56 matches
-
iar rigoarea programului de somn a pierdut mereu din aceste alegeri. S-au făcut, cu totul 6 săptămâni. În ultimele două, am ținut un jurnal al orelor de somn (vezi mai sus): cu verde - timpii planificați, cu portocaliu - timpii de moțăiala apăsând butoanele de snooze ale alarmelor, cu roșu - timpii dormiți în plus. Dereglarea care apare la mijlocul graficului este weekendul trecut de la Tășuleasa. Ultima linie verde este somnul de ieri noapte. Ca să educi un nou obicei e nevoie de cel putin
M-am înfrânt by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82824_a_84149]
-
era acum nepătruns. Am intrat în colibă și m-am trântit pe laviță, dar n-am putut să dorm. Zgomotele nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe care neliniștea o împiedica să se prefacă în somn. Când o coamă de deal a început să se desprindă din întuneric, am auzit foșnetul fermoarului și am ieșit din colibă. Era ea, așezată pe o stâncă, prinzându-și bareta
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
îmi explica "mecanismele procesului legislativ, care nu sînt așa de simple cum se văd din afară." Că Legea, că Dreptul, că mecanismele democrației! Omul îmi recita poezia lui, de parcă eu n-aș fi știut de ce se întîmplă în Parlament. Chiuluri, moțăială, mi-se-rupism pe față, bla-bla-uri procedurale, șmecherii de ședință și cîte altele. Astea sînt exagerări ale presei care vînează știri pe culoare, noi muncim în Parlament! Cînd un prost vrea să mă păcălească, asta nu mă irită. Dacă un om inteligent
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
când veneau zorii, reveneam în mine. Nu mai îmi păsa de joaca ei. - Știi, i-am spus, am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut, trecletule, ți-a plăcut." Cei doi bătrâni se treziseră și ei. El se ridicase și se chinuia să dea jos boccelele din plasă. L-am ajutat. Mașa se trăsese lângă geam și zgâria ceva pe sticla înghețată
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
nu vom scăpa în veci de forma de terorism de apartament indusă prin activitatea cotidiană a posturilor de televiziune. Plătind sau câștigând bani din aparițiile publice, tot felul de personaje bizare pretind dreptul de a ne invada liniștitele ceasuri ale moțăielii cu zapper-ul în mână. Dac-ai scăpat de nesfârșitele shopping-uri ale Monicăi Gabor (răstimp în care-o poți admira aproape la fel de aproape de realitatea ei "full option" - după cum se autodefinea - precum inenarabilul Iri) nu vei reuși să eviți contactul cu
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
răsputeri că o țară în care învățământul lăsat în paragină a devenit anticamera infracțiunii, iar profesorimea sărăcită și batjocorită se va transforma în agenți ai primei forțe extremiste ce se va ivi la orizont. Din moliciunea fotoliilor parlamentare, din dulceața moțăielii ministeriale, din legănarea toropitoare a jeep-urilor, nefericirea devenită agresivă a "boborului" le pare doar umbra mută, proiectată pe pereții unei peșteri de vis, a unei irealități cu care n-au nici o legătură. Și cu adevărat nu au! Ca orice
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
singur? Să-ți fac un ceai de tei? Sau, poate, o cafeluță? Mai bine un ceai, totuși... Să vezi ce o se bucure Leo! Leo stătea într-un fotoliu, învelit într-un pled și părea că tocmai se trezise din moțăiala. La picioare, încovrigat, un cățel de rasă nedefinită dormea de-a binelea. - Ei, dar văd că sunteți în pas cu lumea bună! Mi-am găsit eu subiect. Ați făcut rost de un câine... - De ai știi cu câtă alergătură, exclamă
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
o rază de soare începe a se juca peste ochii lui. Era...și nu era. Două-trei secunde dura alternanta. Incomodat de rază jucăușa s-a ridicat în picioare și a privit paralel cu ea. Rază de lumină, care-i tulbură moțăiala, trecea prin cabina macaragistei, unde trebuia să fie nevastă-sa, si ieșea prin acoperișul de sticlă spre soare în sens invers. Mănat de curiozitate ca să afle ce se întâmplă în cabina macaralei, de se întrerupe acea rază ritmic, a făcut
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
furnizându-i președintelui baza științifică pentru a condamna, fără urmă de ezitare, crimele comunismului și securismului din România. Cu o claritate de cristal, s-a văzut atunci cât de solide erau legăturile între foștii securiști și foștii nomenklaturiști. Trezit din moțăiala în care îl trimisese aparenta schimbare de generații în fruntea PSD-ului, Ion Iliescu a sesizat cel dintâi primejdia, și, din arsenalul infernal al manipulărilor bolșevice, a scos câteva tiribombe pe cât de jenante și răsuflate, pe atât de zgomotoase. Arhitect
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
volanul îi tremură în mînă iar cursa se scutură ca de friguri, trezindu-i pe toți. Pasagerii privesc un timp înainte, ori spre fereastră și, cînd mașina s-a statornicit în mersul ei de pînă acum, sigur, cu zgomot monoton, moțăiala îi cuprinde din nou. Pe partea dreaptă, la o intersecție, mai mulți oameni ies dintr-o gheretă și fac din mîini, dar cursa își vede de drum, fără să-i ia în seamă. Din sens invers, fiecare nouă mașină trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu amețeala de după, aceiași oameni, care nu muriseră, nu atît de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vostru, aproape totul e primejdie, binele e puțin! Ceasul vă previne! Ce e rău în asta? Bucuriile vor fi bine-venite, iar greul vă va găsi mai pregătiți! Dar voi și de bucurii vă temeți, nu cumva să schimbe ceva în moțăiala voastră! Vă domină frica, zi și noapte! Asta vă ferește de multe! Acum vă gândiți că dacă veți comite o fărădelege, vă veți pierde onoarea! Cinstea voastră născută nu din virtute, ci tot din frică! Șobolani împuțiți! Vă pișați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trudă începea la ora cinci dimineața când nevastă-sa, Arghirița, îl trezea din somn și-l trimitea la baie rostind unele vorbe de duh. El nu prea înțelegea ce i se întâmplă decât după ce se așeza pe tron și continua moțăiala. Apoi, recunoscător se învârtea năuc prin casă, lovindu-se de pereți cu o figură foarte preocupată chipurile dorind să-i fie de ajutor soției care se pregătea să meargă la slujbă. Era femeie de serviciu la o bancă și nu
