2,071 matches
-
țin cu “statul” de aceea plănuiesc o inițiativă privată CONSTRUCTIVĂ și DIFERITĂ. The end of decent life aș we know it . yes it is. The land of choice?? Mân that sounds conceited :)) Obsesia asta că noi suntem ai’ mai cu moț, desi ultimii dintre ultimii, cred că vine dintr-un complex ce ar trebui conștientizat cât mai rapid. Mai degrabă The land of trend.. Nu cred în motto-uri și nici în cei care le folosesc prost. Nu mai știm să
The end of choice by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82744_a_84069]
-
florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne Înconjoară, acolo pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. „Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentilă și dulce, inteligentă și radioasă, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative ca: „Scumpa mea amică, Dulcea mea doamnă, Măi Îngerașule, Dulce și dragă Cuta, Draga mea copilă, Stimabilă doamnă și respectată
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Măi Îngerașule, Dulce și dragă Cuta, Draga mea copilă, Stimabilă doamnă și respectată mea amică, Doamna mea, Dulcea mea Veronică, Dragă, dulcea și Îngerească mea Cuta, Momoți dragă, Draga mea Veronicuța, Draga mea Nicuța, Măi Momoțelule, Dragă și mititica mea Moți, Fetițule dragă, Dragul meu bobocel moțat, Măi ramură de liliac”. Veronica Îi răspundea: „Mițule iubit și al meu scump și drăgălaș, Mițule, Băiet iubit și drăgălaș, Eminul meu, Eminescul meu iubit, Scumpul meu Eminescu”. Când Ștefan Micle s-a stins
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
numărul 12. Așa cum are și pentru statuia lui C.A. Rosetti, pe care se cațără cu sticla de Scandic pentru a-i ține companie pașoptistului de bronz. Cînd plouă sau ninge, Gheorghiță îi pune lui Rosetti cîte o căciuliță cu moț și o pătură pe spate. Oamenii din stația lui 311 s-au obișnuit cu spectacolul. "Băăă - le strigă bețivul de pe soclu - ce știți voi, ăsta e om mare, lovit de pana geniului, nu autobuzist de rahat". L-au dat pe
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
scara ierarhică a lucrătoarelor (și implicit, ascensiunea socială) trebuie să se facă în viziunea ei, după un stagiu la un nivel inferior: "Tu știi că noi am măturat pe jos luni de zile până am prins ceva, și ea, gata, moț la mașină. La noi, știi ce-a fost, dar nici așa, în câteva zile să te faci lucrătoare." Vica are simțul onoarei și se vrea un exemplu pentru celelalte, interesele sale merg exclusiv spre colectivul de muncitoare pe care le
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
privirea. Dintr-o dată amândoi păreau nefericiți, pierduți. Cu un gest confuz Mañara apăsă pe butonul aparatului. Delia rămase cu ochii la cutie și nu dădu prea multă atenție bomboanelor, dar când o mânca pe a doua, de mentă cu un moț de nucă, îi spuse lui Mario că știa să facă bomboane. Părea să se scuze că nu-i împărtășise înainte o mulțime de lucruri, începu să-i descrie cu pricepere modul de preparare a bomboanelor, umplutura și stratul de ciocolată
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și-a dus liniștit viața, “adăugînd ceva la continuitatea neamului” “de frunte” din care se trage. La fel cum în liniștea cărților și a muzicii s-a refugiat, la Sinaia, și doctorul Rene Adrian Stroescu, botezat Tocalon pentru că la tăierea moțului și-a ales de pe masa de daruri un toc de scris. A fost fericit; spre deosebire de el, Ioana Stîngă, țața Ioana Găletoaia de la Brăila, n-a avut norocul să meargă prea mult la școală: la ea în sat, copiii trebuiau să
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
Mircea Mihăieș Ca ardelean și ca urmaș al celor mai „fundamentaliști” dintre transilvăneni, moții, nu cunosc spaimă superioară aceleia provocate de co-sângenii mei când fac pe subtilii. Chiar dacă unii dintre noi sunt talentați la jocul cu mărgelele de cuvinte, o dau sistematic în bară când încearcă să scoată efecte etice din osârdia retorică. Un
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
un poem aproape inocent: „Tu nu ai de unde să știi câtă durere e în mine mă doare și cuta perdelei/ pliată ca lama unui cuțit mă vâr sub birou și simt forcepsul în jurul gâtului/ îmi ard părul îl împletesc cu moțul tău de la un an mama mă gâdilă cu părul pe față/ acum părul nostru încolțește în carne se ghemuiește sub negi eu de sub birou bat cu pumnii/ în calorifer apa țâșnește în lichidul ăsta de consistență gelatinoasă mă simt ca
