268 matches
-
-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa a unei manifestări corporale, a unei apariții în substanță. Or, prin natura ei spirituală profundă și prin începuturile ei istorice, sculptură este tocmai comentariul material și sensibil al unei corporalități. Din această pricina, în toate spațiile culturale care aparțin
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
Mestrovici și Paciurea prin transferul stilisticii drapajului din bi- în tridimensional, adică din pictură în sculptură. Și exemplele ar putea continua și cu alte forme de adaptări. Dar daca în spațiul ortodox mai există un minimal reper corporal, în cel monofizit el este complet sublimat. Privită în această perspectivă, sculptură lui Yenghibarian este una radical acorporală ca masa, minimalistă ca semn plastic și monofizita că resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
al Alexandriei. 2. Dimpotrivă, tema principală dezvoltată în aceste scrieri, transcendența Dumnezeului treimic față de lume, ar face din ele o apologie a filozofiei creștine împotriva păgânismului. 3. La obiecția lui Ipatie al Edessei, ce refuza să recunoască vechimea corpusului în fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au avut o circulație foarte răspândită până în secolul al VI-lea, din pricina caracterului inactual al teologiei pe care o răspândeau. Difuzarea lor s-a făcut doar în cercuri restrânse de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fi rostit la Botez. Introducerea Crezului în Liturghie este de la sfârșitul secolului al V-lea și ea s-a făcut în niște condiții istorice foarte interesante. Spre sfârșitul secolului al V-lea, în toiul controverselor hristologice dintre ortodocși și monofiziți, ambele tabere se declarau fidele Simbolului niceo-constantinopolitan, ceea ce amplifica și mai mult confuziile teologice. În acest context, printr-o adevărată stratagemă politico-religioasă, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Gnafevs (sau Fulon), în anul 471, introduce Simbolul de Credință în Sfânta Liturghie
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
istorice foarte interesante. Spre sfârșitul secolului al V-lea, în toiul controverselor hristologice dintre ortodocși și monofiziți, ambele tabere se declarau fidele Simbolului niceo-constantinopolitan, ceea ce amplifica și mai mult confuziile teologice. În acest context, printr-o adevărată stratagemă politico-religioasă, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Gnafevs (sau Fulon), în anul 471, introduce Simbolul de Credință în Sfânta Liturghie. În anul 512 patriarhul monofizit de Constantinopol Timothei generalizează Crezul în Liturghie pentru tot Imperiul. Deja în anul 518, când scaunul de Constantinopol a
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
fidele Simbolului niceo-constantinopolitan, ceea ce amplifica și mai mult confuziile teologice. În acest context, printr-o adevărată stratagemă politico-religioasă, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Gnafevs (sau Fulon), în anul 471, introduce Simbolul de Credință în Sfânta Liturghie. În anul 512 patriarhul monofizit de Constantinopol Timothei generalizează Crezul în Liturghie pentru tot Imperiul. Deja în anul 518, când scaunul de Constantinopol a revenit ortodocșilor, aceștia nu mai puteau scoate acest Simbol de Credință din Liturghie (chiar dacă el era destinat doar Botezului), pentru că în
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
Imperiul. Deja în anul 518, când scaunul de Constantinopol a revenit ortodocșilor, aceștia nu mai puteau scoate acest Simbol de Credință din Liturghie (chiar dacă el era destinat doar Botezului), pentru că în acest fel ar fi fost acuzați de erezie de către monofiziți. [3] Și iată așa am ajuns să avem Simbolul niceo-constantinopolitan chiar în Liturghie, deși însăși Anaforaua liturgică și toate celelalte rugăciuni, pe lângă conținutul lor liturgic-sacramental, sunt și mărturisiri de credință; [4] deci Liturghia nu era lipsită de Crez nici până
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor, se duc la protestanți, la monofiziți ori în alte locuri. Sfinții Părinți ne opresc și ne interzic să ne rugăm împreună cu ereticii sau schismaticii, dar suntem obligați să ne rugăm pentru acești. Să facem rugăciuni și pentru încreștinarea musulmanilor ori a evreilor. Chiar este necesară o
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
absurd. De ce? Pentru că numai așa este suferința adevărată și autentică dacă e deznădăjduită și inexplicabilă, absolut de neînțeles. Era nevoie să fie așa pentru ca să se dovedească sinceritatea, seriozitatea și deplinătatea întrupării. Pe cruce n-a murit o “aparență”, cum cred monofiziții, ci un om care a cunoscut suferința până la capăt și a băut paharul amărăciunii până la fund. (7) Hristos pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba bună
