110 matches
-
teoria disonanței cognitive) și cum își construiește reprezentarea cauzală a fiecărui eveniment pe care-l evocă în discursul său (teoria atribuirii). De adăugat că subiectul enunțării poate fi detectat în discurs prin presupozițiile ce le creează, cât și prin deictice, modalizatori (modalitățile discursului) și formele aspectuale. Semnificația actului de comunicare se poate realiza în mod eficient și corect doar dacă la semnificația enunțului se adaugă semnificațiile actului enunțării care specifică maniera în care trebuie înțeles ceea ce s-a spus, intențiile locutorului
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-elementele-human-communication-system-studiu-asupra-comunicarii/ [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
două categorii de cuvinte. Cuvântul propoziție de interacțiune este folosit pentru a interacționa cu destinatarul comunicării. În această categorie intră formule de salut ("szervusz" „salut, bună”), cuvinte afirmative ("igen" „da”), cuvinte negative ("nem" „nu”) și cuvinte injonctive ("rajta!" „hai!”). Cuvântul modalizator nu se află în raport sintactic cu nicio parte de propoziție, ci caracterizează atitudinea vorbitorului față de conținutul întregului enunț în care este folosit. Asemenea cuvinte sunt: "talán" „poate”, "valószínűleg" „probabil”, "esetleg" „eventual”, "állítólag" „zice-se” etc. Prezentăm sintaxa limbii maghiare
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”. În sens larg, poate fi orice mijloc morfologic, lexical, sintactic sau intonativ prin care apare atitudinea vorbitorului față de ceea ce spune. În sens restrâns, modalizatorul
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”. În sens larg, poate fi orice mijloc morfologic, lexical, sintactic sau intonativ prin care apare atitudinea vorbitorului față de ceea ce spune. În sens restrâns, modalizatorul este un cuvânt sau un grup de cuvinte adverb/locuțiune adverbială la origine, adică putând îndeplini o funcție sintactică specifică adverbului, dar care în anumite cazuri nu îndeplinește o asemenea funcție, ci una de exprimare a subiectivității vorbitorului, a atitudinii
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
la origine, adică putând îndeplini o funcție sintactică specifică adverbului, dar care în anumite cazuri nu îndeplinește o asemenea funcție, ci una de exprimare a subiectivității vorbitorului, a atitudinii sale, a raportării sale cognitive, afective, volitive la ceea ce spune. Astfel, modalizatorul poate exprima certitudine ("desigur", "fără îndoială"), incertitudine, atenuare ("eventual", "poate"), probabilitate ("probabil"), întărirea enunțului ("bineînțeles"), satisfacție, ușurare ("din fericire") etc. Deja în gramaticile tradiționale s-a constatat că adverbele reprezintă o clasă lexico-gramaticală eterogenă. Deși se definea ca având în
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
propoziție”: "Ich kann leider nicht kommen" „Din păcate nu pot să vin”. În literatura română de specialitate apar cu acest sens termenii: În gramatici ale unor limbi, de exemplu ale limbii maghiare, astfel de cuvinte sunt net delimitate de adverbe, modalizatorul având statut de parte de vorbire aparte. Delimitarea s-a făcut analizându-se comportamentul unor cuvinte considerate tradițional adverbe, în două situații diferite: atunci când răspunzând la întrebarea „cum?”, având prin urmare funcția de complement circumstanțial de mod, și atunci când nu
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
be a belső körbe" „Géza a nimerit cu siguranță în cercul interior”, "biztosan" este adverb cu funcția de complement circumstanțial de mod, dar în "Géza biztosan betalált a belső körbe" „Cu siguranță, Géza a nimerit în cercul interior” este un modalizator, cuvânt fără funcție sintactică în propoziție, însă cu funcție modală, aceea de a exprima certitudinea vorbitorului despre ceea ce afirmă. În unele gramatici ale altor limbi, de exemplu ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), se consideră
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
vorbitorului despre ceea ce afirmă. În unele gramatici ale altor limbi, de exemplu ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), se consideră parte de vorbire aparte particula, în care este inclus într-un fel sau altul și modalizatorul. Uneori apare ca o subclasă a particulelor, de exemplu la Čirgić 2010, cu denumirea de particulă modală sau de "modifikator", sau la Moldovan 1996, cu denumirea de particulă modală. Exemplu: "Ceo dan učiš, sigurno si umoran" „Înveți toată ziua, sigur
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
o subclasă a particulelor, de exemplu la Čirgić 2010, cu denumirea de particulă modală sau de "modifikator", sau la Moldovan 1996, cu denumirea de particulă modală. Exemplu: "Ceo dan učiš, sigurno si umoran" „Înveți toată ziua, sigur ești obosit”. Alteori modalizatorul este inclus printre particule fără o denumire aparte, ci doar cu descrierea funcției sale: "On to, naravno, nije ni mogao znati" „Firește, el nici nu putea să știe asta”. Totuși Klajn 2005, de exemplu, nu include modalizatorul printre particule, ci
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
