164 matches
-
câinele, mă rog, ca fidelitate...) de Băsescu!... Băsești născuți în Gemeni? Nu se există. Poate, Scorpion. Astfel încât orișice critică adusă oricărui ins, mai cu seamă politician, născut în prima zi de după solstițiul de vară, torid, având în vedere căldura, mare, monșer, beneficiază, vrând-nevrând, de un rabat ocazional, din plecare... Să începem... cu ce? Cu ce au relatat ziarele pe ziua de 20 iunie (vechi, vechi) de ex. Precum că turma de respectivi..., fără să știe prea bine de ce, se adunară cu toții
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
Ion Iliescu și Adriean Videanu. Blog FM are și podcast. Azi, mâine, ar trebui să fie disponibilă emisia. Am mai fost și la Gheorghe zilele astea, dar mă îndoiesc că s-a uitat cineva pentru că era despre europarlamentare. Mare plictis, monșer! Salut, te-am urmărit (ascultat) și ieri la radio. Bună emisiunea, de lăudat intențiile, între timp am văzut și o înregistrare de la realitatea, cea cu câinii, sincer m-a făcut să regret și mai mult perioada când mai chinuiam câte
Blog FM by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82915_a_84240]
-
cam băgat în ceață din mai multe motice: urăști homofobii, deci “gay” ăla de acolo nu are valente negative... “schoolgirls” e clar ceva peiorativ, iar “industry” știe toată lumea că distruge mediul, inclusiv delta... ce să mă fac? aștept răspuns... urgent, monșer! Vlad, încerci prea mult să despici firul în patru. “First come the gay, then the schoolgirls, then the industry” e un citat din serialul “Sex and the City”, pronunțat de publicista Samantha, care încerca să-l încurajeze pe amantul ei
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
în folos propriu. Vă doresc sănătate! știi vorba aia “bun băiat, păcat de față”... :)) care va să zică,daca n+ai absolut niciun dubiu privitor la heterosexualitatea ta ești o persoană extrem de rurarla rătăcita în plin secol 21?? ce non-cool mă simt . Admirabil, monșer! tine-o tot așa. Dragoș, mi se pare departe de adevăr că pentru bi e cel mai greu. Să zicem că eu aș fi pe treaptă 5 momentan pe scara lui Kinsey, desi - dandu-ti dreptate astfel la un pasaj
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
cu vedere spre viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului. În viitorul suprarealist în care MNAC se va învecina cu pioasa construcție, intrebarea “De ce trag clopotele, Mitică?” va căpăta un raspuns demn de calamburul de acum 100 de ani: “E un performance, monșer.” Dacă locuiește în Bükres, urbanul e abonat la www.bukresh.org, “a blog about a city we all love to hate”, si vizitează regulat urbanoteca virtuală de la www.2020.ro, unde Vlad Nanca adună stencil-uri din București și alte șapte
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
i se datorează, dar în care nu și-a publicat (contrar unor afirmații) nici un volum personal. I-l solicitase M. Preda, dar fiindcă se bătuse în Consiliul Uniunii Scriitorilor pentru înființarea colecției, dl D.T. a refuzat să predea o carte. "Monșer, poate ai dreptate, i-a răspuns Preda, dar, cînd te-oi hotărî d-ta să dai un volum pentru colecție, cine știe cum vor fi vremurile..." Vremurile au fost cum le știm. Înainte de a emigra în SUA, dlui D.T. i-a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu rămân dator?... Perdeaua trasă, ne privirăm tăcuți cât ai număra până la patru, cinci... Pe urmă, Marin Preda îmi pusese mâna pe umăr zicându-mi liniștit: monșer, te felicit. Dar sentința, de bază, avea să cadă puțin peste... Treceam pe Calea Victoriei, când m-am auzit strigat din urmă. Era cum se strigă-n bărăgan, - și era Mircea Dinescu. Alerga disperat spre mine... Era Trepădușul angelic (pe atunci
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
Din toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda scoase instantaneu un behăit al lui, cum făcea, o behăială lungă și veselă, admirativă, și apropiindu-se de Ivasiuc, îi puse mâna pe umăr: - așa e, monșer, așa e! făcea. Mă uitam la ei, uluit. Mai ales la Preda. De când sunt scriitori români pe lume, așa ceva nu se mai văzuse. Soarta mă alesese pe mine, anume pe mine, ca martor, care îi prețuiam pe amândoi deopotrivă, silindu
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
