102 matches
-
în anii '70, studiul "O teorie a sintaxei muzicale" a devenit în scurt timp un text canonic în muzicologia românească. Claritatea expunerii și bogăția ideilor au influențat generații întregi de compozitori și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia), Multiplu (omofonia, polifonia), Unu-Multiplu (eterofonia). Presupozițiile acestei teorii sunt două: 1
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
întregi de compozitori și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia), Multiplu (omofonia, polifonia), Unu-Multiplu (eterofonia). Presupozițiile acestei teorii sunt două: 1) că muzica este un limbaj și, ca atare, posedă o morfologie, o sintaxă și o teorie a textului (formele muzicale), 2) că se poate defini o logică a
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare și un timpan în tremolo, într-o nuanță discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfășurarea melodică are o libertate expresivă ce nu are nevoie de armonie sau polifonie. Această pagină, probabil unică în literatura simfonică mondială, a constituit un gest de curaj artistic al unui tânăr de 21 de ani, într-
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
instrument aparent modest, simplu, care este lăuta, de asemenea specia acesteia ghitara. Un instrument atât de popular în spațiul vest-european al timpului. Lumea lui Cervantes, a mijlocului de secol XVI, a începutului de secol XVII, de asemenea armoniile care sprijineau monodia acompaniată în lumea operei, lume ce se naște în zorii aceluiași secol XVII, sunt agrementate de sonorități, de armonii pe care le regăsim în întreaga Europă centrală, inclusiv în zonele răsăritene, în principatul Transilvaniei; printre alții grație acestui mare spirit
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
parte timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile și armăturile cu care se dotează timpul în zbaterea lui sonoră. Nu e ușor de izolat monodia, polifonia (superpozițională sau imitativă), omofonia ori eterofonia dintr-o partitură. Cu atît mai dificil este să identifici una sau mai multe dintre aceste categorii temporale cu un întreg opus. Starea lor de agregare nu este, la modul curent, una veritabilă
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
agregare nu este, la modul curent, una veritabilă, cu aspect cristalin și imaculat, ci comportă o tendință puternică spre concatenare și cununare, din mariajul activ al celor patru sintaxe sonore afirmîndu-se explicit în componistica muzicală progenituri complexe, sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit a fi în muzica savantă pe cît de priceput, pe atît de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
curent, una veritabilă, cu aspect cristalin și imaculat, ci comportă o tendință puternică spre concatenare și cununare, din mariajul activ al celor patru sintaxe sonore afirmîndu-se explicit în componistica muzicală progenituri complexe, sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit a fi în muzica savantă pe cît de priceput, pe atît de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de eternitate al unei
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de eternitate al unei muzici, gradul de simplitate al categoriilor sintactice nefiind proporțional cu gradul lor intrinsec de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice ori cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al muzicii culte, ajungîndu-se la acele fenomene sonore complexe, în care anevoie pot fi decelate polifonia de eterofonie ori omofonia de polifonie, dar acest
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
a lumilor sonore arhaice și antice este din multe puncte de vedere amendabilă, o anume afiliere a acestor categorii sonore fundamentale la marile perioade ale istoriei muzicii europene poate fi acreditată căci, cel puțin la o primă luare de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului și Romantismului, în timp ce aclimatizarea eterofoniei s-a produs abia în secolul 20 (adică în plin Modernism). Astăzi, odată cu Postmodernismul, asistăm la o recapitulare a sintaxelor muzicale, la un
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
O rotire din ce în ce mai amețitoare (și amenințătoare) în vîltoarea căreia au intrat și au ieșit pe rînd varii limbaje sonore, graiuri ce au apucat să-și peroreze, iar în cele dinurmă, să-și decline identitatea. Un spectaculos stringendo pentru că, iată, dacă monodia Evului Mediu, bunăoară, a domnit aproape un mileniu, polifonia modală și vocală redevabilă gîndirii orizontale a Ars Antiqua-ei, Ars Novei și Renașterii s-a impus vreme de cinci-șase secole, funcționalitatea tonală, hrănită de disponibilitațile gîndirii verticale, omofone, predominant instrumentală a
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Se știe că unitatea elementară care compune limbajul muzical nu este sunetul, ci intervalul. Corelat, în opera muzicală (de autor) ritmului - succesiunii (structurate) de durate. De aici încolo, pe aceste unități generative de bază se poate configura orice edificiu (de la monodia gregoriană până la Politopul lui Xenakis). Ne propunem ca prin prestația interpretativă (performativă) să generăm operă muzicală constituită din modele de succesiune și simultaneitate desfășurate în timp întro anume tipologie de lectură transgresată din obiect în principii de ordine, în acțiune
