164 matches
-
printr-o bizară coincidență, "oamenii de cultură ai primarului" sunt, într-o majoritate frisonantă, doar foști colaboratori ai Securității!). Așa încât, concluziv, nu pot decât să salut cu încredere un om politic care cultivă desăvârșirea trupească cu cea spirituală. Curat Kalokagathon, monșer! 22 iulie 2011 De o bucată de vreme mă trezesc derutat dimineața la ora 7. E prea multă liniște. Trosnelile infernale ale celor care iau gunoiul nu se aud decât pe la ora 10, când mașinile Salubris pot cu adevarat să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
anumite persoane cu scopul de a epata, de a ieși în evidență într-un anumit context 57; termenii de argou sunt actualizați în cadrul unei exprimări emfatice (frecvent, ca împrumuturi, neadaptate și irelevante în context, din alte limbi): mersi, madam, stripteuz, monșer etc. II.3. Mijloace de îmbogățire a vocabularului Limba română și-a îmbogățit și își îmbogățește mereu sistemul atât prin mijloace interne (valorificând elemente deja existente în limbă, însă combinate într-o manieră nouă), cât și prin mijloace externe (împrumutând
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
învățat la pension, e o "fată romanțioasă", citește romane de senzație - "Dramele Parisului, câte au ieșit, toate le-am citit", zice ea. Așadar, ea a venit în... serioasă atingere cu "civilizația". Și limbajul ei este cum îl știi: "pamplezir", "alevua", "monșerul meu" etc. Veta însă, care se vede că n-a învățat la pension, că nu citește romane, care e romanțioasă într-un chip foarte practic - ea vorbește curat românește, ca și Chiriac în ipostazul lui de calfă, dar e contagiată
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
deși gelos la început pe regizorul român, de care s-au îndrăgostit actorii lui, miza pe o victorie a acestui spectacol pentru a-și susține politica de revigorare, de înoire a acestui teatru, cândva celebru, iar acum în "criză teribilă, monșer". Aproape de premieră au apărut și necazurile, stâncile subacvatice, care te rănesc fără să știi când și cum, care loveau în bunul mers al repetițiilor vorba ceea dușmanul veghea și avea spate chiar la Ministerul Culturii. La vizionare s-a declanșat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
așez pe bancă, știu ce va urma: se va apleca teatral spre mine și, cu prețiozitatea unei partituri din Cosi fan tutte, îmi va detalia cum a decurs, dimineața, la cinci, complicatul proces de ușurare, nu cea mare, nu, urina, monșer, urina, bat-o vina, panica din primele secunde, blocajul, blocajul? nu, nu încă, secunde și secunde de panică, pînă cînd... pînă cînd... of, în sfîrșit... Știu ce va urma: rozariul păgîn al amănuntelor de la ora cinci, recitativul unicului rol de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și mă prinde, ca-n Cosi fan tutte, galant, galant, de cot, ascultă-mă și spune-mi ce-a fost asta... Cum să nu-l ascult! Ieri după masă, reia misterios timbrat chiar lîngă urechea-mi ciulită, ieri după masă, monșer, ies din bloc și... și... peste cine dau aici, pe bancă... Peste cine? întreb. Nu mă întrerupe, te rog, lasă-mă pe mine, lasă-mi mie tot dialogul, da? Ți-l las, îl liniștesc. Deci: ies din bloc și pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi mie tot dialogul, da? Ți-l las, îl liniștesc. Deci: ies din bloc și pe bancă, pfii, cum să ți-o descriu? O brună, o criminală, o bestie frumoasă, frumoaaasăăă... ă..., niște picioare, pfii, picior peste picior, niște rotule, monșer, niște ojă carmin, așa ceva n-am mai întîlnit în carieră, crede-mă, ei bine, intru direct în subiect: ce faci? de unde ești? ce-s părinții? știi doar, o țin în canonadă, comme d'habitude, cîți ani să aibă? mă tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ocolită, desigur, voluta cumva comică a refuzului de a face diligența dorită de mine într-o Academie "de foarte multă vreme inexistentă", academicianul trecînd "foarte rar pe acolo". Dar și sofisticata mizanscenă a motivațiilor/ escamotărilor declanșate de cererea-mi (impardonabilă, monșer!). Așa încît, chestiunea devenea, pînă la urmă, prin fină transgresie, din una practic-pedestră, una eminamente stilistic-epistolară. Ce performanță! De reținut, oricum, sfîrșitul scrisorii: penibilul deșertăciunilor noastre în fața grandorii muntelui! Ăsta era Geo Bogza din Orion. "Predeal, miercuri 25 febr. 1981
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămas natural în ființa ce se confruntă acum din ce în ce mai dramatic cu propria-i condiție. Ne e teamă că în schizofrenia generală a prospectorilor computerizați ai artei totul va aluneca treptat pe toboganul nihilismului. (Nihilistul lui nenea Iancu era un suav monșer pe lîngă cinicii și antipaticii noștri contemporani într-ale manipulării vizualului.) Cher a permis diabolicilor ei tehnicieni să-i artificializeze doar preț de un pasaj vocea, nu le-a îngăduit însă, inteligenta de ea, să-i altereze nativitatea. Și pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea "Sfântul Gheorghe" și a Semilunei Stea. Ce e asta? bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. O tiparniță, monșer! lămuri hanul cel tânăr. Și ce tipăriți? făcu Metodiu plăcut surprins. Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, "Istoria Imperiului otoman", partea cu creșterea. Bine, bine, da'fetele? Sunt de la corectură. Și...el? șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. El
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau de pe strada Pacienții pe Sapienții și "viceversa". Cu o furie crescândă, asemenea lui Cotadi, sau aproape imperceptibil, în limbaj împleticit, Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc. repetă mecanic " Uite, vezi, ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scris, confruntat cu asemenea adversități, Marin Preda n-a putut trece cu ușurință peste această situație; a trecut chiar printr-o criză morală, dacă e să-l credem pe Petru Dumitriu, și-l credem. Trei ani i-au trebuit lui „monșer” să-și asimileze și cealaltă condiție sine qua non pentru scriitorul român de după leatul 1948, timp în care a fost cu totul absent în peisajul literar. Și reușește prin Desfășurarea, pomenită elogios în furtunoasa plenară a scriitorilor din martie, medaliată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
făcut CTP în Scrisoarea... de ieri. Păi, oameni care iau salarii în mii de euro, când nu în zeci ori sute de mii, sau "prime de instalare" aidoma, au vreun interes să se audă semnale de alarmă? Să fim serioși, monșerule! Dâmbovețește vorbind, ziariștii e și ei oameni, iar foamea lor e la fel de mare ca a oricărui alt trăitor în România tuturor contrastelor. Păi, nu e mai bine la patron generos, care te plătește în mii de euro decât în presa
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]