21 matches
-
la ruinarea sănătății. Operații numeroase nu-l salvează de la sfârșitul tragic. Medicina timpului nu este în stare să facă față suferinței sale: leziunea traumatică a coloanei vertebrale. Este condamnat la imobilitate deplină. În ciuda suferințelor, reușește să picteze vestitele portrete ale "monomanilor", realizează câteva gravuri, litografii și tablouri reprezentând cai de curse. La sfârșitul anului 1823, starea sănătății artistului se înrăutățește. La capătul puterilor, mai încearcă să picteze luându-și ca model...propria palmă: "Priviți! Ce pictor, ce sculptor a mai reușit
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
definit-o ca "nebunie parțială bazată pe o singură obsesie". În cartea pe care o pregătea, medicul descrie diferite tipuri de monomanie pentru care are nevoie de ilustrații corespunzătoare. Géricault pictează portretele mai multor bolnavi internați în spitalul "Salpêtrière": un monoman pedofil, o bolnavă cu mania obsesivă a jocurilor de noroc, o bolnavă care personifică invidia etc. Numai o parte din aceste tablouri s-au păstrat până în prezent. Aceste chipuri se caracterizează prin îmbinarea încărcăturii emoționale intense cu forța de expresie
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
Una dintre tezele abordate de Durkheim susține că sinuciderea este o formă de nebunie, dar nu poate fi decât o nebunie parțială și limitată la un singur act. În terminologia patologiei tradiționale, delirul cu arie restrânsă se numește MONOMANIE. Ex: monomanul simte nevoia irațională și absurdă de a bea, de a fuma sau de a înjura, toate celelalte acte ale sale, ca și toate celelalte gânduri, fiind de o riguroasă certitudine. Această teză a fost totuși abandonată, studii recente au demonstrat
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
am Îngăduit o după-amiază pentru corespondență, cu care, precum ați constatat, am rămas foarte Îndatorată, și nu numai dvs. Într-un anume fel, am Încercat să vă previn că voi fi un prost corespondent, căci Îmi cunosc modul exclusiv și monoman de lucru, mereu numai pe un tronson, fără minime abateri de la chestiunile imediate ale textului. Nici măcar o gazetă literară, nici măcar știrile de la radio sau t.v. nu le mai 733 urmăresc decât accidental, În câte o noapte de insomnie, căci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu difidență, recunoscînd în el propria-i fire mistificatoare"). Și el confiscat de o "cauză" pe care o servește cu oarbă determinare, fiul întregește șirul monomaniilor din roman, replici posibil ironice ale visului lui Ioanide. Situațiile disperate, de criză specifică monomanului, reunesc în cupluri la distanță personajele. Gonzalv Ionescu, un fel de funcționar al științei, bolnav de citare compulsivă, deschide lista. Dezastrul este pentru el omiterea unei surse bibliografice. Pentru Bonifaciu Hagienuș, înstrăinarea bibliotecii lui sacre. Baletul buf este același: accese
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Personajul principal este un visător, un inventator care a obținut patentul pentru producerea unei mori de vânt insolite. Cu forța sa de convingere, inventatorul a reușit să-i prindă în plasa respectivei idei și pe alții, devenind el însuși un monoman. Orbiți de acest vis, oamenii au investit în el, așa cum niciodată nu și-ar fi permis să o facă. Consecințele acestei aventuri colective n-au fost dintre cele mai plăcute. Piesa mă preocupă de circa doi ani. A fost benefic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gidian sau kafkian. În proza lui eterogenă, din care transpar afinități cu ideile lui Remy de Gourmont și urme ale injectării unor puternici germeni freudieni, erosul este figura polarizantă. Pansenzualismul, de fapt pansexualismul, văzut de Pompiliu Constantinescu drept ideologie frecventată monoman de A. (altfel, tendința, „îmblânzită” și legitimată estetic, apare la mari scriitori ai epocii), se proiectează alegoric în narațiune, într-un joc riscat, libertin, care tranșează în favoarea eclerajului crud, nu o dată impur, exhibiționist. Personajele, oameni neimportanți, fără ambiții și stabilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Tzara, Victor Brauner, B. Fondane, Emil Cioran, Mircea Eliade. Dacă sunt creditate autopropunerile de personalitate pe care le face N. în cartea sa de convorbiri cu Michel Camus, Les Racines de la liberté (2001), poate fi obținut profilul spiritual al unui monoman superior care, până să formuleze o idee-cheie obsedantă, o sinteză a elementelor reveriei sale intelectuale, o încercuiește și o aproximează pe diferite căi, văzute apoi prin prisma rezultatului final ca trepte necesare ale unui proces labirintic de inițiere. În cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
