136 matches
-
destinul ei să se preschimbe-n cenușă. parcă o văd în candoarea nisipului cum doarme cu pupilele stinse, potirul obrajilor ei, așa fără ochi, fără materie, acoperă urma sărutului și urma lacrimilor cu niște zori de lumină din ochiul meu monocord. e o minune când această ființă, îți respiră liniștit în brațe în timp ce marea vălurește filozofic trecerea timpului, anunțând spaimă si naștere din nețărmuritul ocheanos. 8 noiembrie 2010 Referință Bibliografică: femeia goală / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1407084503.html [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
Mioara Băluță *** *Cartea are 150 de pagini (marginile coperților îndoite spre interior) și este distribuită în trei cicluri:"dinspre părinți...", "...prin Dumnezeu...","...spre mine" * Fiecare ciclu este precedat de câteva referințe: - Gheorghe Grigurcu, ("...un miraj interogativ...") - Gheorghe Pașa, ("...un poet monocord...") - Călin Sămărghitan, ("...partea albă a morții...") - Cristina ștefan, ("...blajinul accent al solitudinii asumate...") - Mioara Băluță, "moartea, un fluture alb", sau cum să privești cu detașare întunericul...") - Stelian Vasilescu, (spicuiri- "avem nevoie de sfială, emoție și singurătate") - Veronica Pavel Lerner, ("...o
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437658447.html [Corola-blog/BlogPost/373172_a_374501]
-
Durham - Carolina de Nord. Vom asculta Recitalul de pian la patru mâini a doi pianiști. Înainte de apariția celor doi pianiști pe scenă, am privit pianul și gândul mi-a fugit pentru câteva clipe la cel mai îndepărtat strămoș al său, monocordul, instrument folosit de filosoful și matematicianul grec Pitagora, pentru măsurarea intervalelor și pentru a demonstra faptului că înălțimea sunetului este invers proporțională cu lungimea coardei. Asemenea oamenilor, instrumentele au strămoși și au cunoscut evoluția în timp. Astfel a apărut în
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Recital_de_pian_la_patru_maini.html [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]
-
lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece ori ardentă, așa cum fulgerul din depărtare nu ne-atinge, în timp ce altul, fulgerat, se stinge, precum și tunetul, în zări, pare o notă de jale dintr-o jale monocordă, iar tunetul de lângă noi ne înspăimântă, să spună cineva că viața-i blândă. Boris Marian Referință Bibliografică: Vanitas / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1149, Anul IV, 22 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Vanitas_boris_mehr_1393061687.html [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
cu cele beletristice, mai ales, pentru că se subordonează unui program foarte ambițios de recuperare și valorizare a unor personalități ce fac mândria meleagurilor vrâncene( )”; 6. la CONSTANTIN DUȘCĂ - se analizează toată opera poetică: „Constantin Dușcă nu este un poet linear, monocord, ci unul răvășit de întrebări, încercat de dileme și îndoieli ( ). În ciuda unui vocabular generos, foarte variat și complex (la nivelul ansamblului), poetul țintește permanent spre esențialitate și concizie. De altfel, textele sunt, mai întotdeauna, fulgerări ale gândului luminător, zboruri scurte
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Scriitori_vranceni_de_ieri_si_de_azi_mircea_dinutz.html [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
filmele noir: sunt nuanțate tocmai fiindcă niciunul nu e tot alb sau tot negru. Vestea bună e că au depășit de ceva timp cele 50 de nuanțe de gri proverbiale, toate personajele au povești distincte, puține - în raport cu mulțimea lor - sunt monocorde, iar serialul îi confecționează fiecăruia un set personalizat de circumstanțe atenuante. Din nou, funcționează principiul bufetului suedez: fidelizarea spectatorului prin acordarea libertății de a selecționa din variata gamă oferită specimenele pe placul său, toate interesante, de altminteri, și cu niște
Nouă motive pentru care suntem fascinați de „Game of Thrones” by https://republica.ro/noua-motive-pentru-care-suntem-fascinati-de-zgame-of-thrones [Corola-blog/BlogPost/338154_a_339483]
-
mereu Dintotdeauna.” Clipa aceasta Spuneam cândva că poezia este filozofie, metafora este o “artă a răsucirii” (Platon afirma asta despre arta gândirii) și ce altceva poate fi ființa poeziei dinspre și înspre simțirea realității? Iar autenticitatea acestei contemplări ține de monocordul poetului. Poeții sunt filozofi prin gândire și artiști prin conștiință. Drumul domnului Berghian spre poezie vine din cunoașterea filozofiei existențialiste și adaptarea ei la propriul destin prin a face coerente reperele folosite poetic. Spațiul și timpul se disipeză rămânând importantă
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429074255.html [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
