49 matches
-
Băsescu sau Năstase. Premierul are un contracandidat, se pare serios, în persoana Generalului (Răzvan Vasilescu). Generalul mi-a adus aminte de romanele sud-americane - și în particular de generalul Chelaru - cu dictatori obosiți, onctuoși, care-și prepară adversarii cu grijă asezonîndu-le momițele cu picana (cleștele electric). În plus, purta în film niște ochelari cu lentile fumurii și o nebărbierire virilă a la ex-senatorul Bivolaru, încît am regretat că nu fuma trabucuri cubaneze. Generalul este decis să-l bage pe premier în opoziție
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
La Nati ”. Ăsta era numele gratarargiului - un artist în meseria lui - dar și un om aparte, expeditiv, bonom, energic și atent cu oricine. Mai ales cu cine credea el de cuviință. Veneau aici, pentru o fleică-n sânge, sau niște momițe, ori o ceafă de porc bine sfârăită pe grătarul cu cărbuni, veneau aici artiști plastici și cerșetori, scriitori și femei de stradă, regizori, actori, înalți funcționari de la primărie, meseriași de la vreo cooperativă meșteșugărească, lumea de pe lume. Fumul de țigară și
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Coborâți subit în stradă Alți alergători sosesc acum Și nu vor mai trece precum O părelnică veche șaradă Vânătorii cobor' de pe creste Cu haine de jder și cu blană Sătui de momițe și slană Încinși cu cartușierele peste Praful de pușcă plutește în aer Dulăii sătui au pasul greoi Stoluri de lișiți trec prin zăvoi Mirosul de sânge stârnește un vaier De unde vin ei și unde se duc? Urbea se agită și
COBORÂŢI SUBIT ÎN STRADĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361892_a_363221]
-
în destinul lui. Iată explicația: Din viața singuratică a fiecărui orfan lipsește o bunică sau o nepoată. Și acum încep să intre în scenă eroii din umbra sîngelui întunecat, vărsat fără de milă de acești profesioniști ai crimei organizate! Florin Voinescu “Momițe” era cuprins de o euforie bahică încântătoare. Conducea automobilul Volvo nou-nouț cu o singură mână, stânga. Palma dreaptă mângâia genunchii, generos expuși de o fustă extrem de scurtă, a scumpei sale jumătăți mai mult sau mai puțin legitime. Unele zile sunt
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
mai puțin legitime. Unele zile sunt parcă anume făcute pentru succese. În ziua aceea îi mersese din plin. Automobilul Volvo pe care-l conducea fusese furat din Hamburg în urmă cu patru zile, de către albanezii lui din Tirana. Prietena lui Momițe: Era o tânără de vreo 25 ani, brunetă, cu forme opulente, care prevesteau o apropiată îngrășare. De felul ei, era cam rea de gură, fapt pentru care prietenele o numeau și “Oana-Coțofana”, însă numai în absență. Florin... și prietenul fetei
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
ani, brunetă, cu forme opulente, care prevesteau o apropiată îngrășare. De felul ei, era cam rea de gură, fapt pentru care prietenele o numeau și “Oana-Coțofana”, însă numai în absență. Florin... și prietenul fetei: În vârstă de 32 ani, Florin “Momițe” era scund, gras și buhăit de trai bun. Semăna frapant cu un hipopotam garnisit cu lănțișoare din aur masiv. De-o agresivitate înnăscută, reacționa violent... atunci când lucrurile nu-i ieșeau pe placul lui. Dar se întîmplă ceva ciudat. Chiar și
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
din aur masiv. De-o agresivitate înnăscută, reacționa violent... atunci când lucrurile nu-i ieșeau pe placul lui. Dar se întîmplă ceva ciudat. Chiar și în lumea subterană există, probabil, grupuri rivale, care nu ezită să se bracheze unii pe alții. “Momițe” intră grăbit în casă. Ușa de la intrare era de asemenea întredeschisă. “Cel” sau “cei” care le călcaseră locuința nu se obosiseră să treacă neobservați. Florin “Momițe” privi în jur, aprinzând lumina: parcă trecuseră elefanții... fotoliile lui scumpe și canapelele de
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
