164 matches
-
e 50 de bani. La restaurantul băilor o jumătate de puiu costă un franc. Nu mai puțin decât de patru ori mai mult. Să nu rămâi încântat de așa prețuri și de serviciul bucureștean care, ori ce s-ar zice, monșer, e ireproșabil. Poți să juri că ești la București, parole d'honneur! nici o deosebire." [MIC GLOSAR DE BALTĂ] Bodârlău = cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor. Un om trece pe drum mâncând harbuz. În fața unei portițe zărește doi purcei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Gheorghe Iacob, directorul tehnic al editurii, un anecdotist hazliu, mort între timp și el. L-am revăzut, apoi, la București, în aprilie 1972. Amuzat și absent, a declinat invitația de a veni la prima ediție a Salonului Băcăuan al Cărții: „Monșer, sînt teribil de ocupat!” * Nu se putea să lipsesc (azi, 23 mai) de la susținerea tezei de doctorat a amicului „Tase” Trandafir! Deși cunoștea întreg „scenariul”, el a manifestat, deopotrivă, bravură și nesiguranță. Cu numai cinci minute înainte de a porni către
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de avertizare ames- tecate cu cele de pomenire ale morților și când «chestiunii» ultimative și patetice De ce trag clopotele, Mitică ? - noi continuăm, nimbați de harul nostru unic, Grația noastră, Mântuirea noastră - Sfânta Bășcălie, să-i răspundem ne - tulburați : - Dă frânghie, Monșer.” Interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale se constituie într-o antimetafizică fondată pe un principiu de exorbitare și deriziune. Fragmentul de mai sus relevă însă sensul unui complex identitar prin care unei întrebări grave, cu sens metafizic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tot porii - iar televiziunile își fac datoria și ne arată aceste momente cruciale. Curat consti tuțional! Muzica! Muzica! Iar noi, cetățenii, închinăm în sănă tatea coanii Joițichii, că e damă bună și ne simțim băgați în seamă. (2009) Căldură mare, monșer! Grea și frustrantă trebuie să fie viața unui jurnalist de la o televiziune de știri! El vrea în permanență să ne împărtășească pulsul fenomenului epocal, iar realitatea, cruda realitate, se dovedește a nu fi la înălțimea așteptărilor sale. Bunăoară, de alegeri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mâțan sac, a ținuto pea ei și a crescut în sondaje. Voiculescu la fel. Trăim întro vreme a cacealmalei - ceea ce pentru unii mai mult ca sigur că e foarte excitant. (2006) Butaforiile „de calitate“ Secetă mare la televiziuni pe timpul verii, monșer! Prin deșertul ăsta umblând eu, ca soldatul la datorie, dau duminica trecută peste emisiunea Zigzag cu Ion Cristoiu, de la Antena 2. (Nu, nu am descoperito acum, o știu de mult, dar niciodată nu am rezistat să mă uit la ea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la 100 de metri de grădina casei noastre de la Frunzănești unde aveam mama și sora refugiate, 18 km sud București, aproape atingând în rasmot, coșul casei). Este ziua de glorie a Grupului 6 Vânătoare IAR-80 comandat de cpt. Dan Vizanty (Monșer). În această luptă cade și colegul nostru de promoție Nicolae Limburg " Generalul", regretat de toți". Talentatul zburător și îndrăgitul camarad Nicolae (Nae) Limburg, poreclit "Generalul", fiul unui ofițer superior de artilerie, intrase în coliziune cu avionul lui Mihail Tari, prăbușindu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
1944, în "Rost", an VIII, nr. 86, aprilie 2010, pp. 49-53. Idem, Centenar Dan Vizanty (2). 10 iunie 1944. O palmă usturătoare dată de români aviației americane, în "Rost", an VIII, nr. 87, mai 2010, pp. 68-78. Cornel Marandiuc, ("Șefu Monșer") Comandor Dan Valentin Vizanty¸ în "Aviația" (Arad), nr. 27/2001, pp. 1-3. Idem, Dosarul "Comandor aviator Dan Valentin Vizanty", interviu cu Ana-Maria Vizanty, în "Aviația" (Arad), nr. 28/2001, p. 7. Idem, Mircea Dumitrescu, ultimul mohican. Le mai lipseau doar
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