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
Dacă totul nu-i decât o cursă, iar Sima-Vodă stătea ascuns în vreo cămară, așteptând cu un rânjet să vadă comedia întoarcerii? în sfârșit, alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din moțăială și, la răcnetul unei bașbuzuc, încremeni smirnă. în capul scărilor se ivi Ramza-Pașa, în costumul său de gală, cu iatagan și eșarfă. Barzovie descălecă și merse spre el. — Bine te-ai întors în locul câinelui acela de Sima-Vodă - zise turcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
masiv, dar bine înlănțuit, care nu protestează la vizita mea pașnică. Copleșit de vălmășagul de impresii, decid să iau notițe, așezându-mă la o masă, de sub prelata căreia scoate capul o pisică; nu se sinchisește de mine și își continuă moțăiala. O ușă scârțâie îndelung (lipsea o mână de meseriaș!) și apare o fată (de vreo 15 ani), care știe și engleză și dorește să afle totul despre mine (unde locuiesc, ce lucrez), într-o fluentă comunicare universală, încununată de întrebarea
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
în: Ediția nr. 89 din 30 martie 2011 Toate Articolele Autorului Lansarea volumului de epigrame și rondeluri „Fața nevăzută a lumii”, semnat de Sorin Cotlarciuc, a constituit evenimentul care a scos, cu puțin timp în urmă, localitatea bucovineană Vama din moțăiala provincială. O veritabilă competiție de spirit, în care s-au confruntat amical umoriști suceveni și ieșeni Anunțat și pregătit din timp de către organizatori (Asociația Pentru Turism Vama-Bucovina, Academia Liberă „Păstorel” Iași și Primăria Comunei Vama), evenimentul a debutat cu o
„FAŢA NEVĂZUTĂ A LUMII”, LA VAMA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349567_a_350896]
-
noii vieți și sângele Cuminecării al Vieții veșnice. Prin urmare, de la biruința Învierii Domnului, tot omul trebuie să devină ofrandă oferită lui Dumnezeu întru iertarea sa. Toate păcatele schimonosesc și mutilează ființa omului, dar cel care îi paralizează spiritul este moțăiala privind sensul și scopul Crucii, este neacordarea deplină și fundamentală a Învierii Mântuitorului nostru. Credința și frica omului de judecată se contopesc prin Duhul în Izvorul Iubirii care îl învie, cum afirma Sfântul Maxim Mărturisitorul: „moartea lui Hristos pe Cruce
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Următorul pas Ani trec neobservați Din ce în ce Rămân tot mai puțini Ne trezim pe un drum Nu de noi ales Înaintăm fără să mai putem Să întoarcem, să oprim În față privim, Din moțăială tresărim Suferind de insomnii Stăm ore întregi și ne întrebăm Am ajuns unde voiam să fim? Noapte de noapte întinși Stăm și ne gândim Unde trebuia acum să fim În gând parcursul vieții Încet, încet îl derulăm Următorii pași îi
URMĂTORUL PAS de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369707_a_371036]
-
și cu o smucitură de hățuri. Curând zgomotul roților se pierdu în răcoarea dimineții pâcloase ce coborâse în acest sfârșit de august. Firica îl urmă, apoi închise poarta și intră în casă. Drumul, ceața și liniștea dimineții îl predispunea la moțăială. Numai hurducăiala drumului pietruit îl mai ținea treaz. Deodată, din marginea unei porumbiști îi săriră în față niște străini. Îmbrăcați în haine nemțești, descheiați și nebărbieriți, îi făcură semn să oprească. Toader își încordă toată făptura, apoi se liniști. Nu
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmăiala molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...” Câinii
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul și iese în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmălaia molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...”câinii
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
uica Livi, medic de profesie, își inspecta circumscripția sanitară cu trăsura, luându-mă uneori și pe mine, un țânc de vreo zece ani, însoțitor. Dacă-mi îngăduia să șed pe capra trăsurii, lângă conducătorul ei, eram fericit. Vizitiul tresărise din moțăială simțindu-mi apropierea și își ridicase ușor, elegant, pălăria cu calotă ovală și borurile răsfrânte. Avea ochi roșii, poate de nesomn, și mult păr cărunt în dreptul tâmplelor. Favoriții stufoși îi coborau până sub pomeții obrajilor. Figura lui mi se păruse
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
și încercând zadarnic să se lămurească în privința gării în care staționa pentru câteva minute trenul. Ceilalți, mai aruncau în acest timp câte o privire spre bagaje - să nu cumva să fie luate “din greșeală” de alții - și apoi recădeau în moțăiala rareori întreruptă de controlorii de bilete, atenți mai ales la semnalele de mediere, care le rotunjeau până la sfârșitul călătoriei buzunarele. Ștefania își rezemase capul de spătarul scaunului îmbrăcat în vinilin, privind pe fereastră, ca și cum ar fi putut vedea jocul de
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]