94 matches
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Venit de curând în fauna noastră publică tot mai sălbatică, asemeni capitalismului pe care îl trăim, mîrlanul de pe Internet este rudă bună cu frații săi mai bătrâiori: bădăranul din sala de spectacol, mitocanul din restaurant, mojicul de la iarbă verde etc. Continuăm să-l creionăm în liniile sale generale. Mârlanul pe Internet este o specie răspândită în România, în special la orașe.Din bîrlogul său mîrlanul atacă turbat sau aruncă scîrnele și putorile precum dihorul, cu care
MÎRLANUL DE PE INTERNET (II) de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mirlanul_de_pe_internet_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/348218_a_349547]
-
a întâmplat? întrebă ea pe un ton iritat. - Multe nu prea mi-a spus motivând că amănuntele vă privesc personal, răspunse Deea pe un ton conciliant sesizând nervozitatea din glasul prietenei sale. A recunoscut că s-a comportat ca un mojic când a plecat fără să-și ia la revedere și să-ți propună o nouă reîntâlnire. - Aha, răsuflă ea ușurată. Din acest punct de vedere are dreptate. Credeam că ți-a povestit altceva. - Ce anume? - Lasă, să trecem peste amănunte
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394908347.html [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
făcut de bășcălie cu glumele tă-le nesărate, ‘tu-ți crivățu mătii! M-a oprit Mărin al lui Praștie, să-mi spună că te tragi de șireturi cu el, deși e om bătrân. Cum de-ți permiți să fii așa un mojic fără pereche, să creadă oamenii, că te-am învățat eu așa? Să-ți fie rușine! Ori te schimbi, ori ai rupt cuiul cu mine! Nu Te mai las să intri în curtea mea, dacă mă mai oprește lumea, să se
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1490314001.html [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Se ivește o coroană mândră, cu flori mândre și zile fugare ... Mă zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate de poartă, Nu puteau aștepta întreg cortegiul cu mojici, Ce se îngrămădeau a măgului pe mort. Bezna stepei șuiera printre garafele cu vin, Și-un aer sec se împărtășea cu smoala ochilor, Înecați și-ncețoșați de a umbririi geamăt, Cufundați pe margini - anunță a răfuielii seamăn, Cu morții, împreună - în
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1473279120.html [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
nu emiți păreri. E mai înțelept așa; oricum nu vei avea niciodată dreptate, pentru că doar ele au întotdeauna dreptate! Altfel riști să asiști la un spectacol jalnic: o femeie aparent distrusă care se tânguie insistent că e persecutată de un mojic fără scrupule. Și încă ceva: trebuie să ai nervii tari și să știi când să taci! Asta e necesar și suficient ca să trăiești fericit până la adânci bătrâneți! rostise Ovidiu patetic, având aerul unui orator profesionist. - Hai, tată, parcă glumești sau
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1486466484.html [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
lăsa de dorit, dar vizitele doamnei continuau, determinându-i soției o reacție neașteptată, odată, după plecarea vizitatoarei. Așa micuță cum era ea, i-ar fi tras un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: ,, Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/3_sadoveanu_si_valeria_mitru_mihai_stirbu_1357114939.html [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
lăsa de dorit, dar vizitele doamnei continuau, determinându-i soției o reacție neașteptată, odată, după plecarea vizitatoarei. Așa micuță cum era ea, i-ar fi tras un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: ,, Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/3_sadoveanu_si_valeria_mitru_mihai_stirbu_1357114939.html [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
profundă. „Unde sunt Ierarhii noștri?” se întrebau tinerii revoluționari în zilele însângerate ale lui Decembrie 1989. Iar Vlădicii, din spatele perdelelor grele de catifea aurie, care le camufla mitrele zgâlțâite de cutremurul revoluționar, răspundeau: „Închideți ușile Catedralelor să nu ne pângărească mojicii ăștia anarhiști”. ( a ne reaminti de Catedrala din Timișoara în zilele acelui decembrie însângerat). Și ușile grele se închideau, în timp ce „mojicii” cădeau împușcați rând pe rând, înroșind treptele reci cu sângele lor fierbinte și neprihănit. Dar și acum milioane de
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sunt_gheorghe_constantin_nistoroiu_1346049274.html [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
