119 matches
-
că și unii, și alții puneau preț pe muncă, pe cinste, pe omenire, - o omenire bine cântărită, - iar succesul conviețuirii lor stă pe criteriile de azi cele mai moderne. Cunosc locul. Cunosc agerimea lui. Cunosc farmecul femeilor de aici, robustețea mocănească... Am fost în Rășinari, comuna în care s-a născut Emil Cioran, și pe care o amintea des. Cioran care nu avea cuvinte de laudă prea multe despre poporul român și care era, la Paris, printre europeni, un european mai
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și la Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De data asta, poate, și stațiunea și biserica și fresca și nevăzutul Ceahlău mi se par, dintr-o dată, nesuferite. Unde-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
o altă dată când i-a citit neveste-si un catren lacrimogen dedicat doamnei Zoe Petre alintând-o Pythie CDR-istă. Urmarea? Bardul-psiholog a umblat cu ochelari de soare timp de două săptămâni, într-un noiembrie cu o interminabilă ploaie mocănească. Încâlcită poveste!... Așa că apariția sa în postură de poet a fost un moment descumpănitor pentru mine, drept care l-am întrebat temător: - Ce-ai pățit, bade? Doar nu te-ai împerecheat cu vreun partid... Nu mi-a răspuns. A sorbit adânc
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
se încearcă o formulă de compromis prin adoptarea unor denumiri hibrid pentru cele două rase ce urmau să fie selecționate. Potrivit denumirilor folosite în „Almanahul satelor“ apărut la sfârșitul anului, rasele urmau să se numească „Zăvodul carpatin“ și, respectiv, „Baracul mocănesc“!? Din fericire, se revine și la „Expopastoralis“ Rucăr 1980 sunt folosite din nou denumirile Carpatin și Mioritic. Omologarea, ca o Fata Morgana Faptul că, până în momentul de față, România nu are nici o rasă omologată de Federația Internațională are o motivație
Agenda2003-23-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281107_a_282436]
-
avînd un ciucur de lină roșie în frunte sub părul retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată sălbatic să crească și care este plină de scaieți uscați prinși acolo de la cine știe ce alte drumuri mocănești spre cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un personaj care simte permanent nevoia să trădeze, punîndu-si la grele încercări fidelitatea socotita că o povară insuportabila deseori. Remușcările lui în mijlocul unei spaime veșnice (că a trădat sau e pe cale sa
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
1694 din 21 august 2015 Toate Articolele Autorului Vineri, 21 August 2015 Iar e gata săptămâna Și se duce, vrei nu vrei, Vara-mi face semn cu mâna, Toamna vine-n urma ei... Peste dealuri, peste lunci Trece-o ploaie mocănească, Umbrele sunt tot mai lungi, Noaptea a-nceput să crească. Nucile se coc de-acuma, Încă nu e vremea lor, Sus la Munte cade bruma, Iancu e bolnav de Dor; Se-nfioară-n vers gorunul, Pe o prispă de brutar Singur și
CÂNTEC DINSPRE TOAMNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378262_a_379591]
-
protecție. Decimați în timpul războiului, câinii s-au împuținat în așa măsură încât crescătorii din Serbia, Macedonia și Kosovo își pun acum speranțele în exemplarele masive, de tip vechi, care au supraviețuit în satele din zonele înalte. Zăvodul carpatin și Baracul mocănesc Necesitatea omologării acelor câini ciobănești care reprezentau, prin omogenitatea caracterelor, o rasă - desigur, în forma sa primară -, dar care trebuia să fie în același timp reprezentativă pentru întreg teritoriul românesc, a fost înțeleasă de crescătorii noștri încă din anii ‘20
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
se încearcă o formulă de compromis prin adoptarea unor denumiri hibrid pentru cele două rase ce urmau să fie selecționate. Potrivit denumirilor folosite în „Almanahul satelor” apărut la sfârșitul anului, rasele urmau să se numească „Zăvodul carpatin” și, respectiv, „Baracul mocănesc”!? Din fericire, se revine și la „Expopastoralis” Rucăr 1980 sunt folosite din nou denumirile Carpatin și Mioritic.
