323 matches
-
e altceva. Ceva care te îndeamnă, așa cum m-a îndemnat pe mine, chiar înainte de a începe școala primară, să măzgălesc pereții cu cărbune, să iau câte o bucată de lut de la olar, s-o amestec și să fac câte o mogâldeață de om, de animal sau de pasăre. De exemplu, pe tine ce crezi că te-a îndemnat aici? - Dorința de a vă cunoaște, pasiunea mea, poate instinctivă, de a cunoaște oameni valoroși. - Exact, pasiunea ! Ea te împinge înainte, atâta timp cât e
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
se adresează de fiecare dată mamei): "Angelo, dacă aș putea eu să dau timpu-napoi!..." Are un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile pâlnie, se varsă în mintea mea cuvintele sale și încep să lucreze, mă străduiesc copilărește să le înțeleg și nu prea izbutesc. Cum vine asta, să dai timpu-napoi? Adică să-l dai așa cum înapoiezi la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
continuă: — și nu l-am luat eu ci a venit singur. Ba să știi că el m-a trezit, fiindcă dormeam de zor. — Am să-l iau În casă nefiind treabă pentru el. — Nu vleau - Își spuse punctul de vedere mogâldeața dându-se doi pași Înapoi din calea mâinilor mamei Întinse spre el. — I-auzi măi! - se miră puțin aceasta - da cine te-a Întrebat măcar voinicule? — Lasă, lasă Ano și vino și dă-mi o mână de ajutor că uite
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
se-ntâmplă nimic ciudat în jurul lui, că totu-i în ordine. Casiera nu s-a oprit din tricotat când i-a plătit biletul. Nici nu l-a privit. Pătruns în întunericul sălii, s-a așezat unde era stabilit. În stânga lui, mogâldeața lui Saborit, a mormăit, parcă nemulțumit de întârziere, și Rossell și-a zis Saborit ăsta n-o să se schimbe-n veci. Și și-a dus mâna la inimă să scoată hârtiile ce-l frigeau. Totul a fost rapid: Saborit s-a-ntors
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
Lenuș, de era minoră... Pormă... pormă veneam cu Dan Mititelu, pe Copou, spre casă... Dan îmi dăruise o geacă și o cămașă faină, mai trebuia să-mi cumpăr blugi și mi-aș fi schimbat look-ul, să o nenorocesc pe mogîldeața aia cu ochi verzi cît farfuria, să cadă lată... mă gîndeam că ea habar n-are de povești de astea... de primăvară... cu securitatea... și e bine că nu știe... eu încă n-am scăpat de obsesie... mi se face
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
ministru, o să fie o calamitate, nici mai prost și nici mai breaz decât toți învârtiții aștia politici cărora le-ar sta mai bine în spitale decât în ministere! -Ai venit, tanti Adina, să mă iei? Cristina, dulcica de ea, o mogâldeață isteață foc, cu cine-o semăna, Doamne, că doar nu cu mă-sa, zurlia de Violeta, care schimbă acum niște euro printr-un port din Cipru și nici măcar nu-i pasă că lu' asta mică îi trebuie ghetuțe de primăvară
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
În clipa următoare crezu că o să leșine, se sprijini de perete și își lasă doar trupul să alunece în jos, pana șezu pe covor. Din spatele canapelei, de sub masă și din coridorul întunecos ce ducea spre bucătărie apărură vreo douăzeci de mogâldețe, niște copii bătrânicioși ai fi spus, unii cu trăsături mongoloide, alții cu gura strâmba și ticuri nervoase oribile. Nu păreau agresivi, dar numai spectacolul lor sinistru o făcu, de data asta, să își piardă cunoștință cu adevarat. Când se trezi
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
capul familiei aflat în spatele șirului indian, format instinctiv în debutul escaladei celor 6 animale. Cei mai în vârstă călăuzesc din spate șirul spre vârful priporului, în bătaia puștii timoratului vânător... ,, pe o pantă de 30 grade apare la distanță o mogâldeață, apoi mai apare una, și încă una, și așa-mi apar în raza vizuală 6 urși. Cel mai mare era la urmă. La început nu mi-o fost teamă, dar pe măsură ce se apropiau de mine o început să-mi fie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
fericit să plece de unul singur la bunicul său, în vacanță, sora lui fiind prea mică pentru a-l însoți. Dar vara aceasta Sophie a crescut suficient! Din nefericire pentru Jonathan, care e în stare de orice ca să scape de mogâldeața atât de enervantă. Dar de îndată ce reușește, intră în bucluc, căci Sophie este răpită de un urs uriaș. Jonathan trebuie s-o găsească înainte de a fi prea târziu, dar pentru asta trebuie să se aventureze în pădure. • Școala noastră/ Our school
ateliere de film pentru elevi [Corola-blog/BlogPost/97226_a_98518]
-
putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul să scandalizeze, și asta fiindcă tot ce sugera prin pantomima lui era un joc previzibil. era inofensivă și cuminte. Neîndoielnic, o mogîldeață foarte talentată, dar o mogîldeață simpatică și cumsecade, menită să-i binedispună pe amatorii de divertisment teatral. Și deodată convenția s-a rupt. Omul de plastilină care se răsucea frumos și transmitea emoții convenționale s-a vertebrat. Bufonul a devenit
