1,324 matches
-
Pentru Malenkov, poate? Nu. Poporul nu-și va da viața pentru Malenkov!" Mulțimi uriașe de oameni, neorganizate, se scurgeau spre Sala Coloanelor, unde era depus trupul lui Stalin, și se simțea ceva neobișnuit în această mulțime de necuprins, tăcută și mohorâtă. Autoritățile nu s-au decis să o stăvilească, au barat doar unele străzi lăturalnice cu șiruri de autobuze și camioane, iar mulțimea se scurgea necontenit. Pe acoperișuri și prin mansarde, am reușit să ajungem până la hotelul "Național" și de acolo
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
prevenit. Îi spun lui Teppe: - Se pare că nici Ștein nu-i bun. - Și eu am avut îndoieli. - Ce-i de făcut? - Mai naște imediat una. Poate a și născut. Telefonez acuma. - Eu mă duc să iau aer... În scuarul mohorât al spitalului se plimbau pisici. De după colț apăru Ștein... - Ei, te felicit. - Mulțumesc, bătrâne, mulțumesc. Chiar acum i-am trimis Lenei un pachețel...Sunt într-o stare, nu știu cum, neobișnuită. Ar trebui să bem ceva cu ocazia asta. "Vezi să nu
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
în care mai sînt și alții, într-o încăpere. Oameni care nu salută la plecare. Oameni care nu răspund la salut. Oameni care se îmbrîncesc și nu spun pardon sau mă scuzați, care au uitat să spună mulțumesc. Fețe rele, mohorîte, agresive, vorbe oribile pregătite pe corzile vocale, gata să explodeze la cea mai mică gîdilătură. Sărăcia mulțumită de ea însăși, leneșă, statică, idiotizată și bogăția dinamică, lipsită de gust, suficientă, agresivă. Certuri. Politicieni incapabili, alegători manipulați. Tineri care visează doar
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
bine, nu... repetă același substantiv absent din dicționare, un singur cuvânt, doar unul singur, însă cu entuziasm, cu un strigăt de încântare, cu o încântare prea mare parcă, pentru că cel de al șaselea, care e și cel mai bătrân și mohorât..." - ne mai având ce să spună, rostește în contradictoriu același substantiv. "Și așa, fără să pronunțe nici un alt cuvânt, - încheie în cele din urmă Feodor Dostoievski - ei au repetat unul după altul de șase ori la rând numai această vorbă
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
generală care încântă și păstrează inima într-o stare de prospețime, de bucurie pe care n-o mai poți întâlni altfel. - Suferința pe care, fără îndoială, o îndurați, v-a schimbat, v-a modificat? - Suferința aceasta m-a făcut mai mohorât, mai trist. Niciodată n-am avut o fire prea optimistă; doar în anii în care mi-am petrecut viața într-o boemă cam stupidă - nici asta n-a lipsit din viața mea. Mi-a modificat felul de a fi; în
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
de exultare. Nu e tocmai înveselitor să te întorci în, cum ar zice poetul, �regiuni de odinioară" și să prevalezi fragmente pe care ochiul tău critic, cu atât mai mult ochiul critic al celuilalt, le privește cu o detașare adesea mohorâtă. Sigur, pe ici-pe colo, sunt și momente (și schițe) de mulțumire. Antologiile sunt bune mai ales pentru cei care ar dori să te prindă critic în devenirea ta. Poate că titlul celei de-a doua, care preia sintagma dintr-un
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
lună, câțiva dintre ei trecând binișor de sută... N-aș avea nimic împotrivă, dac-ar fi vorba de cine știe ce somități de faimă universală, de niscaiva candidați la Nobel. Dar, din păcate pentru ei și pentru noi, e suficient să părăsești mohorâta clădire academică din capitala Băniei ca nimeni să nu fi auzit de ei... Și mi-am mai amintit că nu s-au scurs nici două luni de când televiziunile prezentau cu lux de amănunte „tarifele” percepute la examenele de definitivat și
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