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
profesională potrivită zilelor în care trăim. În concluzie, se observă în cazul orașului Breaza tendințe similare celor de la nivel național și în structura populației active. CAPITOLUL VI 26BASPECTE DE GEOGRAFIE URBANĂ 6. 1 CARACTERISTICILE SPAȚIULUI URBAN Prin geneză localitatea este mocănească. Funcția pastoral-agricolă a fost dominantă de la începuturi (sec. al XV-leaă până la începutul sec. al XX-lea, când dezvoltarea industriei pe valea Prahovei a determinat orientarea unei părți a populației spre aceste locuri de muncă. Breaza devenise astfel, mai ales după
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
organizat cu articole de artă populară provenite de la cooperativa “Arta Casnică”; cel de-al doilea, la etaj, cuprinde elemente de pe o rază mai mare si anume: covoare, țesături, broderii din borangic si bumbac, costume”de Breaza” și costume de tip “mocănesc”, sculpturi în lemn, obiecte de uz casnic cu ornamentatii și alte obiecte specifice așezărilor din zona subcarpatică prahoveană. Casa de cultură “Ion Manolescu” cuprinde o sală de spectacole de 300 de locuri, o sală de conferințe de 50 de locuri
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
din lână în patru ițe și dați la piuă. Vara, ei purtau izmene strânse pe picior din cânepă sau in, în patru sau cinci ițe, cu modelul în ozoare, realizat din țesătură. Pe cap, purtau o căciulă țuguiată, rotundă sau mocănească din piele neagră sau brumărie de miel. În picioare, aveau ciorapi împletiți din lână țigaie (albă), neagră sau din culori amestecate. Opincile erau confecționate din piele crudă de porc. Iarna, peste ciorapi (colțuni) purtau oghele tot din țesătură din lână
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
lată, asfaltată pe unde se putea circula cu mașina. În capătul opus se afla un restaurant, iar din loc În loc, mici cafenele din lemn. M-am așezat pe o bancă, În parc, și am plâns fără oprire, asemenea unei ploi mocănești, de toamnă, care-ți dă impresia că nu se va mai sfârși. N-am putut pune stavilă acestor lacrimi mistuitoare, tot drumul până la București. Acolo, mă așteptau surorile mele, care sărbătoreau! Era ziua de naștere a uneia dintre ele. Destul de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a timpului. Toamna era în toi. Încă din copilărie nu îndrăgise aceste zile învălmășite, ce zbuciumau fără opreliște întreaga așezare. Norii cenușii ce se buluceau pe înalturi aduceau ploile reci, mocănești, cernute ca printr-o sită de mătase care-i indispuneau până și pe oamenii cei mai optimiști. Lui Alex îi plăceau toate anotimpurile, chiar și iarna cu zăpezile și gerurile ei, dar sfârșitul acesta de toamnă, atât de dușmănos, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care făcea ca imaginile să fie mai jucăușe, mai vii, dar în același timp, și mai vaporoase. De multe ori Iozefina era ca o părere.” 2. Vineri, 7 Noiembrie ’80. O toamnă deosebit de grea. Grea mai ales de amintiri. Ploi mocănești. Libertatea e de fapt posibilitatea unora de a dispune de alții. Duminica pe câmp la culesul porumbului. Orice conformist ar pretinde să-i dai posibilitatea de a fi nonconformist măcar o dată în viață, ca să-ți poată demonstra de cât conformism
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
stat altfel de vorbă cu el, l-ar fi privit altfel și poate, i-ar fi dat importanță și l-ar fi mângâiat mai des. În acea după-masă de decembrie, cu nămeți de zăpadă topiți pe alocuri de ploaia măruntă, mocănească, deasă și rece, Epa ieșise ca tot omul, să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doar în trecere, cu misie, pe lîngă toate aceste opreliști cea privind băutura fără companie era un moft. Dar emisarul lui Mihai Mihail a avut dreptate să insiste. Și-a dat seama de asta cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov a streșinilor, n-a mai rezistat și s-a apucat de băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