intoxicat de însemne mistice. Parlamentarii vorbesc în bobote, sau dorm impenitent, din cauza câte unui crucifix, iar miniștrii sunt proști fiindcă jură pe Biblie. Musulmanii visează la semilună, evreii la candelabrul cu șapte brațe, ateii la portretul lui Lenin. Criză teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol și cu onoarea „reperată“. Vom înfrunta, extatic, neantul liberei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
banii investiți ca în orice afacere capitalistă serioasă, fără iz de fiscalitate excesivă că nu ajută la digestie. Numai că, educat la școala vieții pe plaiul strămoșesc, magnatul cotizează și la partidul de opoziție, care la o adică, mă înțelegi, monșer, dacă vine la putere... Premierul, (Horațiu Mălăele), un tip care joacă tare, nu știe de glumă și-i retează fondurile și în chip samavolnic îl trece scurt, vreo 24 de ore, și pe la pîrnaie pe corupt, și ca să se dreagă
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
ajute. Cînd relațiile noastre nu mai erau ce fuseseră altădată, într-o ultimă discuție pe care am avut-o cu el la Washington mi-a spus un lucru de care nu m-am îndoit și nu mă voi îndoi niciodată: «Monșer, orice-ar fi fost, orice va fi, vreau să știi că v-am iubit foarte mult pe tine, Cora și Alexandra.» Acesta este singurul Mihai pe care am hotărât să-l păstrez în suflet - nici drac, nici sfînt. Doar un
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
Din toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda scoase instantaneu un behăit al lui, cum făcea, o behăială lungă și veselă, admirativă, și apropiindu-se de Ivasiuc, îi puse mâna pe umăr: - așa e, monșer, așa e! făcea. Mă uitam la ei, uluit. Mai ales la Preda. De când sunt scriitori români pe lume, așa ceva nu se mai văzuse. Soarta mă alesese pe mine, anume pe mine, ca martor, care îi prețuiam pe amândoi deopotrivă, silindu
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
lui deveniseră realitatea noastră. }ărișoara și Europa sunt de fapt invariante ale mentalului nostru colectiv, imagini emblematice, cu putere de circulație și de ipostaziere în epoci istorice diferite. Actualmente, suntem în plină criză, așadar, iarăși, în plin Caragiale. "E criză, monșer", ni se spune pe un ton edificat, de undeva de la finele secolului 19; și noi, în anul de grație 2009, trebuie să încuviințăm încă o dată. Cetățean european și patriot român, ca toți junimiștii, Caragiale știe să decojească termenii de crusta
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
are grijă să-i rămână un strop de voință ca să se retragă într-o resemnare superioară. Acest proteism șugubăț îi provoacă mereu inițiative. Extrem de serioase. Dar pe care nu are timp să și le asume. Din cauză că e...terrrribil de ocupat, monșer! Între a fi și a avea, românul alege cu perseverență avutul. Avutul său e tot ceea ce are el mai de preț. Pe care îl gospodărește și îl chivernisește cu o infinită candoare. Și pe care îl consumă cu legitimitate. Obsedant
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
aristocratice bântuind fiul natural născut de madam Constantinescu, de românca normală Maria și Constantinescu, avea să contribuie prin contrast la înclinarea, deșucheată oarecum, spre viața periferică. Obsesie nobiliară, sporind gustul pentru caraghioslâc și ordinărie, psihologic explicabilă... "A fost di granda, monșer, era să fete pe mine..." S-o vezi în doliu, diavolița, pică..." Și câte și mai câte, clasice, purtate din gură în gură de generațiile ce se succedară. Nu-i prima dată când, în viață ca și în literatură, odrasla
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același absurd al divagației, în noaptea pierdută cînd unuia dintre amici i se naște un băiat. Și, la urmă, Mici economii. Despre chiriași și sînge rece. Omul
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
tocăm bani publici pe tot felul de spectacole de doi bani, dar ne zgârcim când ar fi nevoie, de pildă, de-un cântăreț de operă cu cotă internațională. Dac-ar fi vorba de lucruri petrecute în ultimii ani (criză mare, monșer!), parc-ar exista explicații. Dar aici e vorba de un sistem. Când, în 1990, Andrei Pleșu, ministrul Culturii, a avut admirabila inspirație de a-l numi director general al Teatrului Național din București, se părea că, în fine, măcar într-