îndrăgostit delicios în felul în care își urmărește pretutindeni iubita, ieșindu-i în cale, ca din întâmplare, chiar și cu gândul, oferind lectorului un foarte nostim amestec de delicatețe și tenacitate în aceste stratageme. Deși pentru un neavizat versurile par monocorde, ele demonstrează o exemplară complexitate. Izbitoarea accesibilitate înșală. Dincolo de simple stihuri de iubire, se ascund trăiri și sentimente arhetipale. Și aceasta n-o poate realiza, pe de-o parte, decât un ochi deprins cu rafinamentul limbii, iar pe de altă
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_cella_negoiescu_vol_arc_de_valentina_becart_1355136073.html [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
Mioara Băluță *** *Cartea are 150 de pagini (marginile coperților îndoite spre interior) și este distribuită în trei cicluri:"dinspre părinți...", "...prin Dumnezeu...","...spre mine" * Fiecare ciclu este precedat de câteva referințe: - Gheorghe Grigurcu, ("...un miraj interogativ...") - Gheorghe Pașa, ("...un poet monocord...") - Călin Sămărghitan, ("...partea albă a morții...") - Cristina ștefan, ("...blajinul accent al solitudinii asumate...") - Mioara Băluță, "moartea, un fluture alb", sau cum să privești cu detașare întunericul...") - Stelian Vasilescu, (spicuiri- "avem nevoie de sfială, emoție și singurătate") - Veronica Pavel Lerner, ("...o
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437490154.html [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
prea mult de acelea din volumele poetice anterioare ale autorului, adică familia, timpul, copilăria, moartea, singurătatea, amintirea, iubirea, dialogul cu Dumnezeu, confruntarea cu sine rămân și aici obsesiile sale creatoare, ceea ce îmi întărește impresia că Teodor Dume este un poet monocord, cu o voce oarecum singulară în diversitatea de stiluri actuale. Inspirată este alegerea titlurilor fiecăruia dintre cele trei cicluri poetice: „dinspre părinți...”, „... prin Dumnezeu...”, „... spre mine”, fiindcă astfel este bine evidențiată acea filiație a ființei și conștiința că unitatea acesteia
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437490154.html [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
l-am ridicat cu sfială să-l așez sus, la tâmple, fiindcă tot ce a fost sau s-ar putea să se-ntâmple venea dintr-un timp și pleca în alt timp în spirale.. Mirosea a lumină și cântec susurând monocord vechi tangou lumea pulsa-ntr-un acord de descântec, lotcă plutind în fiord începutului nou. Și sorbind din esența-i prea pură, amețit pescăruș am rămas devenisem arcuș, tu vioara și-mi șopteai melopei fără glas. Mai știi oare parfumul
MAI ŞTII? de LEONID IACOB în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mai_stii_.html [Corola-blog/BlogPost/341423_a_342752]
-
închipuire maladivă a oamenilor, ci un univers indestructibil legat de lumea noastră, univers care progresează sau regresează tot în funcție de ea, mai precis în funcție de acele persoane-lianți care asigură coeziunea celor două lumi. Unii oameni însă, abrutizați de universal cotidian steril și monocord au facultatea imaginativă paralizată și, mai grav, ajung să-i contamineze pe alții cu această stare mentală, după cum îi dezvăluie Gmork, vârcolacul, lui Atreiu. Citind discuția dintre cei doi, Bastian constată lucid această situație: Acum știa că nu numai Fantazia
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
unor afecțiuni (gen muzical cunoscut și sub denumnirea de muzică ambientală). Folosește instrumente cu vibrații naturale (ca de exemplu chitara clasică, vioara, pianul, muzicuța, blockflute, fluierele, mandolina, tobele, bateria, cinelele, gongurile), alte accesorii (ca de exemplu bolurile, clopotele tibetane, diapazonele, monocordul), cât și vocea umană. Integrează în muzica sa sunete înregistrate din natură, ca de exemplu ciripitul păsărilor, vânt, clipocitul apei, valurile mării. De asemenea, utilizează instrumente electronice, ca de exemplu chitara electrică, orga electronică, sintetizatorul electronic, programe speciale de calculator
Dorin Achim () [Corola-website/Science/314015_a_315344]
-
contemplă rodul pieritor (deci nu increatul), descompunerea, degradarea etc., vegheat de trupul bănuielnic. Metamorfozele trup/ suflet În variantele Doinei, moartea (ritualizata) că „rod perfect”, prezența ei (familiară, senzuala) par a Întreține - accentua N. Manolescu - un manierism fundamental, nutrind „o poezie monocorda”, condamnată: „suferințele mari se făcură,/ De cum am ieșit din tine,/ că un ochi din orbită/ Toată căldură soarelui/ Menită fu să mă usuce”. Cultul iubirii, erotismul ce impregnează țesuturile acestei poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
