46 matches
-
umanitate, din amintirile lor, deslușitoare a candoarei copilăriei. Nici nu se numără anii la ei, pentru că timpul din viața unui om prinde viteză pe măsură ce trece. Dar cu ei, educatoarea Nicoleta Pascaru desface lumea în două: una e cea a tristeților moleșitoare, a greului amar din țară și alta e cea din clasă, unde copiii orașului zămislesc o frumusețe și o mângâiere din frumusețea și candoarea lor! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Nicoleta Pascaru - mugurii lumii de mâine
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 by http://confluente.ro/_nicoleta_pascaru_mugurii_lu_aurel_v_zgheran_1373108070.html [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
îndemânare, apoi picurându-l cu licoarea ce rămăsese, ce-o șimțea curgându-i deja ca un foc prin vine, încerca să-l guste și ea, însă simțea deja licoarea băută învăluindu-i parcă mintea și creierul într-o căldură plăcută, moleșitoare și făcând-o să simtă că a început să se topească, să devină lichidă precum licoarea aceea vrăjită, simțea că începuse deja să-i curgă de-a lungul picioarelor topindu-le și transformându-le în masă lichidă, ea însăși se
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1466890928.html [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Într-o scrisoare către Padre Benedetto, superiorul și sfătuitorul sau spiritual, Padre Pio descrie experiență spirituală a primirii stigmatelor astfel: În dimineața zilei de 20 ale lunii trecute, în corul bisericii, după ce am ținut Liturghia am căzut într-o stare moleșitoare similară unui somn dulce.[...] Am văzut în fața mea o persoană misterioasă asemănătoare celei pe care am văzut-o în seara zilei de 5 August. Singura diferență era că mâinile sale și picioarele și partea laterală picurau sânge. Viziunea m-a
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
îmi este cuprins de o căldură plăcută și liniștitoare, ca într-o baie caldă. - Inima bate liniștitor, egal și ritmic. - Inima împrăștie sângele cald în tot corpul meu, - Simt cum îmi încălzește umărul stâng, brațul stâng, se răsfiră o căldură moleșitoare până în vârful degetelor. - Inima lucrează de la sine, de abia îmi dau seama cum sângele pompat de inimă îmi încălzește tot corpul, - Inima bate egal, liniștit și de la sine. - Liniște, greutate, căldură. - Mă las cuprins în voie de tihna senină și
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
sau vlaga, născute din întâlnirile fără garanții, dar pline de promisiuni, nu-și au rostul aici. „E firesc ca dragostea de Dumnezeu să se nască din cele contrare poftei trupești, încât dacă aceasta e însoțită de moleșeală și de revărsare moleșitoare, care slăbănogește, apoi semnul dragostei de Dumnezeu e bărbăția înfricoșătoare și neînfricată. Căci numai când mânia bărbătească înspăimântă și pune pe fugă gândul plăcerii apare frumusețea curată a sufletului”1. În planul divin, ca și la nivel uman, transfigurarea dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și Charles Guignebert -, de pe rafturile părintești, unde figura și Codul lui Hammurabi). Cât despre Orientul din apropiere, Levantul deloc străin strămoșilor noștri imediați, gustul căruia mi l-a trezit Panait Istrati, vagabondul, l-am întrezărit sub semnul voluptăților secrete și moleșitoare, la care se dedaseră cavalerii cruciați, cei purceși din sânul ilustrelor familii apusene cu coroane în stemă și în inel, și printre care eu l-am inventat pe detracatul bântuit de puritate Balduin de Tyaormin. Eram priapic - suferință ce a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
naturii în expansiune, întreaga atmosferă a zidirilor vegetale declanșează în noi euforia de neoprit, cu senzația de umbre mișcătoare ale zeițelor olimpiene. Mâini invizibile ne dezbracă de orice tristețe, însuflețiri necuprinse plutesc cu aripi de înger, pierderea de sine e moleșitoare sub noianul ramurilor de tei. Zile magice de mai și plimbări romantice prin Iași. Dintre oglinzile norilor albaștri ne surâd radios chipuri luminoase, figuri protectoare, de parcă cei de pe pământ, forme amorfe neajutorate, simt nevoia unei alte existențe. Care să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