subterană există, probabil, grupuri rivale, care nu ezită să se bracheze unii pe alții. “Momițe” intră grăbit în casă. Ușa de la intrare era de asemenea întredeschisă. “Cel” sau “cei” care le călcaseră locuința nu se obosiseră să treacă neobservați. Florin “Momițe” privi în jur, aprinzând lumina: parcă trecuseră elefanții... fotoliile lui scumpe și canapelele de piele fină erau mutate de la locurile lor. Au dispărut banii: Seiful său blindat, marca Rotner-Tresor-Atlantis-Super, încastrat în dușumea, era larg deschis. Și gol, desigur! Urmează o
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
mușcă din celulele actorilor. Văd, levitând sarcofagele mesteceniilor muți. Pădurile, deghizate-n bufnițe, conduc mârâielile „șamanilor urbani” spre purgatoriu. Uneori, mi-e sete de revisantele foiletoane ale întunericului. Rostogolesc cu flash-uri fragede, florile de lotus ale secolului. Acestea sunt momițele hadesiene, clătinate evaziv spre a respinge catharsisul, flori de lotus ce ascund patetismul și platonicul din lume. Limbile inocenților alunecă pe trotuare, mai abitir ca mâțișorii celui dintâi mărțișor. Maturii flatează cu talente diafane emulsiile rutinei. În fața mea-i un
UMANU-I UN ORBIT MIȘTO de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340237_a_341566]
-
venit de ar fi putut, dară el nu mai este și n-a venit. Da' stați numa și căutați la ceriul vostru, e aer, nemica alta decât aer, mă înțelegeți? Pământul e-un trup solid din care cresc oameni, plante, momițe, curechi și, peste el, ceriul, ce se numește în limba cultă atmosferă, aer... ei, acuma n-o înțelegeți?... e clar ca ziua. Vezi domnia-ta, continuă el, oamenii sânt un feli de animale răpitoare care, și îmblînzite, nu lasă natura
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
La Fontaine, dar și Fedru, L. Pignotti, Florian și Krâlov, care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
un cucui! Iconoclastule! Se poartă, însă tu ești boșorog sadea, ai peste patruș'cinci. Grâul și colacul! De salvare... Rușine să-mi fie! Am glumit! Te rog să nu mă ierți! Cânți vreodată la balalaică? Nu?! Măi, măi... Îți plac momițele? Nici? E bine de notat. Iar am glumit! Așaaa... În pădure la Băneasa, A venit Aia cu Coasa. O-la-la-la, la-ri-ra-la! La, la! Sigur, vom face noi o prostie... Sărut mânușițete, Domnișorică! (Ceașca ta, de cotoroanță senilă și dilimatroasă!) Vă mențineți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de copil de la țară. Ei îi plăcea mai ales în octombrie, la Sfântu Dumitru, să stea sub umbrar, și cu o ulcică, două de turburel, și mititei, și fudulii de berbec, și-un pic de ghiudem, și pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu ei se fudulea să vie să-i cânte și lui la ureche. La urmă, se dregea c-o ciorbă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chelnerul, cum ne-a văzut însoțiți de conu Iancu, a și pus cap la cap două mese și a luat poziția de drepți: La ordin, coane Iancule! Măi băiatule, mâncare și băutură pe săturate. Ce doriți, măi băieți? Fleici, cârnați, momițe, antricoate, ficăței, mititei... Luați de toate după pofta inimii, dar mai întâi eu vreau una mare de Pitești să miroase tare a prună. Și ne așezam la masă, mâncam și beam iar conu Iancu găsea noi și noi aspecte la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în ulei, de la animale sacrificate chiar în dimineața aceea. Restul se înfruptau dintr-un ied tăvălit în jar, cu vreo două ore în urmă, însă nimănui nu-i plăcea cât ei. Lua cu degetele scufundate în grăsime bucăți mici din momițele celui ce urmase s-ajungă vier și le trimitea drept sub limbă, ca un pelican când înghite peștele. Omar o privea nemișcat și un nod fierbinte de silă, dar și de surpriză îi urcase în gât. În aceeași clipă, Veterinara