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
nostru turbanul turcilor decât mitra latină” [5] . După Constantinopol, în anul 1456 Atena era ocupată de otomani, iar Parthenonul, ce fusese timp de o mie de ani o biserică creștină închinată Fecioarei, devenea, ca și Sfânta Sofia, moschee. Creștinii ortodocși, monofiziții, armenii și chiar evreii sunt cuprinși într-un sistem administrativ nou [6] . Fără a fi luate în considerare diferențele confesionale, lingvistice sau naționale, creștinii erau tratați ca o națiune unică (millet). Patriarhul Ecumenic devine conducător al națiunii creștine - millet-bachi - un
MATERIAL – STUDIU DE SINTEZĂ. DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ÎN SUD-ESTUL EUROPEAN. GEOPOLITICA ORTODOXIEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344368_a_345697]
-
Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor, se duc la protestanți, la monofiziți ori în alte locuri. Sfinții Părinți ne opresc și ne interzic să ne rugăm împreună cu ereticii sau schismaticii, dar suntem obligați să ne rugăm pentru acești. Să facem rugăciuni și pentru încreștinarea musulmanilor ori a evreilor. Chiar este necesară o
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
nu poate fi vorba de hirotonie) femeilor, sfidând și prin această măsură iresponsabilă tradiția și învățătura Bisericii. Ba chiar și din punctul de vedere al dialogului ecumenic interconfesional se constată un mare regres în relația acelora cu ortodocșii, romano-catolicii și monofiziții!... Superioritatea sufletească a păstorului față de păstoriții săi trebuie să fie asemănătoare cu cea a omului față de necuvântătoare (1 Tim. IV, 13). Să insistăm, o clipă cutremurați, asupra acestei aserțiuni. Oare zilele noastre ne mai oferă în mod „realist” această posibilitate
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
absurd. De ce? Pentru că numai așa este suferința adevărată și autentică dacă este deznădăjduită și inexplicabilă, absolut de neînțeles. Era nevoie să fie așa pentru ca să se dovedească sinceritatea, seriozitatea și deplinătatea întrupării. Pe cruce n-a murit o “aparență”, cum cred monofiziții, ci un om care a cunoscut suferința până la capăt și a băut paharul amărăciunii până la fund. (7) Iisus Hristos pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor, se duc la protestanți, la monofiziți ori în alte locuri. Sfinții Părinți ne opresc și ne interzic să ne rugăm împreună cu ereticii sau schismaticii, dar suntem obligați să ne rugăm pentru acești. Să facem rugăciuni și pentru încreștinarea musulmanilor ori a evreilor. Chiar este necesară o
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
Ithacius. Între timp, ne înștiințează Vlăduțescu, „în anul 382 împăratul Teodosie înscrisese în Legea contra maniheilor pedeapsa cu moartea”. În pofida represaliilor, unele erezii vor rezista cu brio, fapt care în timp va duce la apariția și consumarea schismelor. Astfel, monofizitismul (monofiziții identifică natura lui Hristos cu natura divină, mono physis=o singură natură) rezistă atât de bine atacurilor, încât produce desprinderea din blocul creștin a celor trei biserici ce s-au perpetuat până în zilele noastre: coptă, iacobită și armeană. Orgoliile episcopilor
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
absurd. De ce? Pentru că numai așa este suferința adevărată și autentică dacă este deznădăjduită și inexplicabilă, absolut de neînțeles. Era nevoie să fie așa pentru ca să se dovedească sinceritatea, seriozitatea și deplinătatea întrupării. Pe cruce n-a murit o “aparență”, cum cred monofiziții, ci un om care a cunoscut suferința până la capăt și a băut paharul amărăciunii până la fund. (7) Iisus Hristos pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
și numele de Rum, adică romani, în calitate de moștenitori ai creștinilor bizantini "romani". - iacobiții, care vorbesc despre un singur ipostas cu o singura fire a lui Iisus Hristos; siriacii, copții și armenii, care sunt de acord cu ei, și se consideră "monofiziți". - nestorienii, care susțin existența lui Iisus Hristos a două ipostase și două firi, doctrina este îmbrățișată de asirieni. În forma ei eclesială tradiția arabă își găsește cea mai bună expresie în Biserica coptă din Egipt, cea mai mare dintre Bisericile
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
