40 matches
-
a după-amiezii de duminică prevestind rezultatele votului. N-avea decât să întrebe, să se intereseze, dar nu, pur și simplu nu-l trăgea. Lipsa aia de tragere ar fi putut fi un semn de boală la o adică, îi adulmeca mohoreala, boala, dezastrul, presimțea un moment când i-ar fi întors spatele chiar și dace i s-ar fi oferit pe tavă. Resimțea o mohoreală și o plictiseală mai grele decât cele din el, care nu-l lăsau să respire altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aia de tragere ar fi putut fi un semn de boală la o adică, îi adulmeca mohoreala, boala, dezastrul, presimțea un moment când i-ar fi întors spatele chiar și dace i s-ar fi oferit pe tavă. Resimțea o mohoreală și o plictiseală mai grele decât cele din el, care nu-l lăsau să respire altceva în afara cartierului ăstuia de ghetouri din plăci de beton afumate, plin de fete și de femei ca ea și de idilele lor sordide - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui dacă nu este admirat și de alții. Sonia se ridică, străbătu balconul și se așeză alături de mine. - U-u-h, ce urâcios! spuse ea cu o expresie glumeț încruntată. Încruntarea mă reprezenta pe mine, iar expresia glumeață era atitudinea ei față de mohoreala mea. Și, cu teamă, de parcă ar fi fost un copil care asmute un câine, întinse degetul arătător și începu să-l poarte de sus în jos pe buzele mele care scoteau sunete atât de vesele și de sonore, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și lumină artificială, bolnăvicioasă; era ca și cum te-ai uita la niște creaturi aflate Într-o cușcă sau sub apă; păreau niște ființa care nu văzuseră niciodată lumina zilei. Și ceea ce se remarca Îndeosebi, se gîndi el, de la această Înălțime, era mohoreala locului: pardoseala din beton, zidurile vopsite cu o vopsea fără strălucire, uniformele cenușii monotone, cu petele alea roșii, mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreme și că tocmai acum, când Manuil Fragă, coborâse după apă de băut, am chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cât am lipsit eu?” Păi, cum să nu fiu supărat? M-am obișnuit cu prezența nevăzută a sfinției tale și când nu te am mai auzit a căzut așa, într-o stare de...nici nu știu cum să-i spun...un fel mohoreală vecină bună cu delăsarea. „Mi-am dat eu seama că lipsa mea o să te tulbure. De aceea am și venit cât am putut de repede. Ia gustă din ulcica asta cu ceai. Acum cât îi călduț, ca să-i simți gustul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii, se vede în arhitectură o eleganță cu parfum "de altădată". Femeia decăzută devine o doamnă. Melancolică, demodată, cu o grație obosită, dar o doamnă. Plecasem spre autobuz când Ion Pop ne strigă, din urmă, că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ști cu siguranță dacă, la drept vorbind, era sau nu bărbat. Dar Corintienii? Pur și simplu, un alt nume dat acelorași tineri londonezi fashionables, care vizitează pe la 1770 nu Italia, ci Grecia. Din acest Sud strălucitor ei se Întorc În mohoreala Nordului cu nostalgia unui stil, corinticul, de-o eleganță sofisticată, gata să scoată din apatie lumea saloanelor și a cluburilor. Îi distinge felul de a pronunța cuvintele, cu o emfază și prețiozitate care-i apropie de les Incroyables ai Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În caietul de fizică, Îl amuză pe Călinescu. Cu nimic mai Îngăduitoare sunt liniile crochiului din Memorii-le lui Lovinescu. Din nou, un portret la antipodul celui patern: nimic din sociabilitatea și verva acestuia. Doar un acut sentiment de singurătate, mohoreală, ursuzenie. În schimb, Mateiu e Înzestrat cu o „memorie uluitoare și dezordonată”, cum se Întâmplă, crud spus, cu orice „autodidact fără alegere”. Iar aplecarea spre trecut și inutil, spre genealogie și heraldică trădează gustul pentru mistificare al unui mitoman. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
scundă. Am vrut să-l ajut pe Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima nedumerire și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
poate de alții, așa cum și eu în studenție mă simțeam important dacă în pauza dintre două ore de curs, între ceilalți care ne strângeam în jurul lui, catadicsea să-mi adreseze câteva cuvinte, în loc de toate acestea mă lăsam dus într-o mohoreală tot mai apăsătoare. Și mă gândeam la anii aceia petrecuți la școala ajutătoare din orășelul dunărean de pe lângă locul unde fusese cândva anticul Aegyssus. Zilele mai erau cum mai erau. Dar veneau nopțile, cumplitele nopți, în care până și liniștea stelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui, din neîmplinirile lui, din toată pierderea lui m-a lăsat să-mi împlinesc viața, să mi-o fac adevărată. M-a pregătit ca acum, când a venit timpul plecării, să fiu împăcat, să mă pot bucura până și de mohoreala unor zile ca aceasta de azi. M-a lăsat să-i întorc spatele acelui Argeșanu, cu nepăsarea cu care, pe trotuarul de vizavi, doarme acum bătrâna cu sacoșe multe. La picioarele ei, un câine jigărit încearcă să se cuibărească, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sac pe care să-l peticești întruna. După cum talentul nu-i simplu meșteșug postmodernist. Merg la Bibliotecă ca într-un fel de ritual. Am ajuns la o molcomă dependență de ea. Două-trei zile dacă nu trec pe acolo, intru în mohoreală, în neștire, într-o pâclă de plictis profund. De cele mai multe ori nu citesc ceva anume. Mă las pradă jocului cu fișierul. Răsfoiesc casete cu fișe, la întâmplare, dându-mi sufletul, mintea, imaginația la voia hazardului. Perindarea fișelor, jocul numelor, anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
efortul, chiar și pentru a le privi... Și când te gândești că unii localnici, nu puțini la număr, trăiesc de pe urma acestui job. Cum nimic nu ne-a entuziasmat aici, preferăm o destindere Într-o Piață cu flori, care ne modifică mohoreala și ne dă o stare de beatitudine. Florile sunt frumoasele ofrande ale zeilor, pretutindeni. După-amiaza sosim la Malang al doilea mare oraș din estul insulei Java, situat la poalele Muntelui Arjuna, În emisfera sudică, cu peste 200.000 de locuitori
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
durată ale crizei din Suez s-au resimțit la nivelul societății britanice. Începutul anilor ’50 fusese neobișnuit de optimist pentru Marea Britanie și În special pentru Anglia. Alegerea unui guvern conservator În 1951 și primele indicii ale unui avânt economic Împrăștiaseră mohoreala egalitaristă a anilor de după război. În primii ani de domnie a noii regine, englezii au trăit o blândă vară indiană a satisfacției și bunăstării. Primul cuceritor al Everestului a fost un englez (1953) - condus cum se cuvine de un ghid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]