266 matches
-
Nu, tichete de pensionari noi nu acceptăm” îi spuse el lui Platon care, fără a mai comenta ceva, îi achită prețul integral al biletului și se grăbi să se așeze pe scaun. O amețeală ca o ceață densă îl cuprinsese moleșindu-l și dându-i pentru câteva secunde senzația de a fi fost cufundat într-un lichid uleios prin care mai percepea doar o lumină crepusculară. Iar pe tâmple, un mic ciocănel fierbinte, forja în ritm accelerat cuvinte parcă fără rost
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471579881.html [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
Era cald, foarte cald, în ziua de sâmbătă, 16 iulie... Trebuia să iau o hotărâre, dar mi-a fost foarte greu și încercam să alung, din minte și stare sufletească, acea expresie arhicunoscută: „căldură mare, mon cher!”, care mă moleșea și descuraja. Câteva mesaje pe un anumit spațiu virtual m-au ambiționat. M-am îmbrăcat grăbit, am aruncat într-o geantă strictul necesar pentru o călătorie de o zi sau două, am sărit într-un taxi și am ajuns la
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Caldura_poeziei_in_arsita_verii.html [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1482702142.html [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
întâmpla cu Hayim Jakob? Ce soartă va avea acest suflet nevinovat, atât de iubit de amândoi, atât de multașteptat? Intră în odaia băiatului. Dormea neștiutor, întors pe burtă și-și sugea degetul policar. Se aplecă și-i mirosi căldura trupului moleșit de somn. Din inimă îi ieși un muget înfundat de fiară rănită. Nu, nu se putea despărți de copil... Cine putea despărți o mamă de pruncul ei? E nedemn, e contra naturii, e mârșav! Îi mângâie cu duioșie părul sârmos
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_chipul_magdalena_bratescu_1389181665.html [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
VERII Era cald, foarte cald, în ziua de sâmbătă, 16 iulie... Trebuia să iau o hotărâre, dar mi-a fost foarte greu și încercam să alung, din minte și stare sufletească, acea expresie arhicunoscută: „căldură mare, mon cher!”, care mă moleșea și descuraja. Câteva mesaje pe un anumit spațiu virtual m-au ambiționat. M-am îmbrăcat grăbit, am aruncat într-o geantă strictul necesar pentru o călătorie de o zi sau două, am sărit într-un taxi și am ajuns la
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1467641934.html [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
care te incită, întunericul, umbra așteptându-te parcă spre a o risipi, spre a o aduce la lumină, se sprijină pe o ahitectură scriitoricească solidă, bine gândită, oricând gata să se plieze pe așteptările cititorului, dar nu spre a-l moleși ci pentru a-i excita interesul. Desigur, titlul are și conotație oximoronică, în noapte, în întuneric, umbrele nu au cum să se vadă, în mod real, ele însele fiind parte a întunericului, dar metafora, desigur, se devoalează la lectură, ne
DESCOPERIREA DE SINE – CA AVENTURĂ A CUNOAŞTERII LUMII de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1469973072.html [Corola-blog/BlogPost/365928_a_367257]
-
copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu nimic sunetul acvatic. Înnebunită, femeia se ridică pe coate și genunchi, și se târâ spre bazinul fatidic dinlăuntrul căruia continua să răzbată
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
a persoanei autorului la nivelul faptului de detaliu și de amintire se datoreaza contactului cu opera lui Byron. Byronismul, mai putin Byron, a fost unul din spiritele directoare ale veacului al 19-lea literar românesc, antrenând condeie agitate de pasiuni, moleșite de mal du siecle, cochetând neprefăcut sau din modă cu neîncrederea și amărăciunea, dedicandu-se cu încântare ironiei și zeflemelii. Marele Byron a lăsat urme prea puține, totuși, în poezia noastră și nici acestea nu aveau să supraviețuiască ultimului deceniu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_saptea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul și pierdută ești, iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gura mea începe-atacul, te sărut ușor pe frunte și te mângâi fin pe umeri, moleșit mă las o vreme vreau să îți stârnesc sărutul, trupul tău vreau să mă cheme, prinsă ești de-acum în cursă, te învălui și mă-nvălui te cuprind și mă cuprinzi, tu arzând simt cum m-aprinzi. Te ascunzi, te
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