să termine Lica înregistrarea clientului ce se afla acolo, apoi ajungând în fața ei o întrebă zâmbind cu subînțeles: Duduie îmi permiteți să vă miros parfumul? La început Lica se supără. — Cum vă per...? — Iertați-mă, nu am vrut să fiu mojic! Dar eu și fratele meu - știți că este fratele meu, nu-i așa? - nu ne putem dezlipi de pe fotolii. Mirosul parfumului de aici ne-a invadat nările și creierul. — Ha, ha, ha! râse Lica. Da, acum înțeleg mica introducere. Aveți
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1454095509.html [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
mecanica gestuală a Dalilelor vremii, nici din goliciunea nimfelor din picturile lui Boticelli. Câtă perfecțiune a trimis pe pământ bunul Dumnezeu, care, bărbat fiind, s-a gândit și la noi, cei care iubim frumosul artistic mai mult decât toți ceilalți mojici, care nu știu decât să întineze creația divină. (Toți zâmbesc ca la comandă). Tânăra poetesă : (zâmbind la rându-i) - Toți vorbesc la fel, toți mă așează în propriile lor galaxii, dar eu nu-i mai pot crede pe acești frumoși
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1423553107.html [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
a întâmplat? întrebă ea pe un ton iritat. - Multe nu prea mi-a spus motivând că amănuntele vă privesc personal, răspunse Deea pe un ton conciliant sesizând nervozitatea din glasul prietenei sale. A recunoscut că s-a comportat ca un mojic când a plecat fără să-și ia la revedere și să-ți propună o nouă reîntâlnire. - Aha, răsuflă ea ușurată. Din acest punct de vedere are dreptate. Credeam că ți-a povestit altceva. - Ce anume? - Lasă, să trecem peste amănunte
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406019738.html [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
dar bunul meu tată m-a rugat, vezi Doamne, ca să nu înstrăineze averea, să-l iau de bărbat; lua-l-ar toți dracii de haimana ordinară!... că i-am fost soție credincioasă toată viața, și nu merita, că-i un mojic nemernic! - Nu mai spuneți!... Doamne, cum v-a înșelat!... și nemaiputând rezista emoției care-l cuprinsese, Năică, un copil al nimănui și neajutorat... și-a rezimat din nou capul, de data asta, la pieptul coniței Corina și a suspinat aproape
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_x_a_pariul_blestemat_marin_voican_ghioroiu_1360225579.html [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
să termine Lica înregistrarea clientului ce se afla acolo, apoi ajungând în fața ei o întrebă zâmbind cu subînțeles: Duduie îmi permiteți să vă miros parfumul? La început Lica se supără. — Cum vă per...? — Iertați-mă, nu am vrut să fiu mojic! Dar eu și fratele meu - știți că este fratele meu, nu-i așa? - nu ne putem dezlipi de pe fotolii. Mirosul parfumului de aici ne-a invadat nările și creierul. — Ha, ha, ha! râse Lica. Da, acum înțeleg mica introducere. Aveți
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1446462714.html [Corola-blog/BlogPost/342815_a_344144]
-
de oră ne urcăm în sania care fusese trasă la peron. Îi propusesem mătușii mele să vizităm schitul din apropiere, ctitorie a strămoșilor noștri, dar ea nu fusese de acord. Nu, nu, nu, e sărbătoare încă, miros de fum, de mojici care se adună la vecernie... Prefer doar puțin aer curat, nimic mai mult! Rostise acele cuvinte cu voce suferinda, dar avea o fată veselă, de om bine dispus, bucuros că i se satisface un capriciu. Era înfofolita în bunda cam
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Tante_aurore.html [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
temea cel mai mult, nevastă-sa îi era șefă și pe linie profesională. Detesta să fie subalternul femeii la serviciu, era suficient că îl teroriza acasă, sau cum spunea ea:”îl cizela,îl făcea om de lume pentru că era un mojic zăbavnic și mitocan„. De multe ori regreta după prima nevastă, era o femeie frumoasă, modestă, căreea nu-i plăcea să iasă în evidență cu nimic. Deși era absolventă de liceu și vorbea aproape fluent franceza, nu își etala cunoștințele. Pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1490082202.html [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
a ta cât timp vrei tu, fii stăpânul meu, dar iartă-l pe el! -Merită sacrificiul tău? -Privindu-te cum arăți și realizând ce fel de om ești, pentru mine nu va fi un sacrificiu, ci o frumoasă plată pentru multele mojici suferite de la cel care îmi este soț. Nu pot divorța de el, deși aș face-o cu cea mai mare plăcere, am nevoie de banii lui, singură nu mă descurc cu băieții care termină liceul și vor trebui întreținuți la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1490082202.html [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Însă, Regele Mihai ȘTIE că Băsescu se umilește de fapt pe el însuși. Mă uit la ținută Regelui Mihai: în ciuda celor NOUĂZECI de ani purtați pe umeri, emană aerul unui OM,aerul unui Rege care știe să nu răspundă unor mojici și unor invidioși. Ai dreptate Dragoș! Băsescu nici nu merită să i se dea atenție,e prea mic și distruge cu privirea,cu vorba, cu... râsul, cu orice respirație bolnavă a sa. Merită în schimb să vedem adevartele valori!... și