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
adus scriitorului francez și mai ales ultimei sale scrieri, Trois Contes, din 1877. Dar în acest scurt articol Calvino remarcă un lucru formidabil. Nu despre dispariția autorului omniscient începînd cu Flaubert vorbește Calvino, nici despre obsesia de a căuta le moț juste, sau despre timpul pierdut cu alegerea detaliilor autentice, nici despre scandalul ce a urmat publicării românului Ema Bovary ( 1857), și nici despre viața lui Flaubert. Calvino se oprește asupra unei singure trăsături a scriiturii lui Flaubert, asupra uneia pur
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
îl așează în capitolul Tendința națională, lîngă Goga și sămănătoriști), îndeajuns de obiectiv ca observator al satului de peste munți și cu un idealism moral bine temperat. La debutul său, cu volumul de povestiri potrivit intitulat De la țară (aceasta fiind }ara Moților), apărut în 1905, Agârbiceanu a produs o impresie destul de puternică, pe care unii au socotit-o comparabilă cu aceea a Poeziilor lui Goga din același an. Ei erau scriitorii ardeleni cei mai promițători din zorii noului veac, după Coșbuc și
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
oastea lui ygor deasupra carului dezaripat fâlfâie asfodelul. tot timpul. și peste tot au liberă trecere de la „criza economică”. sunt locuri pe care le îndrăgesc la prima vedere. într-un pandemic, gripa aviară țopăie ca gil dobrică. iar aia tăiau „moțul” noului cimitir. mai departe. unul se dă dresor de rași și de plânși. altul, chirurg. schimba sexul găinii sau al cocosului. la cerere. (numai la instrumentul de cântat, mai avea de lucrat). dar și locuri care le tăiau pofta de
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
cu vreo două pălinci, după ce a învârtit-o la o "periniță" pe soacră-sa, confundând-o cu o vecină, a fost gata-gata să dea în delirium tremens de fericire: -Noa, ni-l-ai, mă, îmi zice, pupa-l-aș în moțul lui de marinel! Îl doare-n sextant de toate formalitățile și protocolarismele, nu ca Iliescu... Îți garantez că Schröder, Bush, Chirac, Putin și alții, sunt deja pe la urgențe din cauza invidio-icterului, că nu le venise lor ideea de a lăsa naibii
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
o extremă la alta. Abordarea lui Creangă prin prisma unui șir de speculații imprevizibile a reflectat un soi de dinamizare lăuntrică, de autoîncărcare a temei ce părea epuizată, o dovadă reprezentînd în acest sens și subtilul eseu al lui Mircea Moț, Ion Creangă sau pactul cu cititorul. Autorul relevă două atitudini antinomice ale lui Ion Creangă în raport cu creația sa. Omul Creangă se arată purtat de dorința de-a deveni "autoriu", adică de a-și salva numele de dizolvarea în anonimatul care
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
a fi scris de la Dumnezeu sfîntul". "Practicat de oameni însă, pare să sublinieze Creangă, scrisul este semn de orgoliu, ținînd, pînă la un anumit punct, de păcat și de acele forțe malefice care se opun divinității", își continuă demonstrația Mircea Moț. în acest caz credem că nu este lipsit de importanță faptul că spațiul în care sînt trimiși copiii, în numele cărții, îndepărtat, ține de margine, de periferie ori de afara creației înseși. Un spațiu, evident, demonizat. însă desprinderea de natură e
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
într-un univers livresc la care, venind din "neagra țărănie", nu era pe deplin adaptat. Un interesant aspect al raportului dialectic dintre individ și colectivitate pe care îl conține subtextual creația lui Ion Creangă e dat, în perspectiva lui Mircea Moț, și de relația autorului cu cititorul, stabilită în temeiul succintului text intitulat Prefață la poveștile mele: "Iubite cetitoriu, Multe prostii ăi fi cetit, de cînd ești. Cetește rogu-te și ceste și unde-i vede că nu-ți vin la
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
orgoliul "gospodarului" din Humulești care poftește a i se atesta înfăptuirea literară, în baza căreia pătrunde într-o altă lume, ideală, cea a semnelor, care îi permite a se desprinde de întregul nivelator, iar pe de altă parte - și Mircea Moț ar fi putut sublinia această împrejurare - întoarcerea spre obiectivitate, id est spre universul inițial, concret, din care face parte cititorul, precum o ipostază circumstanțială a Celuilalt. Un Celălalt a cărui contribuție se vădește indispensabilă lecturii, care e dovada operei, care
