41 matches
-
umbre tenebroase se aleg personajele dureroase ale vieții noastre de astăzi, multe și greu definite. În casele lor se simte mirosul infernului, al oaselor putrezite înainte de vreme ale celor cărora mințile lor bolnave i-au condamnat la torturi de viață mojică și, nu uitați...sunt semeni de-ai lor. Aceste putreziciuni cu bani și conace sunt umbre ale romanului nou, ale vremurilor pe care suntem nevoiți să le trăim ca răbdători și așteptători ai ultimului ceas. Conceptul de suprarealism inițiat de
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
Șchiopătând spre Uniropa. Și-ar dori, dacă se poate, Să escaladeze ușa din spate, Nemirosit de ziariști, De curioși și alchimiști. Un Lup vecin, secundul său, Coleg de breaslă, de neam rău, (Evident e mai calic Și la vorbă cam mojic) Speră, ca discipol lângă Vulpoi, S-ajungă-un diplomat de soi, În comportare să progreseze Și-n ierarhie să avanseze. C-un așa model în față, Repede Lupul învață, Și, c-un impuls ereditar, Își depăși maestrul chiar. Dregătorii în sfatul țării
VULPOIUL ȘI LUPUL DIPLOMAȚI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1473604037.html [Corola-blog/BlogPost/380453_a_381782]
-
de catifea aurie, care le camufla mitrele zgâlțâite de cutremurul revoluționar, răspundeau: „Închideți ușile Catedralelor să nu ne pângărească mojicii ăștia anarhiști”. ( a ne reaminti de Catedrala din Timișoara în zilele acelui decembrie însângerat). Și ușile grele se închideau, în timp ce „mojicii” cădeau împușcați rând pe rând, înroșind treptele reci cu sângele lor fierbinte și neprihănit. Dar și acum milioane de creștini români deznădăjduiți de greaua apăsare și împilare economică, socială, politică și religioasă prin care trec de atâta amar de vreme
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sunt_gheorghe_constantin_nistoroiu_1346049274.html [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
-l scotea din „dragă", Socotind că astfel va putea s-o dreagă, Dar la urma urmei, ca să-l deie gata, A-nceput să facă, ea, pe supărată. Că odinioară l-a iubit un pic, Dar nu-l cunoscuse chiar așa mojic... Și-ntorcând o clipă capul îndărăt, I-a strigat din ușă: „Te-ai prostit di țâț!..." * Toate astea însă n-au nici un temei, Că nu știe nimeni ce-a fost între ei. Vineri toată lumea a putut să-i vadă Amândoi alături
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1470488587.html [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
gânduri inacceptabile pentru conștiința axiologică, dar prin deghizare, relativizare capătă șansa de a fi acceptate și declamate. Mârlanul, fiindcă și despre el mi-am propus să scriu, este „o persoană care vădește lipsă de educație, cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mojic”. Care ar fi diferența între cabotin și mârlan? Fiindcă asemănări sunt destule. Dacă putem atribui cabotinului un fel de naivitate, fiind de multe ori inconștient de atitudinea sa, mârlanul este omul conștient de ceea ce face, poate fi și rău intenționat
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/_cabotinul_si_marlanul_vavila_popovici_1336060253.html [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
soare fie de transpirație, fie de unsoarea de pe fiare. Pe unii îi mai văzusem la prefectură cerându-și drepturile. Tramvaiul mereu întârzie și din toate părțile sosesc grupuri, grupuri de muncitori. Traversez bulevardul pe zebră drept în fața tutungeriei. Un cerșetor mojic și lălâu cu un muc de țigară între unghiile negre și lungi, ca o coajă de tei răsucită, își mângâie barba nepiptenată și rară zâmbind șăgalnic, că fusta, scurtă de-o palmă, e refulată de aerul din gura de hidrant
AM FOST PRINTRE EI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1404216970.html [Corola-blog/BlogPost/347402_a_348731]
-
din contra nu erau decât sau ignoranți sau negligenți pe care o defectuoasă lege a instrucției îi făcuse în aparență sacrosanți. Adevăratele merite ale d-lui Chițu ca ministru al instrucției sânt următoarele: A-mpuținat școalele rurale. La ce să învețe mojicul carte, a socotit d-nia-lui. A retras aprobarea esclusivă pe care predecesorul său o dedese unor cărți pentru învățămăntul primar, pentru ca buruiana cărților rele să înece planta mai gingașă a acelor bune. Dacă {EminescuOpX 145} acele cărți aprobate esclusiv de predecesorul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de guvernare roșie au scăzut cu nouă sute și mai bine, adecă cu 30 la sută. Se vede oarecare legătură între sporirea bugetului cheltuielilor cu 30 la sută și scăderea școalelor cu 30 la sută. Se-nțelege. Ce