ești obosit”. Alteori modalizatorul este inclus printre particule fără o denumire aparte, ci doar cu descrierea funcției sale: "On to, naravno, nije ni mogao znati" „Firește, el nici nu putea să știe asta”. Totuși Klajn 2005, de exemplu, nu include modalizatorul printre particule, ci le tratează ca adverbe de propoziție în capitolul despre adverbe: "Ukratko, cilj je postignut" „Pe scurt, scopul a fost atins”. În gramatici ale limbii maghiare, modalizatorul este cel care a inclus până în anii 1990 și particulele. Apoi
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
putea să știe asta”. Totuși Klajn 2005, de exemplu, nu include modalizatorul printre particule, ci le tratează ca adverbe de propoziție în capitolul despre adverbe: "Ukratko, cilj je postignut" „Pe scurt, scopul a fost atins”. În gramatici ale limbii maghiare, modalizatorul este cel care a inclus până în anii 1990 și particulele. Apoi unii lingviști au delimitat modalizatorul de particulă, considerând-o parte de vorbire aparte. Nóra Kugler vede deosebirea dintre cele două clase în gradul lor de autonomie diferit. Argumentul ei
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
tratează ca adverbe de propoziție în capitolul despre adverbe: "Ukratko, cilj je postignut" „Pe scurt, scopul a fost atins”. În gramatici ale limbii maghiare, modalizatorul este cel care a inclus până în anii 1990 și particulele. Apoi unii lingviști au delimitat modalizatorul de particulă, considerând-o parte de vorbire aparte. Nóra Kugler vede deosebirea dintre cele două clase în gradul lor de autonomie diferit. Argumentul ei este că modalizatorul, pe lângă că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
care a inclus până în anii 1990 și particulele. Apoi unii lingviști au delimitat modalizatorul de particulă, considerând-o parte de vorbire aparte. Nóra Kugler vede deosebirea dintre cele două clase în gradul lor de autonomie diferit. Argumentul ei este că modalizatorul, pe lângă că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare "da" sau
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile croate ca o parte de vorbire aparte. Sunt definite drept cuvinte invariabile care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în română le corespund adverbe sau locuțiuni adverbiale. Particule interogative Particule intensificatoare: Particule de
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
prilično" „considerabil de”, "sasvim" „cu totul”, "skoro" „aproape”, "veoma" „foarte”, "vrlo" „foarte”. Exemple în propoziții: "Ona je mnogo veća" „Ea este cu mult mai mare”, "Bio je vrlo malen" „Era foarte mic”. Particule incitative Particule afirmative și negative: Particule prezentative Modalizatori: Această secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii croate în comparație cu cele ale românei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în aceasta și câteva propoziții subordonate. Negarea predicatului se face în general cu particula negativă "ne" plasată înaintea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și că adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
în sensul că formele lor de comparativ de superioritate sunt cuvinte aparte, moștenite din latină: Observații: În principal, funcția adverbului este sintactica, si anume de complement circumstanțial: Alteori, asemenea cuvinte sunt în propoziție, dar nu cu funcție sintactica, ci că modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. "Îl est mort naturellement, unde același cuvânt este complement de mod). Tot în propoziție și fără funcție în această, asemenea
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
în dialoguri, deci intra în categoria cuvintelor propoziții (în franceză "mots-phrases"), de exemplu "oui" „da”, "non" „nu”, "bien sûr" „sigur” "bien" „bine”, "éventuellement" „eventual”, "peut-être" „poate”, "volontiers" „bucuros, cu plăcere”. Sunt cuvinte care nu pot fi complemente circumstanțiale, ci numai modalizatori, conectori sau cuvinte propoziții (de exemplu "bien sûr", "peut-être", "certes"), și altele, care pot fi și unul și altul, uneori cu sensuri lexicale diferite. Un exemplu de astfel de cuvânt este "naturellement", amintit mai sus. Alte exemple: Pentru cuvintele negative
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
Interjecția nu are funcție gramaticală în propoziție, putând doar constitui singură o propoziție neanalizabilă. La fel pot fi folosite și unele cuvinte considerate în mod tradițional adverbe. Astfel de cuvinte mai pot avea și alte două funcții nesintactice, cea de modalizator și cea de conector logic. Spre deosebire de română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare "da
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
come in „a intra”, "get up „a se scula”) și conectorii, pe care îi numește și particule pragmatice: "you know" „știi”, "I mean" „vreau să spun”. Unii lingviști includ în clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de alții modalizatori. De exemplu Čirgić 2010 o face folosind chiar termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în subclasa particulelor modale, iar alții le includ printre particule în general, fără să
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în subclasa particulelor modale, iar alții le includ printre particule în general, fără să le dea o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]