relația dintre teritoriu și identitate, despre care voi încerca să vorbesc în acest material. Am văzut că în momentul cuceririi musulmane creștinii din această parte a lumii erau deja divizați, între ortodocși rămași fideli Imperiului Bizantin și melkiți, nestorieni sau monofiziți din regiunile periferice ale Imperiului și de dincolo de el, din Armenia, Egipt ori Siria. Aceste segmentări și fracționări confesionale stabilite în urma unor divergențe de ordin hristologic, generau noi diviziuni profunde de genul celor de ordin politic sau cultural, între diferitele
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
erau sub autoritatea Patriarhului de la Constantinopol, secondat de Patriarhul Alexandriei pentru Africa, și de cei ai Antiohiei și Ierusalimului pentru Orientul Apropiat. Caracteristica acestor ortodocși arabi era faptul ca ei aveau episcopi greci, iar preoții și diaconii erau arabi. Creștinii monofiziți erau conduși pentru Egiptul copt, de către Patriarhul copt de la Alexandria, iar pentru restul Imperiului de către Patriarhul armean a cărei autoritate se întindea și asupra siriacilor-iacobiți, ca și asupra nestorienilor de la frontiera turco-persană, vorbitori ai limbii arameene. Maroniții proveneau dintr-o
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
și al renașterii sentimentului național arab. Din perioada napoleoniană acești uniați arabi vor participa la dezvoltarea Egiptului și a Siriei. Orientarea lor pro-occidentală va declanșa însă o atitudine reținută față de ei din partea turcilor. Același fenomen s-a petrecut și cu monofiziții arabi, numiți iacobiți, dintre care o parte sunt atașați Romei, fiind răspândiți în Siria Otomană. Aceștia au cunoscut în vremea primului război mondial un început de genocid cu caracter religios. Astfel, risipirea diferitelor minorități creștine în Orientul Apropiat le-a
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
cunoscut în vremea primului război mondial un început de genocid cu caracter religios. Astfel, risipirea diferitelor minorități creștine în Orientul Apropiat le-a diminuat posibilitățile reale de teritorializare a propriei lor identități comunitare, conducându-le spre un naționalism arab radical. Monofiziții copți s-au separat de Bizanț în secolul al VI-lea, pentru a scăpa de presiunile fiscale și politice ale Imperiului Bizantin. Copții, nume ce vine din limba greacă și înseamnă pur și simplu "egiptean", i-au primit în anul
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
Sfinția voastră ce spuneți, este corect și bine că se procedează astfel? - Eu personal nu-i împărtășesc pe cei care duc și se cuminecă la catolici ori pe cei care, în loc să vină la biserica lor, se duc la protestanți, la monofiziți ori în alte locuri. Sfinții Părinți ne opresc și ne interzic să ne rugăm împreună cu ereticii sau schismaticii, dar suntem obligați să ne rugăm pentru acești. Să facem rugăciuni și pentru încreștinarea musulmanilor ori a evreilor. Chiar este necesară o
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
ecumenic, Epifanie. În scrisoarea către papă referitoare la alegerea făcută, apare și semnătura lui "Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". Următorul episcop cunoscut este amintit în contextul disputelor de la mijlocul secolului al VI-lea, în legătură cu "Cele trei capitole", iar monofiziții cereau condamnarea lor, ca preț al împăcării cu Biserica. Acestea se refereau la persoana și opera lui Teodor de Mopsuestia, scrierile lui Teodoret al Cirului și scrisoarea lui Ibas din Edesa. În cele diun urmă, împăratul Justinian a condamnat "Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de fapt speranțele arianiștilor. Fiul a fost declarat "născut, nu făcut", consubstanțial cu Tatăl, deci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Rebeliuni și sciziuni în toate cele patru colțuri ale imperiului. Împotriva adepților lui Arie se vor ridica puțin după aceea monofiziții, care accentuează latura divină a lui Iisus, mergînd pînă la a-i nega umanitatea. Totul se joacă pe o singură carte, între susținătorii lui homoios și cei ai lui homoiousios: Hristos, "consubstanțial", sau "asemenea" Verbului? După sinodul de la Efes (431
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trimise de sfântul papă Leon lui Flavian din Constantinopol” și „Apărarea decretului sinodului din Calcedonia”, constituie un fel de apendice, compus pentru că unii frați creștini îi ceruseră lui Vigiliu să apere aceste două documente sinodale care fuseseră criticate de un monofizit. Vigiliu a pornit la scrierea acestei lucrări din teama că monofizitismul, care triumfa în Orient, ar putea să amenințe și provincia sa; oricum ar fi, spune multe despre amploarea preocupărilor lui Vigiliu faptul că, în timp ce scriitorii africani dinaintea lui, cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]