49 matches
-
tipicul vizitelor nevinovate sau cînd în familia regală apare o noutate oarecare. Desemnarea prințesei Margareta drept viitoarea șefa a casei regale a stîrnit o adevarată isterie printre politicienii care apără republicanismul la noi. Cu acest prilej s-a dovedit ca monarhismul unor persoane care ocupă funcții importante în stat e mai degrabă un hobby decît o vocație. Primirile în România ale fostului suveran n-au fost, după ultimele alegeri, mai spectaculoase decît dacă ele ar fi avut loc în timpul președinției lui
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
occidentale, n-ar sta astăzi România să primească semne de bunăvoință din partea Occidentului în privința integrării sale în NATO sau în Uniunea Europeană. Mai aproape de adevăr i se pare Cronicarului editorialul din ROMÂNIA LIBERĂ scris de Nicolae Prelipceanu, editorial al nostalgiei unui monarhism care n-a fost să fie și în care sînt punctate meritele Regelui în istoria României, cu dezamăgirea fățișă că monarhia nu se mai numără printre așteptările de azi ale românilor. Dar dacă, ne întrebăm, nemaiașteptatul Rege va stîrni noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16136_a_17461]
-
cu experimentul limbajului, dar fără a trăda substanța vieții interioare și relaționale a omului. Un fel de conservator înnoitor, a cărui alternativă avea rădăcini perene, era internă, cu miez, nu pornea din marginalități superficiale, frivole, oarbe. În postcomunism mizează pe monarhism, punând drept gaj propria întoarcere în patrie, dar „trișează”. O declară în 2005 (în „Observator cultural”, nr. 259), reamintind decizia - unui indecis, cum se recunoaște adesea - de la „începutul anilor ’90”. Nu oferă o explicație suficientă. Pare a pune o condiție
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Iordachescu Ionut Prezidențiabilul Crin Antonescu crede că revenirea la monarhism se poate realiza doar în baza unui sprijin popular majoritar, adăugând că republica în România suferă de o legitimitate "insuficientă, pentru că această formă de guvernământ este rezultatul anului 1947 și nu a unui referendum național. Invitat, vineri seară, la B1
Ce a răspuns Antonescu, întrebat dacă mai este monarhist by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30444_a_31769]
-
Seminarul ,,Central"(1933-1941), cu bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazull"din București; studii superioare la Facultatea de Medicină și Conservatorul din Cluj (1944-1946, neterminate), la Facultatea de Teologie din București și Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (licențiat în 1948). Tuns în monarhism la mânăstirea ,,Antim"din București (2 februarie 1942) și hirotonit ierodiacon (15 martie 1942), diacon la mânăstirile Polovragi și Baia de Arieș (1943-1947), stareț la mânăstirea Toplița (1947), intendent al palatului patriarhal (1948-1949), inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc (1949-1950), asistent
MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364442_a_365771]
-
este condus de Patriarhul de la Constantinopol . Județul acesta înglobează instituții bisericești care se împart în șase categorii:mânăstirile, schiturile, chiliile, scaunele și chiliile de pustnic .În aceste chilii ,,Karoulia''se duce cel mai greu și dur mod de viață al monarhismului ortodox. Din totalul de 29 de mânăstiri ,17 sunt elene, una este rusească, una este bulgară și una este sârbească. Numărul total este stabilit prin lege. Azi nu mai e posibil de a se creea noi mânăstiri, dar nici nu
MUNTELE ATOS de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364143_a_365472]
-
exersează paroxismul și au ecou în acțiunile docile, de vasalitate! În acest moment foarte greu pentru români trebuie o reîndreptare salvatoare a țării zguduită de convulsii care au la bază dictatura politicului! Ceea ce zdruncină azi societatea românească exemplifică faptul că monarhismul poate fi un factor de stabilitate. Vocea străzii are un astfel de ecou. Niciun sacrificiu nu va fi eficient în măsura în care se îndepărtează un rău așezându-se în locul lui un altul, chiar dacă nu în egală măsură, nici mai mare, deoarece, dincolo de
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
se confruntau două curente extreme: cel al moderniștilor occidentalizanți și cel al tradiționaliștilor etnici și rurali. Pe această scenă tensionată doi intelectuali laici ortodocși au militat tenace pentru un tradiționalism ortodox și etnic de expresie modernă și pentru conservatorism și monarhism: logicianul și filozoful ortodox Nae Ionescu (1890-1940), director al ziarului Cuvântul (1926-1933) — mentorul spiritual al generației lui Mircea Eliade (1907-1987), Constantin Noica (1907-1986) și Emil Cioran (1911-1995), și Nichifor Crainic, directorul revistei Gândirea (1926-1944), la care au colaborat permanent importanți