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul să scandalizeze, și asta fiindcă tot ce sugera prin pantomima lui era un joc previzibil. era inofensivă și cuminte. Neîndoielnic, o mogîldeață foarte talentată, dar o mogîldeață simpatică și cumsecade, menită să-i binedispună pe amatorii de divertisment teatral. Și deodată convenția s-a rupt. Omul de plastilină care se răsucea frumos și transmitea emoții convenționale s-a vertebrat. Bufonul a devenit grav, și-a aruncat fardul
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult mai adîncă decît cea pe care o răspîndea prin joc pantomimic. Iar efectul era pe măsură. Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise periculoasă. Și ceea ce îngrijora cel
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise periculoasă. Și ceea ce îngrijora cel mai mult nu era atît faptul că atrăgea oamenii, ci amănuntul delicat că direcția în care îi atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise periculoasă. Și ceea ce îngrijora cel mai mult nu era atît faptul că atrăgea oamenii, ci amănuntul delicat că direcția în care îi atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu spiritul ideologic
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
îi atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu spiritul ideologic al vremii, și tocmai de aceea prezența lui începea să fie indezirabilă. O etichetă începea să-i plutească deasupra capului, semn că mogîldeața îndrăznise prea mult. Cazul lui Dan Puric, așa cum apare el în cartea Cine suntem, e legat de o încincită încălcare a convenției sociale: mai precis, în cazul lui, vedem 1) cum un comediant poate fi tragic, 2) cum un pantomim
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
compromită parțial sau total, în funcție de cît de rezistent se va dovedi insurgentul. Dar, vorba autorului, să dea Dumnezeu să ne compromitem cu toții ca Tuțea. Dane, ce bine că ai apărut. Trunchiul meu de malac se înclină în fața umbrei tale de mogîldeață.
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se aruncau vietățile cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei de ani de zile în fum și-n moarte. Ce om! Se uită mai bine... Nu era nici un om. Își scoase basmaua. Se șterse pe față și-și făcu vânt să se răcorească. Insolația! O să capete insolație! Și-atunci mogâldeața cenușie apăru din nou. Mamă! strigă. Vedenia o auzi. Se trase înapoi. Dispăru în porumb. Ce-i? întrebă bătrâna. Vine! spuse ea. Apleacă-te și seceră. Cine să vină! gâfâi bătrâna șoptit. Nora se aplecă aprinsă-n obraji, buimacă, prostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
soi de alint, de siguranță a salvării, știind că răul s-a-ndepărtat și nu-l mai așteaptă decât dojana delicată și blândă a mamei, închise ochii, văzu niște pete negre printr-o vâlvoare incandescentă ce cădeau zvâcnind ca niște mogâldețe împușcate într-un panopticum de tir. După adierea molatecă de salcâm înflorit, o recunoscu pe Irina. Mirosurile celelalte, persistente și neplăcute ale spitalului, năvăliră din toate părțile, ca un vânt amestecat cu praf înecăcios și fum de smoală clocotită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trecea coacerea spicelor de grâu. Bărbații și femeile se pregăteau pentru secerișul grâului. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, se muta pe câmp cât era ziulica de mare. De la un capăt la altul al ogorului se puteau vedea niște mogâldețe albe prăfuite pe un fond galben, auriu, uneori mișcându-se, alteori părând statice, toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ținut mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a VII-a cu bine. Ce rost mai are acum să vă spun dacă a luat sau n-a luat premiu? Adevărul e că, atunci cînd iei premiu, oricît de grozav ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apoi o luă la fugă pînă la alt tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și ieși în șosea, după ce-i adresă Bărzăunului alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe care i-o făcuse Hanei, cu o zi înainte, ajunsese la urechile lui Dakota. Creierul necopt al puiului percepuse plecarea lui Lupino ca pe o aventură la care ar fi fost păcat să nu ia parte. Dar cum ajunsese mogîldeața aici? N-am închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înghețată de spaimă. Emoțiile de peste zi o copleșiseră, iar acum stătea paralizată, incapabilă să raționeze. Starea de perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui flămînd sugea, cu nesaț și încîntare, laptele hrănitor căruia îi dusese dorul atît de mult! Fu rîndul lui Lupino să se așeze la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]