unui film tulburător despre delincvență”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că filmul " Accident" este un „accident”, „o poveste cu delincvenți - scrisă de Dumitru Carabăț - minată de «locuri comune», de interpretarea monocordă a lui Sergiu Nicolaescu însuși (în rol de maior), salvată doar de câțiva protagoniști, printre care Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ernest Maftei, Corina Constantinescu, George Mihăiță”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Maiorul
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
o suprafață considerabil mai mare, transformă vibrația corzii mult mai eficient în sunet, punând în mișcare un volum mare de aer (vezi si imaginea de mai jos). Povestea pianului începe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul său strămoș - monocordul cu clape - căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscultul clavicord, care funcționa printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
avea un secol de recuperat” Romanul lui Antonine Maillet are, În pofida dimensiunii sale relativ reduse (puțin peste 300 de pagini) consistența și amploarea unei epopei despre o Întreagă epocă și despre un Întreg continent. Nu e o simplă evocare istorică monocordă, personajele fac parte dintr-o orchestră În care găsim toate instrumentele și dirijorul altfel spus, naratorul, se schimbă uneori de la o pagină la alta. E când unul din zilele noastre - naratorul auctorial -, când unul din secolul al XIX-lea când
Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
recunoașterea legală și de către Biserica Ortodoxă Romană a Mișcării Oastei Domnului . Tema majoră a creației dorziene o constituie Golgota, „izvorul nețărmuritei și veșnicei iubiri”, și biruința învierii lui Iisus cel Răstignit. Pentru unii, poetul ar putea să pară o liră monocordă: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe această liră, cântarea poetului ne face să simțim adâncimile inefabile ale credinței. Aceasta, pentru că în Iisus, așa cum ne spune apostolul neamurilor, „sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței” (Col. 2, 2-3 ) și de aici
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
manierei inaugurate în anii1899-1900. Cele trei cicluri ale volumului (Fecioara în alb, Cînd vioarele tăcură și Moartea visurilor), unitare sub raport stilistic, reprezintă trei etape progresive în asumarea de către poet a propriei sale individualități: eleganta detașare din Fecioara în alb, monocordă și epurată la maximum, face apoi loc (Cînd vioarele tăcură) unor accente dramatice, care tulbură pacea inițială; iar în ultimul ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe poet și pe textul său, transformînd versul
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
nouă paradigmă se statuează: ea profesează polivocitatea și polifonia narativă, convergența și interferențele de tipuri de discurs: eseul, comentariul reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul alternării modalităților, jocul figurilor și al măștilor, pseudobiografiile și incizia în una dintre dominantele existențiale
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
brutalitate pe care n-o are. Dar "stupefiantul imaginar" de care vorbea Aragon își arată efectul nu atît într-un registru violent, cît într-unul blînd halucinatoriu. Aspectul corespondențelor programatic bruscate pare produs prin diluarea lor în apa cotidianului stătut, monocord: Aici oamenii fac dragoste se plimbă bîrfesc pe cei de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru roz
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
a scrie despre Nichita Stănescu: "Numai Ťnecuvinteleť pot să transporte sentimentele nude, neconsumate, nemediate de structura normată a discursului. Aici Nichita se revendică de la Bacovia, cel care face organ poetic dintr-o unică stare de sentiment. De la starea de sentiment monocordă se trece însă la explorarea sentimentelor ca formă de expresie a umanului. Forma de existență absolută a umanului este sentimentul, iar nu limbajul". Ce să mai înțelegem? Cu adevărat, "ce se înțelege acum prin autenticitate, iată o întrebare extrem de grea
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211). În multitudinea de aspecte surprinse și dezbătute într-o manieră hiperculturală, dl. Th. Codreanu nuanțează și singurătatea bacoviană, prin comparație cu Eminescu și cu Fr. Nietzsche. Extrem de axată pe detalii, cartea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pierdut șansa de-a face film. Dacă se amînă pînă la primăvară, ar putea să mă înlocuiască. E un rol complex, iar regizorul, dintru început n-a avut încredere în mine, probabil din cauza emisiunilor de varietăți, în care am apărut monocord, șters..." Ești trist, de ce? Mă gîndeam... Mîine, cînd ajungi la Valea Brândușelor, ce faci? Îi caut pe cei cu filmările. Numai? întreabă femeia încet, mai mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe creier,/ cu negreala de pe suflet,/ negru negru negru negru”). Ultim reprezentant al unei istorii ilustre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]