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
patriot boier ca Dinicu Golescu, să ceară guvernanților să aibă milă de populație și să investească în Infrastructura Intelectuală la toți, nu doar în clientela tehnocrată. În loc să li se facă rușine de ei înșiși, că n-au reușit în unionism, monarhism și anticomunism, dincontra, multor intelectuali li se făcu, de pe la colțul de cotitură din 1997 încoace, silă de propriul popor, de viitoarea recuperare a trecutului său! Această dialectică absurdă, a infezabilității, e o prioritate națională să fie examinată din toată materia
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
se confruntau două curente extreme: cel al moderniștilor occidentalizanți și cel al tradiționaliștilor etnici și rurali. Pe această scenă tensionată doi intelectuali laici ortodocși au militat tenace pentru un tradiționalism ortodox și etnic de expresie modernă și pentru conservatorism și monarhism: logicianul și filozoful ortodox Nae Ionescu (1890-1940), director al ziarului Cuvântul (1926-1933) — mentorul spiritual al generației lui Mircea Eliade (1907-1987), Constantin Noica (1907-1986) și Emil Cioran (1911-1995), și Nichifor Crainic, directorul revistei Gândirea (1926-1944), la care au colaborat permanent importanți
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
care ne umflă cu har și energie necreată -conferindu-ne puteri spirituale fortificate la maxim, generând adevărate virtuți ce converg spre “starea de înviere”. Putem înțelege astfel noblețea spirituală a isihaștilor, a duhovnicilor îmbunătățiți și a pustnicilor - acele “perle” rare ale monarhismului. Sunt prezentate rugăciunea inimii, blândețea, iubirea tuturor permanent, într-o desăvârșită smerenie, golind complet eul nostru, etapă absolut necesară pentru umplerea de har. În studiul 6 și ultimul, același autor - Drd. Stelian Gomboș ne oferă referințe despre concepția filocalică a
DRD. STELIAN GOMBOŞ; PROF. CRISTIAN ŞERBAN, OMUL: SUBIECT ACTUAL AL DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU: PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903-1993) OMAGIAT PRIN ŞASE STUDII TEOLOGICE... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/347786_a_349115]
-
este un stat moral. Cum nu există alt criteriu al Binelui decît criteriul creștin, statul etnocratic este un stat creștin, aflat sub tutela regelui. În vreme ce Crainic organiza proiectul statului etnocratic, revista Gîndirea îl completa cu articole consacrate ortodoxiei, românismului și monarhismului, pentru a arăta, în septembrie 1939 spre exemplu, că "monarhia nu a reprezentat doar o funcție politică a statului, ci și în același timp o funcție religioasă. Așa cum o crezuseră voievozii [...], România a fost creștină și monarhică de-a lungul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
absolvim (nu credeți?) pe Victor Hugo de eventualul fariseism, care totuși provoca și impunea, în veacul francez, supraponderala sintagmă artist-cetățean. Numai și din măruntul considerent că geniul n-ar fi suportat fariseismul. Chiar dacă noxe ale Revoluției l-au abătut de la monarhismul său funciar și l-au intoxicat cu sangvinarele teze ale iacobinilor. Cele care, prin întîrziată contaminare, aveau să declanșeze morbul revoluției universale. Al celei rusești, oricum. De la a cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Viața românească 10-11) de J. Popper. (Ă). Autorul pierde din vedere că alături de poezia lui Coșbuc, care În studiul amintit atinge pragul de sus al aprecierii elogioase, există la această epocă o poezie situată pe pozițiile clasei muncitoare, lipsită de «monarhismul formal» (formula aparține autorului - N.R.) cu care sunt calificate tendințele concesive ale poeziei lui Coșbuc și pe care criticul nu le analizează, nu le explică În lumina evenimentelor istorice. (Ă). Și unele articole publicate cu prilejul aniversării centenarului lui Mihai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În ultimă analiză, efortului de a salva de la naufragiu, așa cum am mai spus, despotismul monarhic de tip feudal. El apare, de asemenea, ca un document În care se pot descifra câteva concepții de „derivație iluministă”, convertite În pledoarii În favorul „monarhismului luminat”, un fel de idol În fața căruia câțiva gânditori din veacul al XVIII-lea au făcut dese și inutile temenele», (I.Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767, În Moldova și Viața românească, În Almanahul Literar, an, ll, nr. 3