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
în cerneală, mă întrebi? Lumea zice că erau scrisorile lui Micle, da și lumea, ce să zică? Fiecare încearcă să acopere realitatea. Să ascundă tărășenia. Că nu poți să zici că ăștia doi, scriitori importanți, vorba aia, nenicule, mă-nțelegi? Monșer, nu poți! Te vede Europa. Și Europa stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Te rîde mapamondu'. Rușine! Stupefiant. Rușine. Stupefiant! Noi dezvăluiri, noi și senzaționale dezvăluiri despre viața sexuală și intimă a unui mare scriitor. A doi, pardon
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
așteaptă, ca alții, reciprocități avantajoase și nici nu-și cultivă o pepinieră de critici tineri din care să crească, viguroase, laudele viitoare. Îl evocă, mai degrabă, pe Marin Preda, cu luminosul pragmatism al directorului de la Cartea Românească: Dacă are talent, monșer, he-he, atunci să-i punem o pilă!..." Talent are, cu carul, și binefăcătoarea lor. Dacă despre proza sa am scris mai pe larg cu altă ocazie, simt nevoia să spun acum câteva cuvinte și despre critica pe care o practică
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
a fetelor mândre, frumoase, cum altele nu-s pe lume, care să le aline clipele lor de suferință și de cădere. Nu știu ce fac alții, dar eu cred că o astfel de îndeletnicire nu mai există pe pământ! Că bine spunea Monșerul: dacă dragoste nu e, nimic nu e! - Apostolul Pavel, îl contrazise Gilda. Asta-i pentru tine dragostea? Mizeria? Traficul de carne vie? Ordura? I se dezlegase limba, asta însemnând că putea fi cooperantă, de aceea Furgoteiu simți că trebuie să
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
Veche, unde cărți de 25-35 de lei costau acum 9 lei. Multe alte standuri erau pline de oameni care scotoceau pe rafturi după vreo carte și tot așa a arătat târgul până duminică, declarată și ea „Black Sunday”. Lume multă, monșer! M-am bucurat să aflu, din statisticile târgului, că această ediție, a douăzecea, a fost de succes, cu mai mulți vizitatori decât anul trecut, și că aproximativ trei sferturi dintre aceștia au și cumpărat cărți. Asta e de bine, semn
Black Friday și cărți noi la Gaudeamus by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3002_a_4327]
-
i se datorează, dar în care nu și-a publicat (contrar unor afirmații) nici un volum personal. I-l solicitase M. Preda, dar fiindcă se bătuse în Consiliul Uniunii Scriitorilor pentru înființarea colecției, dl D.T. a refuzat să predea o carte. "Monșer, poate ai dreptate, i-a răspuns Preda, dar, cînd te-oi hotărî d-ta să dai un volum pentru colecție, cine știe cum vor fi vremurile..." Vremurile au fost cum le știm. Înainte de a emigra în SUA, dlui D.T. i-a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
de vreme ar prinde iz de imoralitate, ori de inconștiență. Dar așa, iluștri chibiți ai mizelor altora, amicii își pot vedea de treabă. Cît să treacă spuma. Alte probleme sînt mai meschine. De pildă, emoțiile venirii unui urmaș ("Nu pot, monșer, pentru ca să stau când face" - Situațiunea), înecate în bere și-n politică. Departele, pe care nu poți să-l influențezi, dar poți să-l discuți, e, întotdeauna, mai ispititor. De la "cafine central", și nicidecum de la berărie, începe dezordinea publică. Berăria, mult
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
deschisă posibilitatea împăcărilor, sau măcar a nuanțărilor. Chiar dacă uneori e vorba de niște nuanțe ŕ la Dorin Tudoran: genul de îmbrățișări în care efuziunile de simpatie alternează cu discrete tentații de a strangula preopinentul (vezi, în acest sens, antologicul text "Monșerul Montaigne", o veritabilă fișă de observație a stilului tandru-agresiv al autorului: admirația nedomolită față de personajul Andrei Pleșu e contrabalansată de evocarea câtorva episoade care, în trecut, i-au așezat pe protagoniști pe baricade adverse). Nu sunt pe deplin convins că
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]