4 matches
-
spovedanie. Cristina Mihaela Barbu respectă, astfel, structura consacrată a romanului, care - spre deosebire de nuvelă, căreia i se pune, brusc, punct final, imediat după ce acțiunea atinge punctul culminant - se impune a se încheia printr-un capitol menit să liniștească apele, printr-o molcomire a trăirilor și tensiunilor, respectând curgerea imperturbabilă a vieții, a timpului. Dar iată, finalmente, doar trei dintre cele opt versete de mulțumire din această Spovedanie: Doamne, câtă dragoste ai pus în inima mea! Îți mulțumesc! Și Îți mulțumesc că nu
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
pierdut. Un cavaler știe să și piardă. Așa că și-a făcut frumușel bagajele și a zburat de la o zi la alta fără să dea prilejuri la suspine, regrete. A șters-o englezește, lăsînd Vladia să-și vadă în continuare de molcomirea ei. Dar asta nu însemna cîtuși de puțin alungarea, ci doar plecarea lui Pangratty. La sfîrșitul verii următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au mai prins oleacă de reveneală și mai săltându-ne limbile, ne sfătuiam, grăind, despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea muțeniei, am auzit cum cineva, în ascunzișul întunericului, mestecă și plescăie cu gura de plăcerea mâncării Ci nu era o părere, că auziserăm cu toții molfăiala îmbucării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere De-acum, țineam o lampă de miner aprinsă permanent, fiindcă ni se cam împuținaseră chibriturile și ne temeam să nu se termine ele, înaintea lămpilor Ci în toată această molcomire și în toată acalmia, numai Pamfil Duran, de după podina geamblacului, se auzea cioșmolindu-se și nu-și găsea locul și n-avea hodină Deci și-a ridicat el fața tulburată în țărcalanul galben de lumină și se vedea că mâhniciunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]