36 matches
-
un șir aleatoriu de note nu se cheamă melodie", - muzică, totuși, poate să se cheme? C: Dar, primo, ce e aia melodie? Într-un Dicționar de muzică, sumar și, pe alocuri, defectuos (apărut în 1979), definiția melodiei e aceasta: „... succesiune monofonică expresivă de sunete, cu un anumit sens, bine închegată din punct de vedere al construcției. După cum vedeți și dvs., definiția e cu totul vagă. Mai puțin „succesiune monofonică [...] de sunete", restul e de-a binelea confuz. Ce înseamnă, oare, „expresivă
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
și, pe alocuri, defectuos (apărut în 1979), definiția melodiei e aceasta: „... succesiune monofonică expresivă de sunete, cu un anumit sens, bine închegată din punct de vedere al construcției. După cum vedeți și dvs., definiția e cu totul vagă. Mai puțin „succesiune monofonică [...] de sunete", restul e de-a binelea confuz. Ce înseamnă, oare, „expresivă", ca atribut al amintitei „succesiuni"? Și ce înseamnă „un anumit sens"? Dar „bine închegată", domnul meu? Or, neînțelegând, cum se cuvine, ce-i aia melodie, nu pot să
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
Titularul stației: Denumirea ................................................................. Persoană juridică publică sau privată ..................................... Înființată prin: lege sau hotărîre judecătorească, ......, nr. ..., data... Numele și prenumele reprezentantului oficial .............................. Adresa completă ........................................................... Telefon ......................... 2. Tipul serviciului: radiodifuziune sau televiziune 3. Caracteristicile generale ale serviciului solicitat (propunere): Sistemul: pentru radiodifuziune: monofonic sau stereofonic pentru televiziune: PAL Bandă de frecvență: pentru radiodifuziune: cu MĂ (unde medii) sau cu MF, într-una din benzile 66-73 MHz; 87,5-104 MHz pentru televiziune: VHF sau UHF Zona de serviciu dorită ........................... Puterea aparent radiata (puterea efectivă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/108455_a_109784]
-
telefon, telefax ...................................... Persoana juridică publică sau privată ................................ Înființată prin: Legea sau Hotărârea judecătorească nr. .............. din data de ..................... Numele și prenumele reprezentantului oficial ......................... �� Adresa completă ....................... telefon ................... 2. Tipul serviciului: radiodifuziune sau televiziune 3. Caracteristicile generale ale serviciului solicitat: Sistemul: - pentru radiodifuziune: monofonic sau stereofonic - pentru televiziune: PAL Banda de frecvență: - pentru radiodifuziune: cu MA (unde medii) sau cu MF, în banda 87,5 - 104 MHz - pentru televiziune: VHF sau UHF Zona de serviciu dorită .............................................. Puterea aparent radiată (puterea efectivă a echipamentului plus
EUR-Lex () [Corola-website/Law/118457_a_119786]
-
de programe preconizat implică utilizarea unei frecvente radioelectrice terestre, iar furnizarea de servicii de programe audiovizuale și stația de emisie proiectate au următoarele caracteristici generale: 1. Tipul serviciului: (radiodifuziune sau televiziune) 2. Caracteristicile generale ale serviciului solicitat: Sistemul: - pentru radiodifuziune: (monofonic/stereofonic) - pentru televiziune: PÂL Bandă de frecvență: - pentru radiodifuziune: (cu MĂ - unde medii/cu MF - în bandă 87,5 - 108 MHz) - pentru televiziune: (VHF/UHF) Zona de serviciu dorită: Puterea aparent radiata: (puterea efectivă a echipamentului plus câștigul antenei) Amplasamentul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146716_a_148045]
-
cu culisă și trombonul (cu culisă), timpanul, ferăstrăul, undele Martenot, teraminul ș.a. Acestora se adaugă sintetizatoarele, care pot realiza glissandi și portamenti servindu-se de rotița de control al înălțimii (en. "pitch wheel"), situată de regulă în stânga claviaturii. Totuși, sintetizatoarele monofonice timpurii (anii 1970) realizau astfel de efecte și atunci când nu se dorea acest lucru, dată fiind limitarea la un singur oscilator pentru întreaga claviatură. Instrumentul realiza portamenti între fiecare două sunete în succesiune imediată; portamenti deveneau scurți glissandi în cazul
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
sunetului pe două sau mai multe canale audio independente printr-o configurație simetrică de boxe în așa fel încât să se creeze ascultătorului impresia că sunetul vine din direcții diferite, ca și în mod natural. Este pus adesea în contrast cu sunetul monofonic („mono”), în care există un singur canal audio, redat de obicei de o singură boxă poziționată în centrul câmpului auditiv. în cinema, înseamnă crearea unei imagini sonore aparente (fictivă) a filmului pe care spectatorii să aibă impresia că o recepționează
Sunet stereofonic () [Corola-website/Science/299456_a_300785]
-
ani. Alte influențe ulterioare, din Imperiul Roman, Orientul Mijlociu și Imperiul Bizantin și-au pus și ele amprenta pe muzica grecească. Deși noua tehnică polifonică se dezvolta deja în Occident, Biserica Ortodoxă s-a opus oricărei schimbări. De aceea, a rămas monofonică și fără vreo formă de acompaniament instrumental. Ca urmare, și în ciuda anumitor tentative ale unor cântăreți greci (ca Manouel Gazis, Ioannis Plousiadinos sau cipriotul Ieronimos o Tragoudistis), muzica bizantină a fost privată de elementele care în Occident încurajaseră o dezvoltare