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas strigă: „Capul lui Motoc vrem“. Ce cer? întreba Lăpușneanul, văzînd pre armașul intrînd. — Capul vornicului Motoc, răspunse. Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toți! Eu sînt boier mare; ei sînt niște proști! — , răspunse Lăpușneanul cu sînge rece; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judeca dumneata singur. Du
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
Nu mi-am făcut niciodată iluzii în legătură cu probitatea profesională a lui Ion Cristoiu. Și nici în legătură cu rectitudinea sa morală. Nu am răspuns mojiciilor sale, ascunse în spatele "libertății de exprimare", mojicii care țin loc de analiză politică onestă și obiectivă. Nu sunt alergic la critică, dimpotrivă. Nu cred că a fost-și este-lider politic post-decembrist care să fi fost criticat-și jignit-cum am fost și sunt eu. Știam la ce să
Ion Iliescu, replică dură pentru Ion Cristoiu: Personaj plin de frustrări și de răutate by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103509_a_104801]
-
a Universității București (2012), Constantă Vintilă-Ghițulescu este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. A predat la Facultatea de Sociologie, Facultatea de Litere, Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București. Colaborator la săptămânalul de cultură Dilemă Veche. Scrieri: Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești (1780-1860), Humanitas, 2013; În șalvari și cu ișlic. Biserică, sexualitate, căsătorie și divorț în Țară Românească a secolului al XVIII-lea, Humanitas, 2004, reeditare în 2011. Cartea a primit mai multe premii: premiul de debut
Conferința „Desfătare și Petrecere în Bucureștiul fanariot”, la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105660_a_106952]
-
cu toate piedicele ce am avut și eu, totuși mă găsesc la zi cu plata câștigurilor. Consultând aceste registre ați fi putut constata asemenea în care partidă se găsesc mai mulți păsuiți în paguba statului, între nobilii conservatori sau între mojicii radicali. Cât despre afirmarea d-voastră că am deschis un biurou de împămîntenire, insinuând că aș putea face un trafic din datoria mea de mandatar al țării, eu stimez prea mult pe concetățenii mei ca să bănuiesc că s-ar găsi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spus nimic legat de faptul că, mulți ani, lucrase ca avocat pentru o disprețuită companie multinațională producătoare de bere. Alice i-a aruncat o privire recunoscătoare și totuși defensivă. Era limpede că părinții ei considerau că ginerele lor era un mojic. Dar ceea ce ei nu înțelegeau era că Jake era un idealist. Un vizionar. Aproape un profet. Iar profeții și vizionarii nu trebuiau să fie diplomați. Vorbind la modul general, nici nu prea aveau tendința să fie. Ei operau la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de nesiguranță nu mișcase vreo trăsătură de pe chipul străinului. Care, iată, se Îndepărta fără o vorbă. - Străinule... Domnule străin! strigă, bâlbâindu-se, Erina. Vreau să... Nu apucă să-i mulțumească. Ciudatul salvator Încălecase deja și gonea spre Cetatea de Scaun. - Mojicul... murmură, Îmbufnată, Erina. Apoi se gândi mai bine, și un zâmbet Îi lumină fața. Dar ce mojic... 14 septembrie 1458, Cetatea de Scaun a Sucevei Dangătul clopotelor bisericii domnești mai dăinui deasupra zidurilor cetății, ca o pânză fină, aurie, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Domnule străin! strigă, bâlbâindu-se, Erina. Vreau să... Nu apucă să-i mulțumească. Ciudatul salvator Încălecase deja și gonea spre Cetatea de Scaun. - Mojicul... murmură, Îmbufnată, Erina. Apoi se gândi mai bine, și un zâmbet Îi lumină fața. Dar ce mojic... 14 septembrie 1458, Cetatea de Scaun a Sucevei Dangătul clopotelor bisericii domnești mai dăinui deasupra zidurilor cetății, ca o pânză fină, aurie, așezată din Înălțimi odată cu mirosul toamnei. Marea adunare a boierilor și a răzeșilor Înfățișați domnului cu pricini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
credea Îndreptată doar spre minunile orașului și spre fastul sărbătorii. Dar care, poate, se Întindea și asupra contesei Frassetti și a micului Alexandru. O curiozitate mai profundă și mai complicată, care nu putea porni decât de la ciudatul căpitan Cosmin Oană, „mojicul” care o scosese din mâinile tâlharilor pe drumul Neamțului. O curiozitate era tot ce Erina putea accepta, dacă privea cu sinceritate În propriul ei suflet. Dar se ferea să privească prea adânc. - Îmi pare rău, signora contessa, pentru nenorocirea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]