viclean, apoi un fel de slăbiciune molatecă, ce coprinsese toate mișcările ei ca adorminde, făceau ca ochii mei să se aprindă de-o dorință nemărginită și nențeleasă. Am tras un fotoliu față cu căminul ce ardea și răspândea o căldură moleșitoare și am silit-o mai mult să se arunce în el. Lumina roșie ce-o revărsa focul sobei peste fața și fruntea ei palidă, zîmbietul ei trist și vesel ce părea că acordă totul, genele ei deja pe jumătate închise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Era vechea zidire de piatră cubică a sfatului orășănesc din Sevilla unde- depusese pe bietul cerșitor. Cerul cu întunecatul lui azur și cu soarele-i arzător se destindea asupra orașului vechi, stradele cele strâmte erau mai deșerte, [era] o căldură moleșitoare și nesuferită care-nfierbînta pietrele pavagiului, nisipul și murii și care făcuse ca la orce fereastră să fie lăsată perdeua... astfel încît părea un oraș orb și nelocuit, așa nu se vedea nici o ființă pe strade și pe piețe. Cerșetorul dormea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în acest moment de viață concentrată sângele lor ar fi comunicat reciproc ș-ar fi concrescut organismele lor ca doi trunchi de copaci. O voluptate era, aproape de desperare, o amărăciune dulce care-i rupea parecă nervii și creierii, o slăbiciune moleșitoare [îi] cuprinse corpul... Toată natura lui semăna a coardă întinsă peste măsură, care trebuie sau să se rupă sau să se-ntindă astfel încît să-și piardă pentru totdeuna toată elasticitatea... {EminescuOpVII 267} El se zbătea în brațele ei ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știe acest lucru. În plus, în clubul literelor zburătoare toată lumea crede în farmecul triumfător al cuvântului scris. Or, ca și în multe alte domenii ale lumii, nimic nu este mai vulnerabil ca sufletul care a cunoscut câtuși de puțin sensul moleșitor al respectului. Puterea Cititorului nostru nu vine din inteligență și nu este slujită doar de marea și inegalabila lui sensibilitate. Ea vine din complexul învechit al necititorului, care nu are curajul să-l contrazică pe Cititorul înveșmântat în haine de
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
ce înseamnă masă diformă, supusă și irațională suferă de feminitate. În schimb, traiul aristocratic, destinat exclusiv masculinității de elită, presupune disciplină, asceză și luptă în numele unui ideal. Ultimul lucru pe care trebuie să și-l dorească un bărbat e confortul moleșitor la adăpostul regulilor democrației. De aceea, ca să distrugi un spirit masculin e suficient să-i insufli credința în valorile feminine, care sînt prin excelență reperele democratice: egalitate, ateism, pozitivism, mediocritate, sentimentalism, lipsa idealurilor. În schimb, aristocrația înseamnă singurătate, voință cruntă
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
deja călduță. Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de căldura moleșitoare a amiezii, mă răsturnam ori pe burtă ori pe o rână, privindu-le cu luare aminte pe tinerele nude aflate cam în aceleași poziții. Unele erau însoțite, și-atunci nu mai aveam ochi pentru ele, dar altele (cele mai promițătoare
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
ar tăia mîinile să fie siguri că nu mai scriu nimic Și ar arde toate cărțile mele. Cel puțin asta e senzația - copiii au înnebunit și încep să se umfle.Dar vara se va întinde peste ei ca o mortăciune moleșitoare, fără să-i întrebe nimic. I se spunea DJ Muerte... Lucrurile au degenerat - asta e, iar tu ești o victimă colaterală, te-am scos din necunoscut și te-am tras în țeapă. Ai căzut absolut aiurea, ca o muscă beată
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
fost aventura lui Robinson Crusoe, naufragiatul. Povestirea lui Defoë a fost și este, a rămas, dincolo de orice experiență trăită între timp, exemplul unei existențe adevărate, nădejdea însăși, răbdător construită. Robinson este libertatea câștigată, lucru cu lucru. El este anticonfortul - confortul moleșitor preschimbându-se în dictatorul absolut al vieții noastre civilizate. Robinson e singurătatea forțată, biruind necesitatea, în numele nevoii superioare de a fi, de a supraviețui. El improvizează totul în chip minunat. Un papagal și bunul Vineri îi ajung ca să reconstituie umanitatea
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
mă adresez cu "Maiestate" Dar și cu firavul liliac plantat de Tess într-o glorioasă dimineață de April Și abia ținîndu-se în picioare Sub uraganul Isabela Ce și-a pierdut totuși forța Pînă aici în Pennsylvania Preschimbîndu-se într-o ploaie moleșitoare Și-n rafale de aer fierbinte Pe care le-a înghițit cu lăcomie în Florida. Dar iată a apărut și cîinele Theo jucîndu-se Cu mingea lui roșie Pe care am studiat-o speriată în prima ieșire în curtea Casei Poetului
