite în supermarketul pe post de nod. Mama băiatului care are o zvâcnire erotică și începe să iasă cu un moșuleț, un alt moșuleț care dă faliment și se retrage, tânăra cu fustă scurtă care ține Internet-café-ul și cu care eraoul se mai întâlnește din când în când, din plictiseală, bunica semi-senilă rămasă parcă încă în Polonia, secvența hilară a întâlnirii de la ambasadă când
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
Era o atmosferă de genul “Ai venit, mănânci repede în liniște și pleci, nu te lălăi la 7 beri, că așteaptă și alții la coadă”. Locul arată modest și înghesuit, iar pereții sunt plini de poze cu diverse personalități și moșulețul ursuz care ne întâmpinase și pe noi. E, în mod clar, o afacere de familie. A unei familii care, pe lângă o rețetă de pizza, a moștenit, din tată-n fiu, și ursuzenia. Maestrul dirijor al întregii povești rămâne însă bunicul
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată” (p. 18). Și: „Vara-i așa de cald că, din cînd în cînd, asfaltul mai înghite cîteun pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap, să intre-n asfalt cu totul, să nu
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
mai greu de remarcat, din cauza soarelui și a unei micuțe pante. Noi, pe banda a II-a. Pe banda I, o mașină frânează din scurt. Nu apuc să frânez și eu. Trec mai departe. Prin fața mașinii oprite tocmai traversa un moșuleț. Nu l-am deranjat cu absolut nimic, dar, din nefericire, fix în momentele alea, pe contrasens rula o mașină de poliție. Eu n-am zărit-o, dar polițaii din ea mă zăriseră pe mine. Le-am devenit instantaneu interesantă, căci
Un fleac, mi-au luat permisul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18210_a_19535]
-
c-a făcut foarte rău, nevastă-sa fiind o hoașcă abominabilă, și c-ar fi trebuit să stea În banca lui. În concluzie, Îi zice, nu-ți dau nici un ban. Țineți puțin de volan, vă rog? Am apucat covrigul, iar moșulețul a Înhățat pistolul cu mâna stângă, ieșind pe geam pentru a trimite un glonț În cauciucul unuia care nu voia să se dea la o parte. Mașina a tresărit ca un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Iar dacă se încumetă să aibă amintiri, fie ele imprecise (confundând un 4-0 cu un 6-0, fără a pune însă în discuție numele câștigătorilor ori superioritatea lor de pe teren, adică de pe Băiuț), ați văzut cum pătimesc. Sunt tratați ca niște moșuleți toropiți, plecați cu sorcova. În cap. 3, „Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam“, stă scris negru pe alb că lor, fraților mai mari, „le vine greu să înțeleagă“, „iar dacă au cu 11 ani mai mult, atunci chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am vorbit par hotărîți să ia legea în mîinile lor la o adică. Să nu vă închipuiți că sînt cine știe ce matale militare cu cefe lațe cei cu permis de armă. Sînt și din aia, dar foarte multe sînt femei, sau moșuleți simpatici care te salută cu "șir" și "ma'm", oameni normali, ca mine și că voi, dar care sîn conștienți că poliția NU POATE să te apere. POLIȚIA nu poate să intervină decît după ce crimă s-a comis și în
Polițist american de origine română: În Texas, ai voie să omori fără somație pe oricine îți invadează proprietatea () [Corola-journal/Journalistic/58576_a_59901]
-
acopere.Sau poate,nici nu vrea ! - Uite ,în loc să mă fi luat pe mine,trebuia s-o iei pe asta, ca să ai parte de puțină acțiune. Eu,la vârsta mea,ce să mai fac ,bătrânețe,ouă crețe.... Îi e deja simpatic moșulețul. Îi zâmbește complice ,dar zâmbetul îi îngheață instantaneu la vederea unei cicatrici urâte ce se întinde sub bărbie. - Vrei să știi de unde-o am ? întreabă bătrânelul ,înțelegând că unul din secrete, nu are cum să îl mai țină ascuns. - Nu
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
o avea albă, celălalt încă neagră. O doamnă frumoasă coboară ca o prințesă. Nu putea să facă parte din acest peisaj, în niciun caz. Bărbații au intrat, printre ulucii de lemn, în curtea pustie. Ajunseră în fața casei. Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
așa că trebuia să-mi dai de dreapta. - Ești nebun, cum să fie egale !? Păi nu vezi că toate intrările în intersecție au semne din astea ? Dacă erau egale crezi că mai aveau vreun rost ? Din neant apăru lângă ei un moșuleț durduliu, cu barba albă și o chestie rotundă și caraghioasă pe cap. - Scuze, am întârziat puțin. E adevărat că judecata a fost în regim de urgență, dar tot a durat câteva minute. Nu vă mai certați, ați fost declarați amândoi
JUDECATĂ ÎN REGIM DE URGENŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365483_a_366812]
-
un sondaj de opinie pe marginea ei, pe diferite grupuri de cititori. Doldora de amănunte culese de pe internet, mi-am adus brusc aminte că urmărisem o emisiune culturală în care criticul Paul Cernat era invitatul domnului Daniel Cristea-Enache. Păreau doi moșuleți satisfăcuți. Nu cumva să vă gândiți la ei ca la un cuplu format din Dumnezeu și Sfântul Petru, aflat la intrarea Raiului literar și apoi să mă scoateți tot pe mine vinovată pentru imaginația voastră bolnăvicioasă! Stând la masă doar
PAUL CERNAT ŞI OCHELARII DE FUM de FLORICA BUD în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341656_a_342985]
-
de faldurile nesănătoase ale supărării. De ce să suferi pentru faptul că unor domni satisiți, ce își fac siesta la o masă rotundă, le lipsesc în restul timpului cei câțiva neuroni zburdalnici care fac trecerea de la mediocritate la... Să recapitulăm: tag moșuleți... tag asexuați... tag ciocoi și ciocli literari! Florica BUD Baia Mare 5 iunie 2011 Referință Bibliografică: PAUL CERNAT ȘI OCHELARII DE FUM / Florica Bud : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 157, Anul I, 06 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