juvenilă. Mai greu le-a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai mult au avut de pătimit odată cu venirea burnițelor mocănești, pătrunzătoare până la măduva oaselor când fata își proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat într-un fel de glugă. O zi-lumină stătea în imensitatea imașului, așteptând cu înfrigurare înserarea când apărea din pâcla deasă Gheorghiță-ibovnicul. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
măgăruș, niște animale, patru pahare ciudate, copaci, un prunc de sfânt aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de ploaie mocănească, în acest cartier de doi bani în care numai sosirea poștașului cu pensia aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înmormântarea părinților. A fost multă lume și multă jale, țoți plângeau după tinerețea celor care urmau să fie înmormântați; fata mea-, femeia o privi în ochi pe Mihaela-plângeau păsările și florile din sutele de coroane, plângea și cerul prin ploaia mocănească ce începuse când a plecat mașina mortuară spre cimitir. -Se mai știe ceva de copil? -Nu, din câte știu eu. Acum, aici locuiește un frate de-al Manueli, el a rămas moștenitorul întregii averi. Dacă ar fi găsit copilul, ar
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
alcătuiesc un tablou în note campestre, cu tonuri ușor idilice, necesare, însă, pentru a sugera frumusețea, muzica perpetuă a acestei simfonii a naturii. Toamna este anunțată ca o victorie - Vine toamna!, dar și cu motivele bacoviene precum frigul, ploaia (Ploaie mocănească). Această notă e contracarată de imaginea senină, luminoasă a unei toamne tonice, romantice ca în Romantism de toamnă în care frunzele aurii așază un covor foșnitor: „Țes covoare ne-ncetat/ Frunzele, ce au picat/ În grădini și peste tot...”, iar roadele
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
Luna își așterne raze reci de lumină, pe pomi îngălbeniți din crâng și din grădină. Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire și de jalea morții în drum spre cimitire. Copacii își plâng soartă, de frunze dezbrăcați, în ploaie mocănească necontenit udați. Că vremea doamnei-toamnă e capricioasă, de nu-ți vine să scoți niciun câine din casă! Privind natura toamnei, îmi încălzesc gânduri, tristețea nostalgiei s-o aștern pe rânduri. Speranță de viață să ducă-n primăvară. Toamna să-și
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
nu anticipăm. Metodiu și Iovănuț intrară în Roma pe la prânz. Spre deosebire de majoritatea clișeelor literare care în momentul când prezintă intrarea unor personaje în Cetatea Eternă zugrăvesc o vreme frumoasă, eu cer senin și soare puternic, acum ploua mărunt, câinește, ploaie mocănească, ce te pătrundea până la os. Călugării intrară în oraș prin Porta Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți doi călugări. își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toate cele. Se uită la toate. Cu-ri-os. N-am să uit niciodată ce-a făcut în clasa a patra, avea vreo zece ani, cred, se ducea cu mieii și, într-o zi, nu mai veni băiatul meu. Începuse o ploaie mocănească, măruntă și rece, de se uda mămăliga în traistă, proastă ploaie. Mă duc după el, știi, nene Marinică, nu pot să-l las oricum, singur. Era la margine de munte, acolo, în ploaie, așezat pe vine și se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
meargă la țară, la bunici, unde se simt în libertate deplină în mijlocul naturii. Parcă fără de veste, ca un ciclu al vieții, după maturitate se instalează bătrânețea și în mijlocul naturii prin sosirea toamnei ce răspândește în jurul său melancolie: „Vine toamna”, „Ploaie mocănescă” , „Toamnă rece”, „A căzut bruma”, „Romantism de toamnă” A căzut o frunză-n drum”: „A căzut o frunză-n drum. Vântul, jucăuș acum, / O alungă prin grădină / Și o lasă-apoi în tină. Plânge frunza; în picioare / E călcată și o
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Khrisna, Buda pe toată fața pământului. Nu numele, locația și zona exprimării și influenței sale supreme, suzerane contează, ci Forța în sine. Crede el că sunt mai multe? Atunci ar cam fi ca un ” război al stelelor” sau în termeni mocănești(!): forța mea din deal se duce peste cea din vale și apoi, ca într-un film de Spielberg, amândouă sau câte-or mai fi ajung toate să emane tot de pe pământ(sic!) Care, prima - sau aici nu poate fi vorba
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]