romancierilor, - se scriu multe romane. La sfârșitul secolului (XIX!) se scriau schițe, nuvele. Când a apărut, de pildă, romanul Dan al lui Vlahuță, Caragiale l-a cam luat peste picior, sfătuindu-l să scrie mai scurt - romanul e lucru complicat, monșer, - spunea - trebuie să mai învățăm. În schimb, astăzi proza satirică sau umoristică mi se pare slăbuță, când există. Și e de neînțeles. Românul are vervă. Trebuie schimburi de păreri, vii, nervoase chiar, dar elegante. Din scăpărări, ciocniri, se naște viața
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
eu am luat act mult mai târziu. În 1976, când am avut succesul cu Galeria..., am fost săptămâni întregi uluit. Nu-mi venea să cred! Ultima și suprema confirmare a venit de la Marin Preda, care mi-a spus, cu gravitate: Monșer, te felicit!. Scrisul e o...maladie psihică - Dumneavoastră ați străbătut viața literară, viețile literare, ați fost în miezul lumii scriitorilor. - Cea mai interesantă viață literară am avut-o, paradoxal, în totalitarism. Dacă nu ai trăit acel lucru, e greu să
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
în cerneală, mă întrebi? Lumea zice că erau scrisorile lui Micle, da și lumea, ce să zică? Fiecare încearcă să acopere realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să zici că ăștia doi, scriitori importanți, vorba aia, nenicule, mă-nțelegi? Monșer, nu poți! Te vede Europa. Și Europa stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Te rîde mapamondu'. Rușine! Stupefiant. Rușine. Stupefiant! Noi dezvăluiri, noi și senzaționale dezvăluiri despre viața sexuală și intimă a unui mare scriitor. A doi, pardon
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
putea numi mari scriitori pe un Bogza, un Jebeleanu sau Preda...). A trecut vreun sfert de oră și au ieșit din birou Alecu și Geta, pleoștiți, împreună cu Preda care mi-a comunicat, dîndu-mi mîna, că nu-l interesează cartea pentru că: «Monșer, Ionescu ne cam înjură și nu prea mai vrea să știe de țara lui...»” Și pe deasupra încă o scenă simptomatică, menită a corija o inoportună idealizare: „Îmi amintesc (povestită de Doinaș) de o replică faimoasă, pe cît de retrogradă pe
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
exemple în care Talmudul aplică principiul “Diviziunii Egale a Sumei Contestate”. Articolul original al lui Aumann și Mashler a fost publicat în Journal of Economic Theory 36 (1985, 195-213). dar despre studiul asta care te are ca subiect ce spui, monșer? a avut ceva răsunet pe facebook te-au cam ginit băieții ăștia hahaha! mult spor în continuare la capitolul ipocrizie! îți dorim să ajungi mai departe de nivelul andreei marin! O aiureala totală “Diviziunii Egale a Sumei Contestate”. Uită-te
O împărţire echitabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82593_a_83918]
-
îmbracă și astăzi cu țilindru și papion, colecționează obiecte vechi și chiar reconstituie lupte din istoria României alături de Asociația 6 Dorobanți. “Bună că viața” este produsă de Asociația MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1. de ce declarativ și nu asumat? monșer, anivizajezi și alte orașe ? Interioare superbe...! Dragoș, ai un glas atât de liniștitor... Nu este un compliment, ci o constatare. Dar nu de azi... De la început. Dragoș ,scuza-mi deranjul.Am nevoie de câteva recomandări din partea ta.Recomanda-mi și
Bună ca viaţa: Bucureştiul literar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82645_a_83970]
-
a fetelor mândre, frumoase, cum altele nu-s pe lume, care să le aline clipele lor de suferință și de cădere. Nu știu ce fac alții, dar eu cred că o astfel de îndeletnicire nu mai există pe pământ! Că bine spunea Monșerul: dacă dragoste nu e, nimic nu e! - Apostolul Pavel, îl contrazise Gilda. Asta-i pentru tine dragostea? Mizeria? Traficul de carne vie? Ordura? I se dezlegase limba, asta însemnând că putea fi cooperantă, de aceea Furgoteiu simți că trebuie să
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
așteaptă, ca alții, reciprocități avantajoase și nici nu-și cultivă o pepinieră de critici tineri din care să crească, viguroase, laudele viitoare. Îl evocă, mai degrabă, pe Marin Preda, cu luminosul pragmatism al directorului de la Cartea Românească: Dacă are talent, monșer, he-he, atunci să-i punem o pilă!..." Talent are, cu carul, și binefăcătoarea lor. Dacă despre proza sa am scris mai pe larg cu altă ocazie, simt nevoia să spun acum câteva cuvinte și despre critica pe care o practică
