15 matches
-
timp de angoase, însă mai deloc verosimil. De altfel, imaginea lui Caragiale de aici nu e decât rezultatul deformaț iei profesionale a fostului cioranolog. Numai astfel se poate explica inflația de termeni metafizici, aplicați spiritului prin excelență deflaționist al marelui „moftolog” român. La urma urmei, un critic care-l vede pe Caragiale ca pe un filozof al neantului, sensibil la „frisonul ființei” și la „marea digestie a hazardului”, poate fi suspectat ușor, mă tem, de supracalificare.
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
tenor îl bat măr pe Ion. Gudurău cînd se revoltă politic numește guvern bandiți. Este înjurat la rîndul său de dumnezei mami. Nu pare grav. În rest, tot lucruri benigne care nu ar putea constitui azi prilej e mare supărare: moftolog, "nifilist", mangafa, mitocan, prea sec, mazetă. Chiar în atmosfera încărcată politic, bandiții și mizerabilii sînt numiri maximale. Blestemele sînt mai colorate. Zița își blestemă viața - a dracului și-afurisită - pentru că nu merge la Iunion îi urează soră-sii - parol - s-
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
toți, mari și mici. Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la Petre sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim. Așa cum în grupul lui Cațavencu (dăscălimea și moflujii) Bampirul e unul singur, în fracțiunea adversă dacă se vorbește despre Moftologul sau Nifilistul toată lumea înțelege că e vorba de onorabilul d. Nae Cațavencu. Hazul și utilitatea unei porecle stă în consensul asupra ei. Soțul Miței e pentru ea și amantul ei Mangafaua și tot astfel, diminutivat, îl botează Tarsița Popeasca pe
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
toți, mari și mici. Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la Petre sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim. Așa cum în grupul lui Cațavencu (dăscălimea și moflujii) Bampirul e unul singur, în facțiunea adversă, dacă se vorbește despre Moftologul sau Nifilistul, toată lumea înțelege că e vorba de onorabilul d. Nae Cațavencu. Hazul și utilitatea unei porecle stau în consensul asupra ei. Soțul Miței e pentru ea și amantul ei Mangafaua, ca și Lae Popescu pentru mama lui, Tarsița Popeascu
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
ca de adevăr și viceversa. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul... Nu înțeleg. — Ei, stimabile, ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. — Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare, care becher? — Moftologul. Nifilistul. Becherul. Bibicul. Bâlbâitul. Era îndrăgostit lulea. Și simțea că o pierde. Venise ăla, misionarul, de a luat-o... Și-atunci, pac!... ultima încercare. Plastografie! Curat plastograf! A copiat nu doar lozincile ălora, ci scrisul lor, de analfabeți. Toate lozincile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Care l-am mirosit de mult și tot timpul. — Nu înțeleg. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știe că a pierdut partida: candidat nu va mai fi el sau Cațavencu, ci Dandanache), Farfuridi își rostește cu eforturi și emoții cuvântarea pentru a crea taberei adverse impresia că totul se desfășoară normal, având satisfacția că nu este ales „moftologul”. Totuși, mecanismul său verbal funcționează, tipul fiind o întruchipare a prostiei solemne: „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar atunci să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată, prin imitarea celor mai diverse stiluri. Între ele personajele se adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule”. S-a observat că „dezintegrarea limbajului” reflectă „dezintegrarea intelectuală și morală” a orânduirii sociale. Raționamentele tautologice („o soțietate fără prințipuri, va să zică nu le are”, „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”, „când zicem 64 zicem plebicist
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
te faci chinez... Trahanache: Zău nu... Farfuridi: Din partea amicului... Fănică... Trahanache: (surprins) Ce? Brânzovenescu: Din partea prefectului. Trahanache: (încruntat) Cum? Farfuridi: (scurt) Nouă ni-e frică... de! Că și dă coatele cu Cațavencu... Trahanache: (urmează jocul crescendo) Cu Cațavencu? Farfuridi: Cu moftologul... Brânzovenescu: Cu nifilistul... Trahanache: (de abia stăpânindu-și indignarea) Cu Cațavencu? Trădare? Fănică trădător! Ei bravos! Ei! Asta mi-a plăcut! Ei! Nu m așteptam! Ei! Ne-am procopsit! Farfuridi: De! Noi... Brânzovenescu: Ce ne-am zis...? Trahanache: (biruit din ce în ce mai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Trebuie să mai așteptăm. Farfuridi: Să mai așteptăm? Până când să mai așteptăm?... Deseară, la sfârșitul întrunirii, parcă-l văz pe venerabilul că se scoală și trage clopoțelul: "Stimabililor, aveți puțintică răbdare: Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Cațavencu..." Brânzovenescu: Moftologul! Farfuridi: Nifilistul! Și bravo-n sus, și bravo-n jos, și mâine și poimâine, nenea Ghiță polițaiul aleargă până-i iese limba de un cot și ți-l toarnă pe d. Cațavencu, care ne-a înjurat și ne-a batjocorit
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în picioare) Dați-mi voie! (clopoțind; după un moment de tăcere.) Cine a pronunțat cuvântul trădare? (Toată lumea e în picioare și în fierbere.) Cațavencu (din mijlocul grupului, cu putere), Ghiță, Brânzovenescu și Cetățeanul turmentat și Cei din fund: Afară! Afară moftologul! Trahanache: (trăgând clopoțelul foarte violent, cătră grupul din fund) Aveți puțintică răbdare! (cătră Cațavencu.) Și cine este trădător, stimabile? Cațavencu: (foarte aprins) Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele și onoarea familiei sale... (cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
onorabili și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc: "Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dedice genului vesel. Viața românească primi cronicile lui G. Ranetti (1875-1928) fără a socoti că se coboară. G. Ranetti, om cu fineță, care dădu cunoscutei Furnica un nivel ce n-a mai fost atins de nici o revistă umoristică, era un "moftolog" bine dispus. El debita miticisme cu aer de pince-sans-rire și compunea poezii franceze din idiotisme române traduse vorbă cu vorbă: Tu m'as mangé roti enfant En me tirant sur la ficelle!... Marele actor Petre Liciu (1871-1912) compunea și el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Băieșu. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu îi include în scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut până la 1916 pe G. Ranetti și P. Liciu. Celui dintâi îi aprecia talentul de cronicar umoristic pe linia "moftologilor cu o mare bună dispoziție"210 Caragiale, Teleor și Bacalbașa, cu care a colaborat și pe care îi continuă în "jurnalul țivil și cazon" Moș Teacă, reeditat în 1899, în Zeflemeaua (1901-1904) și în Furnica (din 1904). Actorul P. Liciu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească. Mahalagii sau din elita socială, "moftologii" din comedii și schițe sunt preocupați exclusiv de menținerea aparenței de onorabilitate și respectabilitate. Această monomanie dă coeziune tipurilor triunghiului conjugal, în ciuda individualizărilor care marchează semnificativele diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]