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se refuză colaborarea grupărilor republicane moderate (evoluționiștii lui Antonio José de Almeida și unioniștii lui Brito Camacha), încearcă să dobândească o minoritate conservatoare, a cărei simpatie s-o cucerească treptat. Minoritatea conservatoare nu putea fi dată decât de monarhiști. Dar monarhismul din 1918 nu mai semăna cu vechile partide de guvernământ din vremea lui Don Carlos. Două noi mișcări politice și spirituale luaseră ființă între timp: integralismul lusitan și Centrul Catolic. Mișcări de o considerabilă importanță, nu numai pentru înțelegerea momentului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar în 1918 monarhismul însemna, în buna parte, integralism. În ceea ce privește pe bătrânii monarhiști, care își păstraseră până atunci credințele, foarte puțini din ei acceptă un compromis cu Republica, fie ea chiar salvată și condusă de Sidonio Paes; restul, se păstrează într-o atitudine de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumea latină" mărturisește el mai târziu (A minha resposta). "Centrul" este atacat câteva luni după proclamarea Republicii, hârtiile îi sunt arse în stradă; dar nu renunță la activitatea începută și conducătorii săi repetă le nenumărate ori că nu militează pentru monarhism și nu complotează împotriva Republicii. Întocmai cum va face mai târziu "Centrul Catolic", C.A.D.C. se străduiește să convingă autoritățile că religia creștină nu e incompatibilă cu regimul republican și că noile orientări sociale ale lumii moderne își pot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pot, să fac din discipolii mei oameni în cea mai înaltă accepție a cuvântului și buni Portughezi, așa cum e nevoie pentru mărirea Portugaliei" (A minha resposta). Salazar mărturisea aceasta în 1919, cu prilejul suspendării sale din învățămînt, învinuit fiind de monarhism și antirepublicanism. A minha resposta, în afară de savuroasa ironie și fermitatea morală care însuflețesc cele 15 pagini dactilografiate - este și un foarte prețios document autobiografic, - căci, așa cum nu prea obișnuiește, Salazar vorbește aici despre sine și despre idealurile vieții sale. Pasiunea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asasinării lui Sidonio Paes și înăbușirii revoltelor monarhiste. Cum se cunoștea activitatea lui Salazar la "Centrul Academic de Democrație Creștină" și cum, fără îndoială, erau destui democrați republicani care voiau să-i ia locul la catedră, a fost acuzat de monarhism și activitate antirepublicană. În ancheta făcută de către comisia Universității, Salazar se apără prin memoriul menționat mai sus, A minha resposta, fără să răspundă, totuși, la toate insinuările. Din cele douăzeci și două de depoziții ale martorilor, numai unul îl acuză
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
activitate antirepublicană. În ancheta făcută de către comisia Universității, Salazar se apără prin memoriul menționat mai sus, A minha resposta, fără să răspundă, totuși, la toate insinuările. Din cele douăzeci și două de depoziții ale martorilor, numai unul îl acuză de monarhism, amintindu-și că a fost coleg cu el la seminarul din Vizeu și că-i cunoaște de pe atunci credințele politice; totuși, adaugă acest martor, nu l-a auzit, niciodată pe Salazar făcând propaganda politică de pe catedra sa universitară. Ancheta îl
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere ar putea fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio Maria da Silva, nu ar fi fost decât o formă apocaliptică a procesului, de europenizare cu orice preț și de des-lusitanizare a Portugaliei, ideal visat de generația de la Coimbra și de toți fruntașii vieții publice din ultimii ani ai monarhismului. Cum Salazar era, însă, catolic și naționalist și cum mișcarea de la 28 mai era prin esență o mișcare de rezistență națională, momentul istoric nu putea fi folosit decât în sensul de reintegrare a politicii portugheze pe linia tradiției sale. Asta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un fel de a vorbi. Salazar nu împrumută direct concepțiile integraliste; ajunsese, însă, la aceleași concluzii ca și Antonio Sardinha, în afară de necesitatea absolută a restaurării monarhiei. Reacțiunea împotriva spiritului demo-liberal nu începuse, în Portugalia, prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
parțială „în ghicitură” (1Cor. 13,12), sub rezerva eshatologică a vederii „față către față”. În același timp, este foarte semnificativă trecerea de la codul etic al aristocrației militare (care domină în feudalism) către setul de virtuți impus în climatul social al monarhismului absolutist, pe care John Milbank o caracterizează drept „schimbare în economia dorinței”. Milbank remarcă nu atât o schimbare a „obiectului” dorinței, cât „promovarea dorinței în sine”3. Reacția moraliștilor (Montesquieu, Helvetius, Hume) este una tipic paseistă, încărcată de nostalgii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]