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
deschisă posibilitatea împăcărilor, sau măcar a nuanțărilor. Chiar dacă uneori e vorba de niște nuanțe ŕ la Dorin Tudoran: genul de îmbrățișări în care efuziunile de simpatie alternează cu discrete tentații de a strangula preopinentul (vezi, în acest sens, antologicul text "Monșerul Montaigne", o veritabilă fișă de observație a stilului tandru-agresiv al autorului: admirația nedomolită față de personajul Andrei Pleșu e contrabalansată de evocarea câtorva episoade care, în trecut, i-au așezat pe protagoniști pe baricade adverse). Nu sunt pe deplin convins că
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
fraților! Numai în Istoria ieroglifică mai întîlnim asemenea alcătuiri: capul unui dramaturg, poate cel mai important al nostru, stă pe trunchiul unui dictator, comunist și criminal. Pentru cine o fi mai greu să conviețuiască cu celălalt? Pentru Lenin sau pentru monșerul Caragiale? Hoții ăia poate n-au fost chiar niște ignoranți. S-au gîndit că "achiziția" e bună din orice direcție ar bătea vîntul. Vine Anul Caragiale, scot statuia la vînzare, cu mici modificări și... oameni s-au făcut! Bate vînt
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
aristocratice bântuind fiul natural născut de madam Constantinescu, de românca normală Maria și Constantinescu, avea să contribuie prin contrast la înclinarea, deșucheată oarecum, spre viața periferică. Obsesie nobiliară, sporind gustul pentru caraghioslâc și ordinărie, psihologic explicabilă... "A fost di granda, monșer, era să fete pe mine..." S-o vezi în doliu, diavolița, pică..." Și câte și mai câte, clasice, purtate din gură în gură de generațiile ce se succedară. Nu-i prima dată când, în viață ca și în literatură, odrasla
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
Filmul se desfășoară pe trei planuri, unul al retrospectivei nostalgice care completează golurile de aer dintre dialoguri, insuportabil de false și anoste, al doilea se poate intitula cu numele unei schițe de Caragiale, Căldură mare și are loc la hotel, monșer, al treilea reprezintă recitalul Loredanei Groza, Miss Lorry, el poate fi urmărit ca și mesajul publicitar în pauza meciului. De fapt, aproape toată lumea are ceva de cîntat, cel puțin o melodie, (Zavaidoc), Cristian Vasile vreo trei, o altă divă interbelică
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
intrare și ruina fostului salon, unde se întâlnea Caragiale cu mai marii vremii să "ude" premierele de la Teatrul Național. Mergând așa, ajung [Mache și Lache] în Piața Teatrului... Lache zice: -Hai să bem o bere la Gambrinus... -Intârziem Lache... -Lasă monșer, știu eu...Numa câte o bere..." I.L.Caragiale - O lacuna (Universul 1900) Berăria Gambrinus făcea parte din istoria Bucureștilor. Chiar și după plecarea lui Caragiale, lumea boemă a Capitalei se strângea în continuare aici pentru a pune țara la cale
Gambrinus, berăria lui Caragiale, transformată de spaniolii de la Hercesa în bloc de birouri () [Corola-journal/Journalistic/69204_a_70529]
-
binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-auzi!? Trezește-te! Leonido, să nu mă lași. Trezește-te că-ți trag palme mă-nțelegi! (îl zgîlțîie, el nimic) Lasă omule fleacurile. (îi dă palme îl stropește) Scoală monșer, nu face pentru dumneata să te dai în spectacol! Ești om serios. Un volintir! (lui Leonida) Soro! Soro! (intră o figurantă în soră medicală cu trusa de prim ajutor, dar Efimița o gonește cu un gest) Fugi, nenorocito! Efimița începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
al publicului. Replicile se pot repeta cît e nevoie, crescendo, pînă la insulte, adresarea se face cînd unui spectator, cînd brusc altuia cu violență și sarcasm. Publicul trebuie să se simtă efectiv insultat, agresat: Ce mai e nou?! Ha! Prost monșer. Nu mai e patriotism. O soțietate fără prințipuri! A! coruptă soțietate! Ce recoltă nene? Ce recoltă? Îmi pare foarte rău. Îmi pare foarte rău! Dar știi?! Foarte rău! Dumneata care te pretinzi! Apoi, dacă vezi, ce mai umbli cu mofturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]