PAUL CERNAT ŞI OCHELARII DE FUM de FLORICA BUD în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341656_a_342985]
-
plătea sticlă de șampanie era trei lei Dacă aveai așa ceva erai cineva cel mai greu Era cu sticlele de ulei rădeam cu unghiile prenandezul de la etichete Bine-nțeles că nu aveam detergent, apa la robinete... La un gemuleț stătea un moșuleț morocănos Se uită cu lupă la gură sticlelor să nu fie ciobite,murdare De obicei nimerea în fața mea o țigăncușa cu sticle din containere de gunoi Până termină ea de predat terminăm și eu de visat se vindeau și cărțile
GENERAŢIA DE STRIGOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342848_a_344177]
-
de decembrie încărcat cu maxime emoții omenești. Mai târziu simbolul American a fost adoptat de întreaga lume, care avea tot mai mulți nefericiți la răscruce de an. Moșul lui Nast era o amintire vagă din Renania sa natală, unde un moșuleț numit Pelze Nicol i-a imprimat amintirile cu bomboanele dăruite copiilor cuminți și bucăți de cărbune celor obraznici. Nu știu când și cum a ajuns acest Santa Klaus pe meleagurile noastre. Cert este că a fost adoptat și de românii
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
Sau poate,nici nu vrea. - Uite ,vezi ,în loc să mă fi luat pe mine,trebuia s-o iei pe asta, ca să ai parte de puțină acțiune. Eu,la vârsta mea,ce să mai fac ,bătrânețe,ouă crețe.... Îi e deja simpatic moșulețul. Îi zâmbește complice ,dar zâmbetul îi îngheață instantaneu la vederea unei cicatrici urâte ce se întinde sub bărbie. - Vrei să știi de unde-o am ? - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
atâția ani trecuți prin viață, sfororăie cu opinteli , visând probabil că sfârșitul nu-i chiar așa departe. - Alo tataie, ai plecat cu porcii? sare din nou femeia iritată. Găsește motiv de ceartă din absolut orice. Ne îndreptăm cu toții privirea către moșuleț. Dar porcii gonesc în continuare nestingheriți, către islaz. - Dă-i domnule un ghiont că face gălăgie,îmi recomandă cu tonul ridicat. - Eu n-aș vrea să-i stric somnul... - Ei pe naiba,e mai bine să ne strice el liniștea
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
număr. Care tăiau frunză la câini, din greu, pe trotuar. Psst... Controlul! ridică el din sprâncene, iar ceilalți acoliți îl urmară imediat, coborând și ei tăcuți, pe șestache, cu o stație mai devreme de ținta propusă. Spre consternarea furioasă a moșulețului cu colimator ager și cu simț civic exacerbat! Cei patru nu mai aveau acum altă cale, decât aceea de a se încadra pe o porțiune de drum din abundență luminată și relativ circulată, chiar și la acea oră din noapte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
est le provisoire qui dure), pe strada Tufelor, cum se numea atunci. Coana Veta, originară din Lisa, îmi oferise posibilitatea să fiu al treilea chiriaș în singura ei odaie. O cămăruță în care abia încăpeau două paturi. Ea și bătrânul Moșuleț dormeau în antreu. Generoasă, coana Veta îmi dădea și câte o cină. La un moment dat, mi s-a făcut, însă, rușine și n-am găsit ceva mai bun de făcut decât să improvizez o poveste. Am zis că mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mică masă ovală, cu un ceas deșteptător. Din odaie se putea ieși, pe fereastră, direct în noroiul sau praful de pe strada Tufelor, fără să mai trecem prin antreu, când nu vroiam să-i deranjăm pe coana Veta sau pe bătrânul Moșuleț. Dimineața, plecam toți trei, fiecare la treburile sale. Doar seara ne întîlneam. Vara, între examene, îmi mutam, ziua, sediul pe acoperișul de tablă, sub crengile zarzărului care se revărsa peste casă. Acolo, îmi potoleam foamea cu zarzăre, când mă plictiseam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Doar nu era să le spun de forceps, nici măcar nu știau ce e aia. Adaptasem În folosul meu cuvintele lui Hristos pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că sînt proști ca noaptea“. La Avignon, tata mă ducea la frizerul lui, un moșuleț care tunsese tot ce fusese nume de seamă În cinematograful francez la studiourile Victorine Înainte de război. Dintre toți frizerii, ăsta se pricepea cel mai bine să-mi pună cicatricea În valoare. CÎnd ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Un bătrînel În redingotă neagră punea una cîte una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu mă interesa. Tocmai filmam inserturi de cuști, cîntare și tăblițe cu prețuri gîndindu-mă la montajul alternat, În maniera lui Eisenstein, pe care Îl puteam face mai tîrziu. „Grăbește-te să-l filmezi pe moș, o să plece!“. Ceilalți sînt mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cerul plumburiu, în timp ce umbrela este dată la o parte. Ochelarii cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către cer, dar abordă altfel întreaga situație: - Scuzați-mă, am încercat să fiu politicos, însă mă grăbesc, am o întâlnire extrem de importantă și nu-mi permit să pierd timpul pe trotuar. Habar nu am despre ce pedeapsă vorbiți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pentru câteva întreaga scenă, cu o umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11 Apoi se făcu o liniște de mormânt. Încetară claxoanele, zgomotele făcute de motoarele ambalate și toate celelalte... cuvinte nescrise ale orașului. Ploua în continuare, dar fără să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]