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Părea un motiv ca s-o țină departe de ochii familiei și ai rudelor. Fumă până târziu, privind cum ningea și forțându-se să își amintească despre ea și Godun. Nu era cu putință. Îi rămăseseră în minte doar mâncatul momițelor și felul în care Veterinara îi strânsese încheietura ca într-o cătușă. După prima lună a anului, doctorița nu dăduse vreun semn. Omar devenise detectivul discret al mișcărilor și al disparițiilor neanunțate ale prietenului Godun. Dar îi trebuia o armată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câmpului pe care trăiau și că îl împresura ca o vrajă. Nici când o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun, nu i se păruse reală. După ce-o avusese în așternut, imaginea ei cu momițele de berbec, ca și cea cu Zet, pe care îl țesălase sub nuc, în prima lor vară, erau doar impresii fără intensitate. Otrava și scrumul poveștii lor veneau din tăceri, din absențele ei fără explicații, din gelozii care îl frigeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așezat la masă. - Ce fel ciorbe mai aveți, în afară de cea de burtă? Am întrebat omul s-a uitat mirat însă mai mult intrigat la mine și mi-a răspuns mândru: - Noi facem aici numai ciorbă de burtă, tuslama, creier pane, momițe, fripturi, grătare, bla, bla, bla. Eu nu mai eram în stare să ies afară, să caut un alt restaurant, așa că i-am zis să-mi aducă și mie una. Era bună și culmea mi-a trecut durerea de cap și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
odalișce ale haremului său. Predilecția sa pentru toate soiurile de dobitoace domestice, dar mai cu samă pentru păseri, e cunoscută; astfel are un cacadu, cu care petrece ceasuri întregi. Un interes iarăși nu mic îi inspiră animalele împăiete: șerpi, șopârle, momițe; ba-n vremea din urmă și-au îndreptat zelul său de colector asupra gândacilor și fluturilor. Afară de-aceea nu scapă nici un prilej pentru a cumpăra arme frumoase și vrednice de mirare, așa că are în palatul său de vară lângă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu „Nu avem” la toate cererile mele. Neamțul era din ce în ce mai nedumerit, sesizând că ceva nu este în regulă deși nu înțelegea nici o boabă din ce vorbeam eu cu chelnerul. In cele din urmă chelnerul mi-a spus că au „momițe de bou la grătar”, la care eu am rămas cum se spune, mască. Eram și nervoasă dar și râdeam, ca prostul. Neamțul era din ce în ce mai nedumerit și mă tot întreba: „What happens?”. I-am cerut atunci chelnerului să-i spună neamțului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
turcii îl fac la fel, numai că al lor nu are conotații bisericești. Mică este lumea: francezii (din sud) fac un fel de mâncare aproape identic, numit ratatouille. La noi mai există ghiveciul „măcelăresc“ (cu măruntaie, cum ar fi măduvioare, momițe, și cu bucăți de carne grasă), compoziția fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un ghiveci „național“ (fără măruntaie, dar cu trei feluri de carne: vițel, miel, porc), mult mai puțin original. Tot „națională“ avem pretenția că
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cârciumă din acelea ce nu pot fi reconstituite decât din memorie și din minciuna legendei. Cu vin roșu și țuică bătrână. Cu lăutari ce cântă din vioară și din voce și vitrine la vedere pline cu creieri, rinichi, ficați, spline, momițe și hălci de vită și de porc. Cu garfuri grase ale căror mirosuri se amestecă În dulce silă cu mirosuri de tutun aromat și de mahorcă, deopotrivă. O, și ce femei! Din alea lungi și albe cu flăcări și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
casă, tatăl tău. E bucuros de montarea telefonului și cu această ocazie se pare că a băut o halbă În plus stând de vorbă cu prietenii la bufetul Orzari. Beau bărbații bere și iarna. Cu rom și coniac. Mănâncă mici, momițe și rinichi iar la vioară le zice un țigan că: „Pe lângă plopii fără soț / Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii toți / Tu nu m-ai cunsocut” și Țiganca de Ionel Fernic. Deci tatăl tău Înaintează. Dunga dreaptă a ciorapilor chelneriței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe juriști ca fiind un dezastru general, am comparat scaunele tari cu cele moi, am invocat apoi puiul duminical din oala oricărui francez și ne-am certat - în timp ce, după supa de pește, prietenii mei savurau o mâncare de râșcovi cu momițe de vițel pane - în legătură cu sărăcia din timpul Iluminismului, după atâta progres. De asemenea, importantă pentru noi era și întrebarea, neprescrisă încă, dacă Parisul era demn de un târg internațional. Și, de îndată ce alături de platoul de brânzeturi am servit recolta nucului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]