493 matches
-
epoci de maturitate și chiar de saturație, când temele și stilurile au atins punctul de la care începe decadența". Mai târziu, Grigore Alexandrescu, prin critica clișeelor poeziei arcadice, patriarhale din Epistole, ,anticipează parodiile pe aceeași temă ale lui Caragiale și ofensiva moderniștilor din secolul XX în contra sămănătoriștilor și neosămănătoriștilor", de asemeni, pe G. Topârceanu din Vara la țară. Samson Bodnărescu este și el ,un emul anticipator al romantismului eminescian", după cum Iacob Negruzzi, cu ale sale Copii de pe natură, prefigurează cum s-a
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
context modernist foarte specific, cînd literatura era un act de contestare socială și trebuia să aibă un rol negativ, așa cum o vede el. Definiția lui e mai puțin aplicabilă azi, cînd distincția înalt/ trivial nu mai este ce era pentru moderniști. Adorno consideră din start că există o industrie a conștiinței și că întotdeauna cultura este o anomie, încît arta și cultura se află într-o relație dialectică. Să presupunem că este adevărat că, într-o cultură de masă ca a
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin Franța, au rămas surprinși văzînd că revolta suprarealistă depășea imaginea poetică (...). Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
limita orizontului, poetul se simțea aproape de cer. Își construise o lume a lui din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise, imediat după debut, la primele volume de versuri publicate, reputația de "modernist": sub influența simbolismului francez triumfător, tînărul poet adoptase versul liber, strofa de fantezie, mergînd de la 2 la 40 de versuri, renunțase la toate constrîngerile metrice tradiționale, dar, mai ales, făcuse din visarea impenitentă și continuă unica temă a poemelor sale
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
față de celălalt), fie, dimpotrivă, prin sforăitoare declarații de război (născute mai mult din frivolitate și rutină decât din orgoliu și credință), amintindu-ne de proverbul cu câinele care latră, dar nu mușcă. S-au dus vremurile când, aflați în minoritate, moderniștii escaladau varii categorii de experiment sonor, iar conservatorii își ocroteau aproape prin orice mijloace procentele obținute în sondajele de opinie, ca și timpurile când postmoderniștii, la rândul lor minoritari, își încărcau partiturile cu recolte ale unor stiluri și tehnici de
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
superfluu. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu Une antologie de la poèsie moldave, Lucia Țurcanu selectează cei opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, așa cum mărturisește, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Un astfel de demers presupune câteva preliminarii de lămurire a opoziției modernism-postmodernism pe care autoarea le abordează în paralel relevând diferențele fundamentale: "Tragismul modernist provocat de marcajul trecutului nu este totuși anulat prin atitudinea ironică
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
seamă în deceniile din urmă. Postmodernitatea literaturii, a tuturor genurilor și speciilor ei, se dovedește mai generoasă decît modernitatea. Atît în sensul acceptării modurilor de a concepe operele, cît și în sensul acceptării unor rude istorice ale speciilor actuale. Dacă moderniștii rescriau trecutul după chipul și asemănarea lor (și primeau în familie doar rudele în vîrstă ori decedate care aveau o fizionomie comună cu a lor), postmodernii se scriu adesea pe ei după chipul și asemănarea trecutului, primind în familie toată
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
noastră. Curentele și modele culturale se schimbă de-a lungul secolelor, dar spiritul și tradiția Antichității transpar volens, nolens chiar și în operele cele mai futuriste (Hurmuz, de pildă, nu știa că "Aristotel/ nu mâncase ostropel"). Un autor atât de modernist la vremea sa, cum a fost James Joyce, și-a intitulat cel mai cunoscut roman al său după numele legendarului rege al Itacăi, Ulise, iar Lampedusa era atras irezistibil de o sirenă, o încarnare a Greciei clasice, care se lasă
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
lui Minulescu și a altora: nu mai este aproape deloc citit. O piedică în calea receptării a fost (și a rămas) dificultatea de a-l situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un afin al lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și Maniu. Un
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
lui Tudor Arghezi și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și Maniu. Un aparent tradiționalism al inspirației, o "banalitate" a sentimentului (vecin cu acela din romanțe), ca și limpezimea versurilor (nici urmă de obscuritate) îl despart însă și de moderniști și de simboliști. Dar nu fac din el un tradiționalist propriu vorbind, căci este prin excelență un poet al orașului ori al naturii văzute de un orășean, al civilizației contemporane, care merge la țară în week-end și admiră natura ca
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesă e bună... dar mai lipsește ceva. Un tradiționalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverșunat se grăbește enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuși, e în natură jocului”. Și putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good wine needs
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
București opere de tendințe amestecate. În același timp este în contact cu scriitorii români de avangardă de la Paris: Ilarie Voronca și Tristan Tzara. Influențele acționează din toate părțile. La acea dată se întoarce de la Paris Marcel Iancu și devine un modernist oarecum rezonabil. Maxy se întoarce din Berlin, unde participase la expoziția internațională a constructivismului și face parte din grupul care publică revista „Contimporanul”. În acești ani, Victor Brauner, după o expoziție personală, mai pronunțat avangardistă, colaborează la organizarea expoziției internaționale
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
