9 matches
-
Proștii. Sculați cu „noaptea în cap” pentru a nu pierde trenul care trebuia să-i ducă la oraș, Nicolae Tabără și feciorul său, țărani, sunt bruftuluiți și apostrofați cu dispreț de conductor: „Să vă sculați mai devreme, putregaiule, și nu mocoșiți, fire-ați ai dracului să fiți". Sfiala țăranilor e mai mult un soi de „frică", la contactul cu mediul „civilizat", proprietate a boierilor. „Nu v-ajute Dumnezeu sfântul!" mai apucă să îngăime Nicolae îmbrâncit cu feciorul de pe scara trenului. Precedând
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
e - mă biciuiam - asemenea plugarului: se scoală cu noaptea în cap pentru a ara ogoarele sale, paginile albe. La ora asta, unii și-au făcut „norma”. Luîndu-mă singur la refec, îmi ieșea un portret nu prea măgulitor: sînt tabietliu, mă mocoșesc cu bărbieritul și spălatul, după asta îmi îngrijesc un pic și sufletul, nu iau micul dejun în fugă, iar cînd, după cafea și nelipsitul „ceai tare”, ajung la „masa de lucru”, înainte de a reciti puținul ce mi-a ieșit de sub
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
singură aripă, - ce mai! - Mult peste măiestria din rolurile toate Tu anume acest rol îl jucai! Vara 1917 Fluierele milițienilor Slugărimea e în grevă. Îngrețoșate De gunoiul prăfos și întunecat, Nopțile sar parcă împroșcate Peste gard, cu mușchiul încordat. Se mocoșesc prin ramuri, cad jos, Nereușid prin pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată - din grădina în care Doar ochiul ți-a mas, din al sufletului tău Întuneric drag, ocheană
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i cenușă acum și nici cenușă... Repede! Ce te mocoșești? Aleargă la el. Hai să-l ajutăm. Să vedem ce are. Până la capătul ogorului era o zvârlitură de băț, dar ele se părea că nu vor mai străbate niciodată distanța aceea. Chircit la pământ, cu fața-n miriște, c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care deveniseră albi, atât de albi, încât mi-am adus aminte de Eberhart, de movilele de nisip și de cei doi lei de pe malul lacului care priveau pe deasupra țiglelor caselor de peste drum, mai bine zis, tocmai renunțasem să mă mai mocoșesc cu ochii unei păsări împăiate, când a venit după mine însuși directorul și, în timp ce clasa era în picioare, m-a învoit de la sora Augusta pentru o problemă importantă. Sora Augusta ne învăța să ne exprimăm „gândurile și sentimentele“ în linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce, la poartă se mocoșește cu cheia minute întregi. „Dumitale nu ți-e teamă?“ îl întreb eu. Cade pe gânduri. „Știți, mie cel mai mult la viață îmi place că din ea pornesc două drumuri. Peste primul domnește Dumnezeu, dar peste al doilea domnesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că e primul răspuns pe care-l invidiez. Ți-am spus, nu-i așa, că între timp am crescut? Mi s-a cuibărit în piept o pasăre. Uneori e un pui de găină, alteori un uliu interior care mi se mocoșește prin jurul traheii. În intimitate. Abia se vede de afară. Nici atunci nu era prea evident. — Dac-am înțeles bine - i-am spus eu în șoaptă, uitându-mă la apă, ca să nu mă uit încă la el - niște bătrâni, cinci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai râde să crape și să-i împroaște. (Cei doi se așază pe marginea gropii și privesc în adânc.) BRUNO: Chiar! Să se spargă buba... GRUBI: Uite-o! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]