somnoleze. Un vag orgoliu citadin (adiere a centrului) străbate versurile care mizează pe-o anume nivelare a mediilor, pe uniformizarea percepțiilor, gesturilor, ritualurilor cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele și muzica/ inundă cîmpul mohorît al betonului/ Vei citi, vei aprinde țigara/ vei privi de departe/ strălucitoarele adolescente/ mustind de pubertate/ vei fi singur./ Azi e duminică/ aerul miroase a rufe apretate/ a ceapă și a fum de corabie/ Viața se revarsă din paginile/ vesele
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
atît de perfectă/ Pentru biciuirea singurătății/ Deși după o sută de ani de așteptare/ Orice paznic chiar prea credincios/ Începe să cadă din picioare” (Facerea). Gnoseologia provincialului se arată sabotată, la rîndul său, de îndoială și plictis: „Iar urc scara mohorîtei provincii/ De glezne îmi atîrnă bucăți de oglindă/ Petreceri și urme duioase/ De cînd rătăcesc și nu mai ajung/ Să mă cunosc/ Nimic nu-i încă de descoperit/ Poezia se îndoiește de sine/ În grădina cu trandafiri/ Ofelia cîntă la
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
neîncălzită să le vină rîndul. La nouă sîntem anunțați de către o asistentă arțăgoasă că medicul întîrzie pînă după unsprezece. Simt că-mi plesnește capul. Picioarele și mîinile înghețate. Fac drumuri scurte de-a lungul pereților vopsiți într-o culoare maronie, mohorîtă. Timpul trece greu. În fine, pe la doisprezece apare doctorul, atletic, sprinten și, fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre fantastice asfințiri, peste Gara de Nord, înserări mohorâte Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și ploi, și zăpezi, să
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
el vedea peste tot oameni care-l detestă și care-l urăsc, părându-i-se că nu s-a bucurat, ca scriitor, de meritata recepție critică. În anii ’50, comunistul angajat, ocupând un post de conducere la Uniunea Scriitorilor, devine mohorât, deprimat, dezarmat, conștient că trebuie să se vindece de „timiditate” de care „se abuzează.” Am citat-o pe Cornelia Ștefănescu. Activistul, cât va fi fost, se înfruntă cu adevărații matadori staliniști, care ajung să-i facă șicane, să-l persecute
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
cimitir. Respectul tradiției ne impune o astfel de datorie. Dar poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să găsești repede și ceea ce nu cauți. Pentru specialiști conservarea unei tradiții nu are conotații mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
nu mai ai loc în suflet decât pentru repetări, iată că mai apar bucurii ale neprevăzutului. Nu demult, m-am aflat în nordul Dobrogii. Nu era un timp al Soarelui mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai mult mohorâtă, prag de ploi, cu mult fum în zare, venind de dincolo de Dunăre, dinspre resturile fostului combinat siderurgic. Pretutindeni poleială electorală, vopsele peste sărăcia care copleșește, peste nevoile care chircesc suflete, vieți. Dar nu despre zumzetul electoral simt nevoia de a
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
conflictele interne, drept care președintele juriului, Tarantino, a fost pus în situația de a nu avea cine să-i schimbe așternuturile. Sic transit" A nu se înțelege, din această sumară descriere de atmosferă, că ar fi vorba de o ediție mai mohorîtă. Dimpotrivă, poate chiar cu un plus de disperare în etalarea fastului, toată lumea "permanentă"a festivalului "rîde, cîntă și dansează", dispusă să accepte sacrificiul ca, la o adică, dacă nu mai e pîine, să mănînce cozonac. Pînă acum, abstracție făcînd de
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
o luăm din loc încolo-/narea băiete. La muncă băiete. După mine băiete/ cu pas vioi. din zori în noapte, pînă-n ceasul. hai, că/ vine fericirea să ne dea deșteptarea". Ioan Es. Pop: un Esenin al "nouăzeciștilor", într-o tonalitate mohorîtă, izolaționistă.