mai puțin recente ale autorului. Astfel, Bacovia - un model al tranziției (2001) este o a treia apariție a unui studiu care a prefațat în 1983 și ulterior, ușor modificat, în 1987, ediția Bacovia de la Editura Minerva, după cum Alexandru Ivasiuc, ultimul modernist (2001) reia studiul deja publicat la Editura Albatros în ediția din Colecția “Lyceum” a romanului Păsările. Situația este similară cu cea a studiilor despre nuveliștii Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. Anul acesta la Bookarest, Ion Bogdan Lefter a ieșit la
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
s-au scris și discutat texte cu aluzii trupești, perioada interbelică a fost scena pe care s-au susținut cele mai aprige campanii antipornografice și unde s-au dat totodată cele mai puternice replici. Alături de celebrele dispute între tradiționaliști și moderniști, între balzacieni și proustieni, o altă controversă cu răsunet atunci și mai puțin cunoscută acum o constituie procesele intentate autorilor în ale căror scrieri întâlnim scene-tabu pe tema corporalității. Spuneam că nu e prima dată când scriitorii „atacă” bunele moravuri
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
de carte românească, așa cum au fost Nicolae Manolescu sau Ovid S. Crohmălniceanu, în lumea literară de azi se poartă o bătălie fratricidă între scriitorii care aparțin aceleiași familii spirituale și, teoretic, ar trebui să fie pe aceeași parte a baricadei "moderniști" vs. "neoliberali" în beneficiul exclusiv al profitorilor noului regim, actuala putere nu are vocația diversității și a dialogului și visează la un sistem politic precum cel din Mexic, menit să o mențină la putere vreme de cîteva decenii, trivialitatea, ajunsă
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
eseurile și nici poezia sa nu s-au bucurat întotdeauna de prețuire. Urmînd, pe o latură a creației sale, traseul parcurs de romantism, receptarea sa a cunoscut momente de respingere, în special cînd în discuție a fost viziunea asupra lumii. Moderniștilor le-a părut mult prea luminoasă pentru vremurile trăite și au dezaprobat-o, dar tot ei au preluat mesajul lui Emerson de a prețui inovarea mai degrabă decît renovarea, și au citit cu interes reflecțiile sale despre limbaj. Anul acesta
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
spus despre om și că, prin artă lui, nu-l lasă pe om cum l-a găsit...”. Robert Wilson izbutește, la Craiova - unde montează pentru prima oara în România - să-și surclaseze toate barierele regizorului, fie el clasic/ clasicizant, modern/ modernist, postmodern/ postmodernist. În transcrierea scenica a Rinocerilor, Robert Wilson realizează o grandioasă hermeneutica a capodoperei lui Eugen Ionescu din perspectiva unui subtil artist vizual și a unui critic/ istoric al teatrului de autoritate irefragabila, descins dintr-un regizor/ om de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
s-ar fi întors la Atena, unde le era locul, cu patru zile mai devreme. în paranteză fie zis, miracolul grec e un exemplu de antifotbal care îi dă uitării pe Helenio Herrera, pe Lippi, pe Trapattoni și pe toți moderniștii iubitori de antiliteratură și antiteatru. în plin postmodernism, Rekhagel e un dinozaur modernist care a reușit să facă din niște meridionali sută la sută niște nemți sută la sută. Nu mă gîndesc la nemții lui Völler, care alcătuiau mai degrabă
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
printre "liderii de opinie", nici printre ratați, nici printre oameni, nici printre "Păpușile Muppet". Și asta nu pentru că s-ar fi rătăcit în "no man"s land"-ul axiologic al unui public nătăfleț, vrăjit de modelul sclipitor al lui (mda, modernist adolescentin exaltat și naiv!) Nichita Stănescu. După criticul clujean, Mircea Ivănescu ar merita, pe puțin, un canon literar separat. Distincția "circuit larg" " "circuit restrâns" se impune din start. Două "figuri mitice" (și "principii castratoare"!), care au în spate două modalități
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
un final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie, deși ascunsă, e umorul. Faptul că scrii cu umor te împiedică să te refugiezi în ironie. Preferi compasiunea. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. Toate miturile au fost demitizate. Am senzația că refaci zidurile sacrului. Mă înșel? TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
lor din România. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu, Lucia }urcanu selecta în acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, după propria mărturisire, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Preluând această terminologie, Nicolae Popa este un onorabil modernist tardiv. Scrie o poezie intens metaforică, cu numeroase simboluri, cam "bătrânicioasă" în expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, după propria mărturisire, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Preluând această terminologie, Nicolae Popa este un onorabil modernist tardiv. Scrie o poezie intens metaforică, cu numeroase simboluri, cam "bătrânicioasă" în expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În acest volum, Nicolae Popa abandonează aproape cu totul livrescul și foarte rar abordează un
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
Pavel Șușară ,,Noi,moderniștii, vrem să ne menținem într-o revoluție continuă...Dacă se întîmplă să ne încătușeze vreo formulă, noi părăsim vechiul gen - codificat - și pornim mai departe,văzînd în artă libertatea deplină, fără reguli stabilite". (De vorbă cu d. Mathis Teutsch, revista
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
p. 201). Principala schimbare adusă de Arghezi în imaginarul psalmic constă în umanizarea dialogului cu Dumnezeu, dialog pus într-un cadru mai familiar (p. 213). E omenească și regăsibilă în Psaltire plângerea poetului că este abandonat sau uitat de Dumnezeu. Modernistul Arghezi își găsește explicații, atât în sentimente, cât și în limbaj, în unele versiuni, fie ale Bibliei din 1688, fie ale Psaltirii lui Dosoftei. Al. Andriescu invocă uneori traduceri din Biblia de la 1914 care îi va fi stat la îndemână
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]