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Termenul cântare rusească se referă la un grup de tradiții de cântare folosit în Biserica Rusiei și unele biserici fiice ale acesteia. Această cântare este atât monofonică cât și polifonică și prezintă influențe din mai multe surse, atât ortodoxe cât și occidentale. este folosită nu doar în Biserica Rusiei, dar și în bisericile Ucrainei, Finlandei, Japoniei, OCA și în alte părți. Probabil că cea mai veche varietate
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
Biserica Rusiei, dar și în bisericile Ucrainei, Finlandei, Japoniei, OCA și în alte părți. Probabil că cea mai veche varietate distinctivă de cântare folosită în regiunile care au ajuns să fie cunoscute ca "Rusia" este cântarea znamenită, o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din cântarea bizantină adusă rușilor de misonarii greci veniți din Constantinopol. Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței Bisericii Romano-Catolice din Polonia, iar polifonia „brusc a dat
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
și seculară. Un cântăreț specializat în aceste cântece este cunoscut ca ""chanteur"" (masculin) sau ""chanteuse"" (feminin), o colecție de căntece, mai ales de la sfârșitul Evului Mediu și Renașterii, este, cunoscută ca ""chansonnier"". Cele mai vechi cântece erau poeme epice, melodii monofonice cu o clasă profesională de jongleurs sau ménestrels. Cele mai importante fapte (Geste) ale eroilor timpurii sunt legendare și semi-istorice. " courtoise" sau "Cântarea cea Mare" a fost o formă timpurie, monofonică, a chanson-ului. A fost o adaptare în franceza veche
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
chansonnier"". Cele mai vechi cântece erau poeme epice, melodii monofonice cu o clasă profesională de jongleurs sau ménestrels. Cele mai importante fapte (Geste) ale eroilor timpurii sunt legendare și semi-istorice. " courtoise" sau "Cântarea cea Mare" a fost o formă timpurie, monofonică, a chanson-ului. A fost o adaptare în franceza veche. Tematic, așa cum sugerează și numele, a fost un cântec de dragoste, cântaat de obicei, de către un nobil. Un cântec numit "Cruciada" a fost cunoscut ca un "chanson de croisade". Cuvântul Chanson
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
soliste. Formațiile instrumentale mai apropiate de spiritul tradițional se pot acompania și cu o brace (vioară sau violă al cărei căluș a fost retezat, pentru se putea trage arcușul simultan pe toate corzile) sau un violoncel. Cele mai multe instrumente soliste sunt monofonice (nu pot produce sau nu practică interpretarea pe mai multe voci), între care: vioara, mandolina (mai rar), bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
fiind descris chiar astfel („saxofon de jucărie”) în brevetul de invenție obținut de către fabrica Couesnon. Totuși, construcția instrumentului determină o distincție importantă: couesnofonul este un instrument polifonic (capabil de a produce mai multe înălțimi în mod simultan), în vreme ce saxofonul este monofonic (produce o singură înălțime la un moment dat). Nu există un consens în ce privește numele inventatorului instrumentului. În vreme ce unii autori consideră grăitor faptul că couesnofonul a fost brevetat (nr. 569294 din 1924, în Franța) de fabricantul francez Couesnon și prin urmare
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
introdus un model mai performant, care avea să devină emblema formatului single: diametrul noului disc era de 7" (17,78 cm), iar turația era de 45 rpm. Astfel de discuri au fost create în anii 1950 și 1960, înregistrările fiind monofonice; inventarea stereofoniei în anii 1960 a dus la apariția de discuri single stereofonice începând cu anii 1970. Discul single are două fețe, pe fiecare fiind imprimată o altă piesă. Cele două fețe se numesc A și B (sau fața întâi
Single () [Corola-website/Science/314506_a_315835]
-
în ansamblul său, de eterogenitatea constitutivă, iar cel raportat în stil direct, de eterogenitatea manifestă. În teoria lui O. Ducrot, discursul raportat ilustrează polifonia lingvistică: discursul în stil direct este polifonic, caracterizîndu-se prin prezența a doi locutori, discursul indirect este monofonic. În teoria scandinavă a polifoniei, aplicabilă atît discursului literar, cît și celui non-literar, ambele tipuri de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive, diferența situîndu-se la nivelul jocului actual/virtual: locutori actualizați în stilul direct, virtuali în stilul indirect. Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai amintesc numai de firma fondată de Marc VanDeKeere și numită simbolic Brainwave Mind Voyage, ale cărei creații audio își propun îmbunătățirea performanțelor minții umane prin folosirea unor tehnici precum: N.L.P. (NeuroLinguistic Programming, programare neuro lingvistică, n.a.Ă, hemi-sync, sunete monofonice cu efecte similare hemi-sync, sugestii subliminale modulate pe frecvențe ultrasonice, A.A.P.T., ș.a. Succesul mare de care au început să se bucure aceste produse ne determină să ne gândim dacă nu cumva am pătruns deja într-o nouă etapă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Cum am devenit prost. Diferența este remarcabilă pentru cel care va fi citit cartea și va fi identificat un anumit tip de discurs ideologic. Titlul românesc adaugă și sustrage cîte ceva din cel francez: adaugă o modalizare, transformînd un enunț monofonic Într-o frază cu principală și subordonată, vocea primeia preluînd-o pe cealaltă și ironizînd-o: faptul de a deveni prost aparține deciziei locutorului, lui eu, În vreme ce prostia este un dat, o carență intelectuală independentă de liberul arbitru. Cum poți să te