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
maculatoarele elevilor dintr-a VI-a. Ce caută ea într-o lucrare cu titlu promițător ("pactul cu cititorul" te duce cu gândul la Eco sau la Toma Pavel) editată într-o prestigioasă colecție a Editurii Paralela 45? Cartea lui Mircea Moț se vrea o investigație temeinică, plină de "vorbe de duh" și de lucruri grele, profunde, doldora de miez a operei lui Ion Creangă. Cum, ar întreba impacientat Ionel, din ultima bancă: a întregii opere? Nu vă speriați, băieți, de fapt
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
și cei care înțeleg că sub ele se ascund "tipare pline de gravitate". "Pactul" despre care e vorba se stabilește între Narator (instanță superioară eului biografic I.C.!) și "cititorul ideal", care înțelege subterfugiile textului. Cu o naivitate (totuși) simpatică Mircea Moț explică, didactic, care e "esența literaturii" ("e important să reținem deosebirile esențiale dintre adevărul vieții și minciuna romanescă, substanță a operei literare") și se pune, pe sine, în postura cititorului ideal al lui Creangă. De pe această "poziție superioară" (a catedrei
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
o posibilă înviere". Interpretările sunt aiuristice și forțate, argumentate cu o logică ilară sau lipsite total de argumentație. Tonul este, însă, unul didactic, serios și monoton, enormitățile sunt perorate cu morga inflexibilă și serioasă a autorității "de catedră". Uneori Mircea Moț se miră cât de evidentă era semnificația pe care el a întrevăzut-o și alții nu: "încă două elemente nu credeam că pot fi trecute cu vederea în lectura fragmentului....". Așa că ne întrebăm, retoric: o fi oare Mircea Moț cel
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
Mircea Moț se miră cât de evidentă era semnificația pe care el a întrevăzut-o și alții nu: "încă două elemente nu credeam că pot fi trecute cu vederea în lectura fragmentului....". Așa că ne întrebăm, retoric: o fi oare Mircea Moț cel care vorbește? Sau un Narator omnipotent i-a preluat cuvântarea, privându-l de luciditate, de simțul ridicolului și de controlul propriului text?
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
dintre oficialii breslei apar și ele puse în implacabilă lumină: "Făcuse alergie la Mihai Beniuc - poet la modă, puțin mai înalt decît clanța ușii, un președinte ce servitorise pe la Ambasada română din Moscova, plăcîndu-i să-și aducă aminte că-i moț (Ťmoț de c...ť - zicea Arghezi), iar acum nu-l vedea bine nici pe Zaharia Stancu, aflat în fruntea breslei scriitoricești. Cînd, în biroul lui Balaci, la o discuție cu poetul Cuvintelor potrivite, a intrat năvalnic Conu Zaharia, acesta s-
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
noapte aciuită pe la Cotroceni. Ce mai?! Era personificarea unei nenorociri maligne pe capul demnitarilor... În schimb, îl iubeau pensionarii până la căderea în prostrație; chiar și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea trei cruci potrivit de mari, fiindcă o fulgera artrita de la umăr, implorá Providența în stil coșbucian: "O, Doamne
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
Lăsați modestia la o parte și dați și altora rețeta. În ceea ce privește legătura dintre locuitorii Munților Apuseni și zăcămintele de aur din zonă, există chiar o explicație științifică: se pare că apariția prețiosului nemetal a fost cauzată de... știința tăcerii la moți. Cei care vorbesc mult nu prea supraviețuiesc acolo " vedeți cazul memorabil Victor Ciorbea... Andreea Marin, "Surprize, surprize " " România 1. Socrate " dacă ați auzit de el " a avut nu numai o înțelepciune răsplătită cu suc de cucută oferit de înainte-mergătorii justiției
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
Calgary ? Bună întrebare fiindcă aș dori să fiu cunoscut ca un om foarte simplu , un om cu bucurii și tristeți că orice om, fie că este din Bangladesh sau din Vîntu de Jos . Nu cred că există oameni mai cu moț că alții, să aibă trei mâini în plus. Suntem Oameni și eu mă bucur să fiu Om și să dau mai departe darurile și talentele pe care le-am primit de la Dumnezeu. Rep. Crezi că există totuși ceva ce te
Cheia vieții este arta de a fi / interviu cu Ioan Gyuri Pascu [Corola-blog/BlogPost/93915_a_95207]