6 matches
-
acest fel, este greu să le reții pe toate și la fel de greu să le păstrezi În memorie. Dar voi le cunoașteți, ar fi deci inutil să le Înșir. 28. Dar În zilele noastre problemele pentru care oamenii consultă oracolele dovedesc molcomeală, iar În ce mă privește, o asemenea stare nu face decât să mă bucure. Și, pentru această stare de spirit, mă felicit. Iată, În Imperiul Roman s-au instalat o pace generală și o liniște desăvârșită 1. Toate războaiele au
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de îngîndurare blagiană operat pe un trunchi esențialmente nemetafizic. Sau și mai exact: o inspirație în gamă minoră, în prelungirea mai degrabă a lui Șt. O. Iosif (frecventat și în prelucrările de motive folclorice), mai aproape de elegie și lied, de molcomeală și resemnare, contrastînd violent cu jovialitatea excepțional de productivă în situații burlești, cu bogate implicații ludice ale personajului". Materia e prizată cu finețe, evaluată de degetele experte ale artizanului-exeget, în stările sale diverse, de la densitatea inertă a prozei, la evanescența
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
în funcție de vremuri, prost de tot. Nici nu-și pune mâna la ochi, ca să creadă orbește, dar nici nu e ateu pe de-a-ntregul, adică să se lase mângâiat pe creștet de demonii cu barbă din tablouri. Starea lui e de molcomeală ecumenică, un soi de epicureism asemănător cu fantasticul național, generatorul unui patriotism vijelios: „maică, mulți te-au dușmănit!... mai că-mi vine-a crede”. În rest, le face cu migală pe toate cele trecute în fișa postului: botezuri, mese rotunde
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi să v-o explice! Dom’ Goncea e îngerul nostru ăl mai mare. Tartorul îngerilor... Chiosea îl asculta cu ochii mijiți. Ar fi vrut să se trezească din molcomeala aceea totopitoare, dar parcă nu mai reușea să se tragă din amăgirea ei. „Ce știi tu ce-s afacerile, Vergilică“, surâse, gândindu-se dacă nu ar trebui, măcar acum, la final, să-i spună toată povestea cu afacerea începută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răbdaseră de foame pentru ea, își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn complice cu ochiul. — Să nu mă torni. Sunt vreo câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din mâini și zvâcnind de picioare când mama îl desfată, să-i schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]