cele rele. - În prima parte a vieții oamenii aleargă, de regulă, după un trai bun, distracții și plăceri pe care le plătesc în a doua parte a vieții cu suferințe îndoite. - Confortul, viața de huzur și lipsa unui ideal mobilizator moleșesc trupul, voința, caracterele, anihilează virtuțile prevestind o degringolada neașteptată și de nestăvilit. - Cine nu se străduiește să ajungă la un echibru, la pacea interioară, la pacea cu oamenii și cu Dumnezeu, nu va avea parte de aceasta. - De regulă puterea
EXERCITII DE MEDITATIE de ION UNTARU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_untaru_1418041552.html [Corola-blog/BlogPost/376923_a_378252]
-
să trăiască bine, din ce în ce mai bine, atâta timp cât se găsește cineva dispus să plătească. Deviza efort pentru confort, nu face casă bună cu O sole mio, și nici cu Zorba grecul de exemplu, la care nu vrea nimeni să ia aminte. Confortul moleșește voința, caracterele, virtuțile, de la individ până la scară socială și asta se vede concret în bilanțurile îmbrăcate în haine din ce în ce mai strâmte. Românul nostru, l-a învățat nevoia de-a lungul istoriei să nu se lungească mai mult decât îi este pătura
BANI, BANI ŞI IAR BANI! de ION UNTARU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Bani_bani_si_iar_bani_ion_untaru_1347717251.html [Corola-blog/BlogPost/343905_a_345234]
-
zonă mai eram... Gândurile mi-erau numai la poveste. S-a întâlnit cu un bărbat care stătea în linie cu mine, la celălalt geam. S-a așezat lângă el și îi spunea că „a fost într-o vizită”, că „se moleșise de tot, dar nu a vrut să doarmă acolo”. Îmi aminteam și de astă dată de rezonanța „vizitelor” din copilărie, care mă sfârșeau de energie. Unele erau plictisitoare fiindcă erau numai pentru ca adulții să discute între ei, altele erau foarte
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” by https://republica.ro/ultima-zi-in-care-l-am-vazut-pe-radu-la-scoala-znu-pot-doamna-pe-dumneavoastra-nu-va-lovesc-niciodata [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
în niciun fel, ba chiar, din cale-afară de liniștit precum părea, se îndreptă către bar și scoțând de acolo o sticlă de scotch, își turnă cu o mână sigură în pahar. - Vrei și tu? - Nu știu ce vreau, răspunse fata derutată și moleșită de căldura din încăpere. - Atunci să-ți prepar o limonadă, nu am nici un fel de băutură fără de alcool prin casă. Sebastian deschise frigiderul, scoase două portocale le tăie în două și le stoarse în storcător. Completă cu niște cuburi de
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385825805.html [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
pentru un milion - și a greșit cifra. Orgasmul limbilor în jurul orei. Sunt un poet ceva mai tînăr și mai voluptuos, o, cu mult mai voluptuos, cu privirea bleagă, insuportabil de blîndă și urechile clăpăuge. Așa, ca îngerul. Cu aripi chiluge. Moleșit de dragoste. Pînă peste poate. Poezia trebuie să fie tot ce nu poți trăi pe viu, în fizic, din cauza intensității. Poezia chiar se trăiește pe viu, pe vîrful limbii, ca nămeții. Patule, pătuțule Unde ești, tu, patul meu de
Poezii by Mihail Gălățanu [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
dracului *** azi ne-am plimbat mai mult ca de obicei prin curte inspiram și expiram aerul cu miros de frunze veștede câte unul mai tresărea și se întreba ce dracu e cu mine ce caut eu aici dar imediat se moleșea și își relua tăcut plimbarea Răpan stătea pe o piatră și desena ceva cu un băț pe pământ Răpane hai mă plimbă-te și tu ia respiră aerul ăsta curat ce stai acolo ca prostu' îl luau asistentele la rost
noul Mesia by Ofelia Prodan [Corola-website/Imaginative/7591_a_8916]
-
mai 2012. 64 de ani de exil - Dumitru Sinu și periplul sau din Mărginimea Sibiului până în Arizona Arizona. Veri fierbinți, cu frunțile nopților mângâiate de adieri pale de vânt și lumina dimineților, limpede și clară inundând fiecare colțișor al orașului moleșit de căldură ... Într-una din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem la unul dintre hotelurile din centrul orașului Phoenix, unde trebuia să mă întâlnesc cu un
OCTAVIAN CURPAŞ by http://confluente.ro/articole/octavian_curpa%C5%9F/canal [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
Citește mai mult 64 de ani de exil - Dumitru Sinu și periplul sau din Mărginimea Sibiului până în ArizonaArizona. Veri fierbinți, cu frunțile nopților mângâiate de adieri pale de vânt și lumina dimineților, limpede și clară inundând fiecare colțișor al orașului moleșit de căldură ... Într-una din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem la unul dintre hotelurile din centrul orașului Phoenix, unde trebuia să mă întâlnesc cu un
OCTAVIAN CURPAŞ by http://confluente.ro/articole/octavian_curpa%C5%9F/canal [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Exodul_0.html [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