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Ștefan Cazimir 1. Piramida leilor Ștefan Cazimir nu și-a depănat niciodată amintirile din Iașul natal, pe care l-a părăsit la patru ani și jumătate. Erau, probabil, prea sărace sau prea șterse: imagini ale unor biserici mohorîte și vechi, zvonul de fiare ruginite al tramvaielor, forfota străzii Lăpușneanu... Dacă totuși ar fi evocat unele lucruri memorabile, acestea ar fi fost, cu siguranță, statuile. Se născuse, s-ar putea spune, cu o statuie sub ochi. Locuința de pe Săulescu
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
Primăvara sosise pe neașteptate. Încă nu ne venea a crede că era timpul să dăm jos căciulile. Alternanța zilelor reci, mohorâte, cețoase, cu zile calde au dus la izbucnirea vegetației. Muguri viguroși plesneau fără de veste, dând petalelor de cais libertatea primăverii. De parcă atâta ar fi așteptat, iarna dispăru brusc, lăsând locul unor zile călduroase. Eram În delegație. Paltonul mă sufoca. Noroc
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
vorbind, epigramiștii (ce-și fac o profesiune din umor) ar trebui să procedeze ca în cazul schimbului de epigrame topîrceniene apocrife dintre pleșuvul Cincinat, Nigrim și cutare "anonim de la Craiova". Cu umor, cu grație, adică, și-n afara oricărui spirit mohorât și ranchiunier. Numai că acești cvasi-umoriști ce sunt profesioniștii epigramei, nu au, de regulă, umor. Tot înțepând în dreapta și în stânga, ac de cojocul propriu nu acceptă. Intoleranța lor la critică e una cam ca a criticului de profesie: să nu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
asistă fără să poată face nimic, fără ca măcar să informeze rudele despre adevărata stare a sănătății celui de pe patul de spital, așa cum se Întâmplă, de exemplu, În Vară-primăvară. Pentru toate personajele prozelor scurte ale autoarei, cerul este Întotdeauna cenușiu, primăvara este mohorâtă și Înnorată, iar vara izbucnește dintr-odată, cu o forță colosală, ce răbufnește vulcanic pe străzile murdare ale Bucureștiului prin asfaltul Încins, prin apartamentele puternic Încălzite, prin valuri de transpirație. Este imposibil să reziști fluctuațiilor memoriei incandescente, care Își face
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
la acest poet o funcție titanică a resemnării, un iz axiomatic al descoperirilor, pe care metafora le susține nu doar ca apanaj, cum neam fi obișnuit, ci, așa cum În poezia bună se Întâmplă, ca unitate: “un pictor puneun zâmbet pe mohorâta-mi față/ dar șoarecii vopselii vin zilnic și mi-l rod.” (Tablou În cădere). Tematica suferă o diluție În timp. Palmaresul zdruncinant de abordări ale timpului, ale iubirii, din primele poezii, convine unei complicități cu exteriorul, În ultimele. Nu știm
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
și nivelul patru/ ateriză surprins domnul de sus/ iar cățelușa lui se smiorcăia/ printre papucii de casă/ ai doamnei de la trei/ se plictisea de moarte cetaceul/ prin spuma căzii/ încăierări cu alți masculi gheboși visa/ și-n altă zi mai mohorâtă/ trase dopul de lanț/ și spre oceanul năzuinței lui/ se strecură cu tot cu apă." (Rarități). Șerban Foarță, Honoroficabilitudinitatibus, Timișoara, Ed. Brumar, 2004 (publicistică). 240 pag. Volumul cuprinde articole publicate de Șerban Foarță într-un săptămânal din Timișoara, Focus Vest, în perioada
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
și nu unde fuseseră ținute. Am fost surprinsă să descopăr că dacă în democrație libertatea religioasă e o realitate, pe de altă parte ambianța culturală e impregnată de ateism și materialism, acestea două mergînd împreună. în țară sărăcia și viața mohorîtă favorizau sentimentul religios, și propaganda oficială rămînea ineficace; aici, societatea de consum, ajunsă la maxima ei dezvoltare, încurajează toate dorințele, toate poftele, de la cele mai legitime pînă la cele mai fanteziste și vicioase, și, făcînd marfă din orice, a reușit
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că pășesc prin văzduh ca pe trotuar! Acesta nu mai este somn, trebuie să recunoașteți, ci suprarealism la purtător! Și mă obosește enorm! Ce bine e să fii trist într-o zi cenușie, mohorîtă, ploioasă, cețoasă. Ce chinuitor e să fii trist într-o zi superbă, luminoasă, de toamnă înaltă și limpede. Neînțeles de oameni, ai vrea măcar să fii înțeles de cer, de soare, de copaci. I-ai vrea cerniți cînd, încă o dată, sufletul
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
cu periodicitate bilunară, unde descoperisem cu surpriză nume de scriitori ca Velea și D.R. Popescu, ce aduceau un aer proaspăt în presa noastră literară pângărită de lozinci bătute în cuiele proletcultismului, la Titu coboram și cumpăram țigări - o gară mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]