trebuie să-nvețe mojicul carte! Daca patrioții nu știu carte, începînd de la miniștri și generali, apoi țăranul să știe gramatică și aritmetică, să-l întreacă pe d. Dim. Brătianu sau pe Generalul Cernat? Nu se poate una ca asta. Unde ar rămânea atunci ierarhia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dreptul să afle ce ai de spus în această chestiune. Ia mai dă-l dracului de drept! Antonia nu mai are în mod legal nici un drept. — Ascultă, Martin, zise Antonia care se întorsese cu fața spre mine, nu fi și mojic și răutăcios. Îmi pare rău că am spus asta, am rostit. Sunt profund șocat. — Și Antonia e profund șocată, replică Palmer. Trebuie să înțelegi, Martin. Nu vrem să-ți facem neplăceri, nu vrem să te judecăm. Dar trebuie să aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bătrân. Câți ani aveți? Aveți dinți falși, nu-i aveați când v-am văzut în California. Sper că la vârsta dumneavoastră eu o să fiu de mult mort. Presupun că așteptați scuze din partea mea? — Pentru ce? Pentru c-am fost îngrozitor de mojic cu dumneavoastră în California. — Nu are nici o importanță. — Ba are. Și îmi cer scuze. Îmi cer scuze și pentru grosolăniile de azi. Mă prosternez în fața dumneavoastră. Și Caliban trebuie salvat. — Cum? — Și Caliban trebuie salvat. Așa ați spus într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știi ce înseamnă acest lucru. Întrebi de ce s-a pus întrebarea. Numai că întreabă-te pe tine, nu pe mine. Nu ai nici un sfat să-mi dai? — Ba da, lasă-te de băutură. — John Robert, știu că am fost foarte mojic în California, așa cum am fost și astăzi. Știu că n-am fost așa cum ar fi trebuit să fiu - Dumnezeule, acum mă târăsc din nou - dar m-ai izgonit destul și m-ai pedepsit destul, haide să punem capăt! Ajută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și angajamentele de muncă născute din aceste greutăți aproape insuportabile. Atât mediul social cât și administrația fac ca școala să fie aproape un lucru de prisos”. Meditând asupra acestei stări de lucruri, mai târziu, Eminescu exclamă: „Ce trebuie să-nvețe mojicul carte!”. Dacă „patrioții” (articolul „Clasa patrioților” a fost publicat în Timpul din 8 iulie 1880) nu știu carte, apoi „țăranul să știe gramatică și aritmetică? În ce ar mai consta atunci ierarhia socială?”. Se-nțelege că bugetul școlilor trebuie să scadă
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase acum până la chipul și asemănarea unui adevărat argumentator, își începu lămurirea în adevăratul duh al controversei, hotărât să se arate mojic și dușmănos din toată inima întru dovedirea punctului său de vedere, fără a ține seama câtuși de puțin de răspunsurile și obiecțiile potrivnicului; dinainte nestrămutat în hotărârea de a nu se lăsa convins nici în ruptul capului de nimica." Se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se purta oribil: un murdar, un nespălat, un nepoliticos, impertinent și ipocrit, un răutăcios care nu ezita să lanseze obscenități cu orice ocazie. Dicționarele de astăzi dau mai multe sinonime ale adjec tivului grobian: bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar. Substantivul descrie individul care se evidențiază prin lipsă de educație și apucături grosolane. Cel mai apropiat, ca sens, pare să fie substantivul mitocan, om cu comportări grosolane, vulgare. Dar și mahalagiu, locuitor de la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lipsit de stimă și respect (față de ceilalțiă, fără scrupule, excroc, profitor, calomniator, brută (brutală, crud, nesimțitor (față de suferința altoraă, nerușinat, egoist, duplicitar, prefăcut, neautentic, incorect, lingușitor, ipocrit, mincinos, trădător (mișelă, inconsecvent, superficial, nestatornic, nechibzuit, parazit, obraznic (neobrăzată, arogant (îngâmfat, infatuată, mojic (necioplită, sadic, pervers, nemilos, nerușinat, fără remușcări, negeneros, răzbunător (vindicativă, cu resentimente, necruțător, om ce terorizează, găunos, parșiv, infidel, slugarnic, nesincer, nedrept, nedemn, nepăsător, șantajist, profitor, fanfaron, oportunist, trufaș, șarlatan, meschin, intrigant, hrăpăreț, violent, etc., etc. Caracteristici desemnate de epitete
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Revista nouă”. În 1906 devine, împreună cu G. Coșbuc, director al revistei „Vieața literară”, de care amândoi se despart un an mai târziu. Între 1914 și 1916 redactează în întregime revista „Războiul popoarelor”, iar în 1915 întemeiază, în colaborare, publicația satirică „Mojicul”. În aceeași perioadă i se oferă conducerea revistei-magazin „Astra”, la care va scrie câțiva ani. De asemenea, se va afla la direcția ziarelor sibiene „Dacia traiană” (1920-1921) și „Înălțarea” (1922). Colaborările sale nu se limitează la revistele și ziarele proprii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