gândirii). Către finalul volumului autorul a introdus un grupaj de poeme în ritm clasic care atrag prin eufonii cu adevărat încântătoare. În întregul ei, poezia lui Petre Rău este un spațiu de liniște la care adaști ca să-ți refaci forțele moleșite de atâta tulbure bântuire prin lume care ți-e străină, printre oameni care ți-s ostili, prin atâta hărmălaie și vânzoleală zadarnică. Ea te poate scoate la liman și-ți poate conferi starea de pace lăuntrică și de liniște pe
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Porti_deschise_catre_edenul_launtric_cezarina_adamescu_1355300880.html [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
și să transpună cu rafinament istorii de viață în conținut epic structurat în 30 de capitole, își deschide cartea EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX (Un alt fel de "pașoptiști" români în Franța, Canada și Statele Unite) prin reliefarea „orașului moleșit de căldură” - Arizona - localitate adoptată de autor timp de șapte ani ( întâmplător sau nu, cifra magică a miturilor) și locul în care „timpul parcă încremenise și rămăsese, cuminte, într-un colțișor, atârnat de tălpile bătătorite ale amintirilor...” Încă din primul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_o_carte_ranita_de_instrainare.html [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]
-
Condiția de emigrant îi unește și le conferă afinități de spirit, mai puternice uneori decât rudenia de sânge... (Cezarina Adamescu) „Arizona. Veri fierbinți, cu frunțile nopților mângâiate de briză și lumina dimineților, limpede și clară, inundând fiecare colțișor al orașului moleșit de căldură... Întruna din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la unul dintre hotelurile din centrul orașului Phoenix, unde trebuia să mă întâlnesc cu un om
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_exilul_o_rana_deschisa_ce_aminteste_de_radacina_mama_.html [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
înzăpezit? Omăt mare, cel mai cel! Pân” soarele s-a trezit. Adie și-un vânticel Ce-i dă un dram de speranță, Dar un galben anglicel Îi răsare drept în față! O rază-n spate-l împunge Și căldura-l moleșește, Se-ntristează, începe-a plânge Și mintenaș... se topește. Referință Bibliografică: BULGĂRAȘ DE NEA / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2265, Anul VII, 14 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BULGĂRAȘ DE NEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1489444002.html [Corola-blog/BlogPost/375614_a_376943]
-
Autorului Recenzie: "Exilul românesc la mijloc de secol XX" - Octavian Curpaș, Editura Anthem, Arizona, SUA (octombrie 2011) ................................................................................................. "Arizona. Veri fierbinți, cu frunțile nopților mângâiate de adieri pale de vânt și lumina dimineților, limpede și clară, inundând fiecare colțișor al orașului moleșit de căldură... Într-una din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică." Ceea ce distanțează această carte de proza contemporanilor ei este o anume concretețe a sentimentalismului romantic dar și o radiografie a emoțiilor
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gradinile_suspendate_ale_exilului_roma_luminita_cristina_petcu_1329560772.html [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
prea... târziu! Fiecare dintre noi ar trebui să întrebăm, înainte de a se întâmpla o nenorocire (cât putem de tare), pe cei care nu-și fac datoria față de popor. Să strigăm la ei și să-i trezim din nesimțirea care-i moleșește și-i face imuni în fața... omeniei! Ar trebui să strigăm la cei, care osândesc părinții noștri să-și trăiască apusul vieții în sărăcie și tristețe! Să strigăm la cei care calcă peste tezaurul sfânt al României! La cei care vând
O LACRIMĂ ŞI UN... ADIO! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/O_lacrima_si_un_adio_doina_theiss_1390480488.html [Corola-blog/BlogPost/361581_a_362910]
-
ceea ce duce adesea la o ceartă pe vorbe și nu pe principii și ulterior la mulțime de eșecuri. - conceptele, cuvintele ne dau o imagine foarte aproximativă despre realitatea la care se referă. - confortul prelungit nu este o țintă vieții; el moleșește și firea și caracterul omului iar mai apoi vituțile sufletești. - omul bogat sfidează cu opulența și comportarea pe cei din jur pentru că și-a pus speranța doar în bogăția sa, nu în Dumnezeu. - încrederea prea mare în bogăție poate să
COGITO 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cogito_4.html [Corola-blog/BlogPost/355880_a_357209]