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiecare traversă centrală a memoriei naționale (originea, continuitatea, unitatea, independența, spiritualitatea) vor fi analizate în două momente succesive, în funcție de perioadele consecutive prin care a trecut literatura didactică postcomunistă. Garnitura de manuale școlare de istorie națională din prima generație a "discursului monofonic" (1991-1997) este alcătuită din Istoria românilor. Manual pentru clasa a IV-a (Almaș, 1994), Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pînă la revoluția din 1821. Manual pentru clasa a VII-a (Daicoviciu, Teodor și Cîmpeanu, 1992), Istoria Românilor. Epoca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căror mesaj produc efecte în contemporaneitate, intitulate monotipic Istorie. Manual pentru clasa a XII-a (Bozgan et al., 2003; Barnea et al., 2007; Băluțoiu și Grecu, 2010; Petre et al., 2008). Logica postnațională de periodizare a trecutului românesc I. Discursul monofonic (1991-1997). Colapsul regimului comunist prin revoluția română din 1989 urgenta reconceptualizarea trecutului. Totuși, ieșirea din comunism, atât la nivelul societății per ansamblu, cât și la cel al reconceptualizării istoriografice, nu avea să fie rapidă. În anii imediat postrevoluționari, imaginea trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
197) numește "structurile mentale macrogrupale" prevalente în sistemul de credințe specific comunității respective. Ca atare, logica periodizării trecutului face parte din ansamblul de tehnici prin care status quo-ul realizează "managementul politic al realității" (Howard, 1986, p. 25). Originea I. Discursul monofonic (1991-1997). După faza slavismului maximal din anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice românești, i.e., formula daco-romanismului. Răsturnarea regimului comunist nu a avut niciun efect în sensul destabilizării ori restructurării acesteia. Prima parte a perioadei postcomuniste românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îndeplinește el?" (Mitu et al., 1999, p. 9). Repetiția, ca mecanism elementar al învățării, până acum folosită ca instrument pedagogic de fixare a unor cunoștințe istorice cu încărcătură ideologico-identitară, este angajată în scopul consolidării unei atitudini critico-deconstructive. Continuitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Dogma națională a continuității românești în spațiul carpato-danuabiano-pontic a fost, la rându-i, reafirmată în forță în literatura didactică despre trecut. În aceleași formule patetice hiperbolizate poetic în național-comunism, manualele postcomuniste au continuat să declame teza bi- milenarității poporului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de astăzi cred că șefii români pomeniți de acesta [notarul anonim] (Menumorut, Glad și Gelu) nu au existat cu adevărat, pentru că istoricii din vremea respectivă obișnuiau să amestece adevărul cu ficțiunea" (Mitu et al., 1999, p. 16). Unitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Retorica unității totale românești (geografică, etnică, limgvistice, de destin politic, trans-istorică etc.) a continuat pe aceleași coordonate fixate de discursul național-comunist. Propensiunea autohtonistă a discursului identitar românesc face ca principiul totalizant al unității să fie aplicat și civilizației dacice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o blasfemie istoriografică. După cum se va vedea, chiar dacă manualul a fost aprobat de forurile ministeriale, sub presiunea opiniei publice și a reacției naționaliste, acesta a fost ulterior retras din circulația școlară de către același Minister al Educației Naționale. Independența I. Discursul monofonic (1991-1997). Împovărat încă de moștenirea discursului național-comunist, mesajul transmis de literatura didactică postcomunistă continuă să releve valențe duale sub forma luptei populare de eliberare socială desfășurată în paralel cu lupta politică de eliberare națională. Cele două valențe (socială și națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Pe fondul acestui vacuum creat prin depopularea panteonului național de personajele proletare, sunt canonizate figuri martirice prelevate din Războiul de Independență din 1877-1878. Două nume ies în evidență prin sistematicitatea cu care sunt repetate în toate manualele din generația discursului monofonic (1991-1997): "maiorul George Șonțu" și "căpitanul Valter Mărăcineanu" (Almaș, 1994, pp. 102-103; Cristescu et al., 1994, p. 66), la care se adaugă numele lui Dimitrie Giurescu, Constantin Ene și a altor "zece mii de eroi [care au plătit] "tributul de sînge
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]