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
relațiilor temporale între obiecte sonore reprezentate geometric. Într- un articol publicat în 1980<footnote Niculescu, Ștefan - “Interferențe posibile” - Revista ARTA, anul XXVII, nr. 9-10 / 1980, pag. 56-57 footnote> Ștefan Niculescu definește și totodată clasifică tipologia sintaxei muzicale în 4 categorii: monodie, omofonie, polifonie, eterofonie. Ele sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei categorii sunt în zona plurivocalității. DAT MUZICAL - fenomen
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei categorii sunt în zona plurivocalității. DAT MUZICAL - fenomen, fapt, obiect, valoare ◦ Tabloul reperabilității Pe acest eșafodaj
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei categorii sunt în zona plurivocalității. DAT MUZICAL - fenomen, fapt, obiect, valoare ◦ Tabloul reperabilității Pe acest eșafodaj teoretic ne propunem să contribuim cu câteva noi concepte, sau cu unele perspective inedite asupra unor concepte cunoscute
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
o singură înfățișare, în cadrul unei secvențe (de clipe) sau șir (de momente). Astfel: a) dacă succesiv-constant (notă/secvență-clipă/moment cu notă/secvență-clipă/moment) masa are valoarea 1H&1D, ni se relevă o nuanță sintaxică de monosonie (corespunzător categoriei de monodie); b) dacă oriunde-oricând (pe oricare notă/secvență- clipă/moment) valoarea masei este de cel puțin 2H&1D (niciodată deci de 1H), succesivitatea se nuanțează ca mono- plusonie (asemănător categoriei de omofonie); c) dacă masa 1 alternează statistic (nu neaparat și
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în/din evoluția unui gen formal. Se poate spune despre Vf a unei anumite sonate pentru pian că are un orizont exterior în cadrul genului de sonată. Conceptul de evoluție reperă în acest caz expresia de continuitate în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări se pot formula cu privire la încadrarea unor nuanțe sintaxice particulare, derivate prin combinările celor generice, în raport cu registrele cantitative ale Vf. Bunăoară: cărui registru cantitativ al Vf îi referim nuanța sintaxică de „monodie acompaniată”? Pentru a răspunde
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări se pot formula cu privire la încadrarea unor nuanțe sintaxice particulare, derivate prin combinările celor generice, în raport cu registrele cantitative ale Vf. Bunăoară: cărui registru cantitativ al Vf îi referim nuanța sintaxică de „monodie acompaniată”? Pentru a răspunde conform sistemului nostru de interpretare teoretică, trebuie să subliniem mai întâi că o Vf poate să se deruleze simultan în diferite moduri de aspectare (în registrul plurivocal). Așa cum admitem surprinderea secvențială, prin care prezentăm Vf
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
mai multe stări (de caracter) în același timp (ori mai multe caractere în aceeași stare). Este ca și cum o temă s-ar prezenta simultan cu una sau mai multe variațiuni ale ei. O Vf cu orizontul interior nuanțat în tipul de monodie acompaniată comportă simultan două aspecte, în același cadru de structură sintaxică. Însă, dacă termenul de monodie indică o categorie sintaxică, cel de acompaniament nu corespunde explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ca și cum o temă s-ar prezenta simultan cu una sau mai multe variațiuni ale ei. O Vf cu orizontul interior nuanțat în tipul de monodie acompaniată comportă simultan două aspecte, în același cadru de structură sintaxică. Însă, dacă termenul de monodie indică o categorie sintaxică, cel de acompaniament nu corespunde explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea a ceva, de regulă a unui cântec<footnote Definim cântecul ca fiind un text muzical compozabil
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
footnote Definim cântecul ca fiind un text muzical compozabil (reperabil) ca/prin melodie, ritm și expresivitate sau sens artistic. footnote>. La rândul său, cântecul poate fi monodic, dar poate avea și o altă sintaxă. În cele din urmă, aspectul de monodie rezultă firesc atunci când cântecul este scanat prin reducție vocală, la scara propriului glas. Dincolo de posibilitățile sintaxice, cântecul poate fi orchestrat pentru un instrument(ist) sau un grup, procedeu ce ține de dramatizarea muzicală. Acestui mod de prezentare i se poate
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un sunet ținut (pedală) sau figură repetată (ostinato) în adâncime. Oricum ar fi, am avea de-a face cu o desfășurare pe mai multe registre cantitative simultan, într-o plurivocalitate.
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
conductului sonor un aspect de timbrometrie (culoare metrică). Întrucât timbrometria este o expresie de stare/înfățișare metrică, este relevantă mai cu seamă în constituirea expresivității acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]