personaj se caracterizează prin ceea ce zice, își spune singur viciul, se conține într-o dicțiune. De aceea volumul abundă în indicații de didascalie. Mumuleanu își arată eroii suspinând, sughițând, lătrând, gârâind, chihuind. Toți "zic" ceva și fac - involuntar - literatură. Bogatul mojic: "Zice: Fiule să crești/ Averea să ți-o înmulțești". Muierile: "Una cătră alta zic: știi cutare ce-a făcut/ Chiar eu însumi l-am văzut/ Alta iar: am auzit/ Cutare ce-am fi vorbit". Defăimătorul: "Zic: Cutare că-i urât
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că-i poveste, și-i totuși adevăr. 485 Lucram la o scufie, sus pe balcon, când iată, Un tânăr foarte bine în stradă se arată, Și dânsul cum remarcă așa prezență Adânc se ploconește făcând o reverență, Nevrând să par mojică, pe loc, la rândul meu, 490 Prin altă reverență l-am salutat și eu. El face încă una, plecându-se profund. Tot prin o reverență la rândul meu răspund El iarăși se întoarce și face o a treia; Eu nu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
zicea pînă mai ieri) deveniseră dintr-odată un fel de „eroi ai muncii socialiste”. Curios, nici unul n-avea aerul că se amuză de această metamorfoză. Uleiul laudelor îi înmuiase. Nu-și mai aminteau locurile din suflet ulcerate de „înjurături” și „mojicii”. Nici unul nu părea să se gîndească la capcana unui divide et impera. Am privit liniștit „spectacolul”, știind că asemenea „luni de miere” au mai fost, dar n-au durat. Liniștit, dar și trist, căci scenele gen „pupat piața Endependenți” sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel care fuge la ruși, amenințând fatal echilibrul cu greu menținut de Brâncoveanu -, niște „marghioli blestemați și de minte striini, cu carii viața lui își petrecea”, Ghinea ceaușul și Toderașcu, „brat David ceaușul”, sunt, primul - „marghiol, curvariu, becisnic, dă neam mojic și foarte om spurcat”, iar cel de-al doilea - „neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
face.“ Așa a și fost, nu i-am mai călcat în casă, n-am voit să mai vină la mine. Nu o mai cunosc decât în fața lumii, pentru numele ce-l poartă. Am îngăduit patru scene nu numai penibile, dar mojice și răutăcioase, n-aș mai putea rezista la o a cincea fără a-i întoarce spatele definitiv, chiar în prezența străinilor, nu vreau să-i fac acest afront și să-i pun în curent cu cauza lui. Iată cuvintele ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ghirlande și ocrotită de o cortină de purpură cu borduri de aur. Giuliano m-a așezat alături de el, în rândul din spate al lojei pe dreapta, în mijlocul celei mai distinse nobilimi și al liderilor partidului albastru. Nici vorbă de urletele mojice de la hipodrom; în schimb, era un zumzet necontenit, centrul privirilor fiind persoanele din imediata apropiere a lojii imperiale sau cele îndepărtate recent de împărat. Garda imperială și-a făcut apariția, cu lăncile la picior, și s-a aliniat în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
executivului cu o uimire amestecată cu scârbă. Nu pot înțelege prin ce alchimie demonică se transformă insul ce, aflat sub vraja patriotismului incendiar, se jură pe strămoși că nu-l interesează decât "să-l ajute pe cetățean", în burtă-verdele cinic, mojic, agresiv și agramat - " Nu e bani! De unde să vă dau? S-o omor pe mama?" Gângavi și pleșcari, șmecheri cu pompă și nesimțiți cu rictus lombrosian, ei debordează de vitalitate doar când reporterii le plantează sub nas un microfon sau
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
Catacomba comedianților). Comediei umane i se adaugă una cosmică. Absurdului subiectiv al retoricii găunoase i se adaugă absurdul obiectiv al cataclismului ontologic: "chiar în clipa aceea cînd frații urcați pe butoaie/ în piață/ predicau în deșert/ albiți de salivă prostimii mojice/ (refuzînd să învețe și astfel să iasă din starea/ de dobitoc somnolent, de catîr/ și să-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
statului comportându-se în felul acesta. Nu se poate ca președintele României să se coboare la acest nivel. Eu cred că Băsescu a adus daune ireversibile României. Este un impostor în poziția șefului de stat la Cotroceni. Șeful statului este mojic", spunea Octavian Paler.
Octavian Paler: Aberația națională numărul 1 e la Cotroceni by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32809_a_34134]