102 matches
-
o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare și un timpan în tremolo, într-o nuanță discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfășurarea melodică are o libertate expresivă ce nu are nevoie de armonie sau polifonie. Această pagină, probabil unică în literatura simfonică mondială, a constituit un gest de curaj artistic al unui tânăr de 21 de ani, într-
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert by http://uzp.org.ro/filarmonica-banatul-avancronica-de-concert-3/ [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
Polifonia este modalitatea de creație muzicală pe mai multe voci (muzicale), fiecare reprezentând o linie melodică proprie, care realizează împreună o muzică expresivă, bine conturată. După o perioadă îndelungată de monodie (cântatul pe o singură voce), începuturile polifoniei (cântatul pe mai multe voci), în secolele IX-XI, reprezintă un triumf al lumii sonore, cu noi posibilități de expresie, incomparabile. O primă formă este “organum”: cântatul pe două voci - diafonie, vocea de bază
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
(„Cântările Sfintei Maria”) reprezintă 420 de poeme cu notație muzicală, scrise în galițiana medievală (portugheza veche), în timpul domniei lui Alfonso al X-lea cel Înțelept (1221-1284) și deseori atribuită lui. Este una dintre cele mai mari colecții de monodii (cântece pe o singură voce) și evocă pe Fecioara Maria în fiecare piesă, iar fiecare al zecelea cântec este un imn. "Cantigas" au supraviețuit în patru codice manuscrise: două la El Escorial, unul la Biblioteca Națională din Madrid și unul
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
În acest timp benefic artelor, explicit exprimate prin intermediul stilului baroc, când în muzică repertoriul de concert era clar si bine structurat, s-a născut opera. Inițial, acest gen muzical ce a combinat poezia cu o melodie și s-a numit monodie. Ulterior, s-a dezvoltat continuu, având nevoie de timp pentru a evolua și a ajunge la genul structurat pe care îl știm azi. Dezvoltarea și evoluția operei s-au făcut în timpul perioadei artistice și stilului numit rococo. Sintetizarea scriiturii polifonice
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună după „chemarea tainică” a unui corn solist cu surdină, când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană, este comparat de Clemansa Liliana Firca cu aminitirea cântecului păstorului de lângă porțile Tebei, din începutul celui de-al doilea tablou din "Oedipe", actul doi. Mersul melodic pastoral dobândește treptat accente de recitativ acompaniate de acordurile orchestrei, iar ansamblul are
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
italiene, precum și cultivarea virtuozității de către maeștrii germani au pregătit drumul creației violonistice bachiene. Cele șase Sonate pentru clavecin și vioară, ca și Sonata în sol minor (transcrisă 166 după sonata de clavecin), valorifică calitățile expresive ale viorii ca instrument de monodie. Și Sonatele pentru vioară, fără acompaniament (trei Sonate și trei Partite din 1720), sunt lucrări ce solicită instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la bază o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
clavecin), valorifică calitățile expresive ale viorii ca instrument de monodie. Și Sonatele pentru vioară, fără acompaniament (trei Sonate și trei Partite din 1720), sunt lucrări ce solicită instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la bază o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
care, dintr-un sentiment de elementară recunoștință, am dedicat-o lui Saint-Saëns. Suita aceasta cuprinde în special un "Preluidiu la unison", de o scriitură destul de ciudată și pe care Kodàly l-a dat vreme îndelungată elevilor săi, ca exemplu de monodie. Finalul, o tarantelă capricioasă, era, după părerea mea, destul de reușit. Lucrarea a fost dirijată în 1904 de Pierné. Doamne! Câte insulte! Părerea lui Georges Vanor a fost exprimată pe scurt: „Drăguță, dă un pol țiganului”. De mult nu mi se
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