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
va fi el însuși un om mort, și-odată cu el... odată cu el... Simți exasperarea celor închiși care stăteau la pândă dincolo de pereții cuștii de lemn așteptând gestul lui salvator, așteptând să-și învingă sila de sine, slăbiciunea și prejudecățile sentimentale, moleșitoare și nefaste care n-aveau ce căuta în momentul acela, căci exact în momentul acela vagoanele din capăt huruiau greoi pe pod, făcând să clănțăne barele metalice. Vagonul lui se apropia vertiginos de conul orbitor de lumină, parcă se pulveriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ia pentru câtva timp mințile. Căci, în adevăr, ce e mai periculos decât iluzia la care dă naștere Costinescu, Carada, Stolojan e tutti quanti, că fără muncă, fără merit, fără un dram de creieri sănătoși poți ajunge milionar? Este visul moleșitor al minelor de aur câștigate prin astuție care întunecă mintea poporului românesc, încît nu vede că singura cale a avuției e munca, singura a înălțării sociale meritul. [16 mai 1882] ["SE ZICE CĂ PREA DĂM"] Se zice că prea dăm
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu este absolutismul monarhic, răsărit din iubirea unui mare cap încoronat pentru clasele de jos; nu, este absolutismul unui ambițios pentru a asigura impunitatea creaturilor sale. Nu este Frideric II sau Iosif II... e Vitellius cu compțiunea adâncă, cu mijloacele moleșitoare, cu dezbărbătare. Dar vor întreba unii: ce se va face monarhul în România când alăturea cu el - cel mai liber dintre români, acela a căruia libertate se răsfrânge asupra tuturor - se va ridica al doilea monarh, al valeților și creaturilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vânătoarea. Soarele îngădui ca ultima-i rază să se prelingă peste întinderea de nisip, ca apoi să-și ia rămas-bun de la vârfurile de piatră neagră și, aproape în aceeași clipă, se lăsă să cadă în spatele unei mici dune cu sfârșeala moleșitoare a celui ce și-a încheiat o lungă zi de trudă în care, timp de douăsprezece ceasuri, a izbit o nicovală cu un ciocan de fier înroșit. Pentru o clipă, peisajul se coloră într-un roșu palid, ca de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu samă pentru că tocmai atunci se săvârșise din viață cel mai bun căpitan al lui și cel mai cu temei sfătuitor, marele vizir Ali Pașa. Cu greu, dar totuși fără mult preget el se smulse din viața de dezmierdăciuni și moleșitoare a Curții din Brussa, trecu cu fruntea cea mai de samă {EminescuOpXIV 180} a oștii lui în Europa, se opri în drumu-i prea puțin la Lampsacus și la Constantinopole și ajunse în curând împotriva viteazului Musa, care cu puterea lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încît negația bolnăvicioasă a vieții este în același timp omagiul ei. Oare ar fi existat criminali dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult. Melancolia ne scutește de Eu, în așa măsură este ea răul lui. Față de totul morții, nimicul vieții este o imensitate. Sfinții au spus atâtea paradoxe, încît e imposibil să nu te gândești la ei în cafenea. Sentimentul morții este moleșitor și crud, parcă înoată o lebădă și un șacal pe undele otrăvite ale sângelui... Când citești pe filozofi, uiți inima omenească, iar când citești pe poeți, nu știi cum să te scapi de ea. Filozofia e prea suportabilă. Acesta-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pământ, fără să te-ntrebi de rostul acestui gol numit aer și care se interpune atât de vag între cele două aparente realități. Deodată, într-o după-amiază îngreuiată de plictiseală și veșnicie, impalpabila lui imensitate ți se descoperă irezistibilă și moleșitoare. Și atunci te miri de ce-ai umblat pentru înec după întinderi, când el te cheamă, vast spațiu diafan, spre destrămare și pieire. Cosmogonia mea adaugă neantului inițial o infinitate de puncte de suspensie... Atâta vreme cât oamenii nu se vor lipsi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rătăcesc porumbei nebuni, cu aripi sfâșiate de vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare a cărnii și pacostea unui sânge nedeslușit? Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]