muzicii din baroc, dar mai târziu și din perioada clasică, a fost generat de un nou concept de melodie și armonie care au pus statutul muzicii pe un picior de egalitate cu cel al cuvintelor, care inițial erau considerate prioritare. Monodia din perioada barocului timpuriu a fost înlocuită de un stil melodic mult mai simplu și mai elaborat, de regulă în ritm ternar. Aceste melodii erau construite din idei simple și cadențat delimitate adesea bazate pe forme de dans stilizate precum
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
de cameră. Cu toate acestea, lucrările pentru ansambluri restrânse se construiesc deopotrivă pe spații muzicale ample, cu sufluri melodice lungi, ca expresie a lirismului caracteristic pieselor lui. Sursele melodicii se înscriu atât în muzica veche - cea a renașterii europene sau monodia bizantină -, cât și în modernismul secolului 20. Important de semnalat este traseul său atipic în compoziție, pornind de la avangardismul limbajului serial-dodecafonic, în tinerețe, și orientându-se treptat către o direcție neoclasică. <br> Opera muzicologică este cuprinzătoare, numără de la eseuri până la
Doru Popovici () [Corola-website/Science/314699_a_316028]
-
certitudine decât despre cântările vechilor Elini. Muzică pe care o ascundeau neumele (notele) medievale reprezenta partea cântată a ceremoniilor religioase ortodoxe și catolice. În perioada timpurie a evului mediu ea constă dintr-o unică și firava linie melodica, adică o monodie (o singură voce, un cânt religios), destinată întonării de către un cântăreț sau un grup. Desfășurându-se pe un spațiu melodic (ambitus) restrâns, aceasta cantare putea totuși îmbracă forme diferite, de la psalmodia ce repeta un singur sunet, intercalând pe alocuri scurte
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
să readucă muzică bisericească pe făgașul cuminte al gregorianului. Era însă în zadar; oricât ar fi de amenințătoare, anatemele nu puteau opri torentul impetuos a cărui înaintare era alimentată de o profundă necesitate lăuntrica. Muzică ținută vreme lungă în cătușele monodiei, isi vedea lanțurile cedând și, pe masura eliberării, dădea la iveală noi uimitoare posibilități de expresie. Erau zorii polifoniei, primele scânteieri ale acestei splendide lumi sonore care avea să se cristalizeze prin dezvoltarea și perfecționarea cântării pe mai multe voci
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
dresat să nu-i permită să doarmă în închisoare). În schimb, sunetul filmului abundă în efecte de ecou, în special pe momentele de suspans. Muzica gravitează în jurul piesei "Canarul", traversând un fond sonor potrivit epocii (în scenele citadine) către o monodie interpretată de un cor bărbătesc la finele filmului, în timpul delirului eroului. Atmosfera, în măsura în care scenariul o îngăduie, poate fi asemănată cu cea din filmului lui Mihail Kalatozov, "Zboară cocorii" (1957).
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
Imnologia iudaică Cântarea bizantină Monodia gregoriană Coralul protestant Cântecul congregațional neoprotestant Cinci configurații muzicale reprezentative Muzica din cele mai vechi timpuri a fost folosită atât în cadrul ceremonialelor religioase cât și în contexte laice. Apariția muzicii profesioniste religioase apare în anul 1011 i.Hr. odată cu formarea statului
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
Se știe că unitatea elementară care compune limbajul muzical nu este sunetul, ci intervalul. Corelat, în opera muzicală (de autor) ritmului - succesiunii (structurate) de durate. De aici încolo, pe aceste unități generative de bază se poate configura orice edificiu (de la monodia gregoriană până la Politopul lui Xenakis). Ne propunem ca prin prestația interpretativă (performativă) să generăm operă muzicală constituită din modele de succesiune și simultaneitate desfășurate în timp întro anume tipologie de lectură transgresată din obiect în principii de ordine, în acțiune
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu, sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice reprezentată ca fiind încoronată cu trandafiri și mirt și purtând o liră în mâna dreaptă. Poeziile se recitau într-un cadru formal, pe monodiile ce răsunau din lira artistului erudit. Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, și astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
crocifissero lui e due malfattori..." Epitaffi sparsi per soprano , pianoforte e strumenti Una Via Cruciș Intermezzo în formă di Croce per orchestră Una Via Cruciș Secondo Intermezzo per orchestră Una Via Cruciș V "...Crucifige!... Crucifige!..." Esercizi per 11 archi - I. Monodia interrotta e improvviso canonico Wow! Per voce femminile Braevissimo (Bravissimo I) per contrabbasso e archi Vidi Aquam per soprano e un'orchestra piccola Elegia per Egisto per violino solo Quarto concerto per organo, due trombe, 2 tromboni e orchestră "Hoc
Ennio Morricone () [Corola-website/Science/305773_a_307102]
-
a fost inferior la lucrările grecești și romane clasice , și a decis să încerce să recreeze tragedia greacă , așa cum l-au înțeles . Munca lor a adăugat la cel al Camerata florentin din deceniul precedent , ceea ce a produs primele experimente în monodie , stilul piesa solo peste continuo bas , care în cele din urmă a dezvoltat în recitativ si aria . Peri și Corsi adus poetul Ottavio Rinuccini pentru a scrie un text , iar rezultatul , Dafne , deși în zilele noastre considerat a fi un
Jacopo Peri () [Corola-website/Science/330279_a_331608]
-
și ``aditiv”. În ritmul diviziv, cel adoptat în final în vest, elementul fundamental este măsura. Aceasta se datorează faptului că, în polifonie, este neceasară sincronizarea în timp a diferitelor voci sau instrumente, sincronizare care are loc la fiecare măsură (în monodie măsura nu este la fel de importantă, vedeți mai jos). Măsura este împărțită în timpi în 2, 3, 4, (nu în 5), 6, (nu în 7), 8, 9, (nu în 10 sau 11), 12. Motivul pentru care unele fracții nu sunt utilizate
Ritm (muzică) () [Corola-website/Science/315428_a_316757]
-
apar aluzii la evenimentele care au dus la instaurarea tiraniei în Lesbos decât cu excepția a două, trei fragmente. Tematica poeziilor sale este pur feminină, axată pe învățătura muzicii și a dansului. Cântecele compuse de Sappho și de elevele ei sunt monodii, acompaniate de liră (vezi imagine dreapta). Ea a compus însă și imnuri corale precum și poeme de largă respirație, după câte rezultă dintr-un fragment de epithalam în care cânta nunta lui Hector cu Andromaca. Valoroase sunt prelucrările ei din lirica
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în 9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model ilustru în poemele lui Arhiloh din Paros, dar puterea de expresie în creația ei, o îmbinare unică de simplitate și forță, este
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
mai multe elemente ale culturii muzicale vestice, dintre care cele adresate oamenilor lipsiți de pregătire muzicală au mult mai multă trecere (o școală muzicală națională nu exista încă, compozitorii fiind atrași de studiile și practicile din Vest). Pătrunde romanța, ca monodie acompaniată de pian ori chitară, rudă îndepărtată a "lied"-ului. Romanța s-a păstrat până astăzi, dar popularitatea ei a scăzut simțitor în a doua jumătate a secolului XX. Primii compozitori români de romanțe și valsuri (D.G. Florescu, Guilelm Șorban
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
acestei străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos]. Îngrijitor de ediție Alexandru Dimcea. București, 1997 "Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români". București, Edit. Muzicală, 1999 "Florilegiu sau crestomație de cântări religioase - compozitori români din sec. XV-XVIII," Edit. Muzicală"," 2002 Ediții "Timotei Popovici - Coruri". București, ESPLA, 1957 (ediția I); idem, București, Edit. Muzicală, 1970 (ediția a
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
personaje se numește komos și este intonat în timp ce acestea din urmă își lovesc pieptul în semn de doliu. Se întâmplă uneori ca un personaj să intoneze singur sau în duo un cântec ce îi subliniază sentimentele. Aceste solouri se numesc monodii. Fiecare cor este deosebit, manifestându-se ca o personalitate aparte, marcată de vârstă, sex, situație socială, aprobând sau condamnând inițiativele eroilor. El are rol de mediator nu doar între personaje și spectatori, ci și între personaje. După intervenția unui actor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină. Lipsă evidentă de dialog. Monodia de pe scenă s-a dovedit molipsitoare. Tip de om extrem de interesant, dar nu-mi pot da seama dacă tace pentru că asta-i este firea, sau pentru că "procesează" bine informația înainte de a vorbi. Face parte, fără nici o îndoială, din clasa femeilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]