zborului, și nu înțelepciunea celor care au rămas să meargă să moară cu grijă pe pămînt". Același lucru s-ar putea afirma pe de altă parte despre oricine își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație, reală sau imaginară, axîndu-și monoman, aproape ascetic, existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major. Toți fanaticii sînt prin definiție niște exagerați care nu cunosc, sau mai bine zis nu acceptă decît un unic adevăr hipertrofiat și exclusiv al lor înșiși
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
materiei, unul mixt (cronologic și psihologic), de o efectivă extravaganță clasificare. De-abia în 1910, selectîndu-și ediția, îi dă titlul știut din proiectul eminescian Lumină de lună. Ediția, socotită integrală, (Opere complete) o publică, în 1914, la Iași, A.C. Cuza, monoman antisemit încă de pe atunci. Volumul de 680 pagini format mare, cu textul pe două coloane deși pretindea că adună întreaga operă eminesciană (proză, traducere, poezie) e departe de a fi integrală. Prefața era ditirambică și bombastică, cu atacuri voalate la adresa lui
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
împrăștie în viață", evitînd "enigma" și, implicit, evitîndu-se pe sine însuși. Evident, stima scriitorului merge către sfînt și nu către geniu. în timp ce un geniu precum V. Hugo, căruia îi dedică în junețe o fugoasă biografie, n-ar fi decît un "monoman", o "chintesență a tuturor vanităților", sfîntul e integral clădit pe imaginea lui Dumnezeu. Nu întîmplător sfîrșitul sfinților nu cunoaște degradarea de care are parte deseori incredulul: "ŤPsihanalistul Lacan devenise senil la sfîrșitul vieții. Nu cunosc un singur caz de sfînt
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
Taur, Nor, - cu zel / Rîvnind vreo muritoare vie, / Zevs, care-ar ști să o îmbie / Ca mîț, luîndu-și-l model / Pe mîțul meu" (Clément Marot). Expresia unui solitar ce se confesează șăgalnic făpturii piscești: "Cu tot caracterul tău de strică-chef, de monoman băiat bătrîn nerăbdător, ești, cît de cît, gentil, făcu Durtal, pe un ton insinuant, ca să-l flateze; în plus, îți povestesc de multă vreme ceea ce trec, alții, sub tăcere; tu ești canalul de scurgere al sufletului meu, tu, confesorul neatent
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
de mari pofte de adevăr absolut încît nu ar admite nici un singur «poate» (...) ar însemna a te lua drept măsura unicului”. Același lucru se poate afirma despre oricine își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație, reală sau imaginară, axîndu-și monoman, aproape ascetic, existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major, rupte de toate conexiunile existente și, nu mai puțin, de toate considerentele care guvernează o morală umanistă. Prea multă vreme ne-am legănat cu iluzia că
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
când i-am spus că-s nemuritor. De-asta am și fugit atunci de ea...simțeam cu-al nouălea simț că-i broască" (p. 17-18). Este de-a dreptul impresionantă toată această galerie de maniaci, obsedați de tot felul, sadici, monomani, piromani, care se perindă prin fața cititorului-spectator, "omuleți de sticlă" pe care autoarea îi aduce în scenă cu un scop vădit polemic; miza existențialistă și agresivitatea tehnicii literare se îmbină armonios și confirmă pe deplin această dublă vocație polemică (la nivel
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
valorice din ’70 și ’80, s-a situat inflexibil de partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul românesc nu s-a încheiat odată cu victoria grupului Dej („partida națională”) asupra adversarilor secretarului general (Pauker- Luca și Constantinescu-Chișinevschi). Dimpotrivă, Popescu așează Plenara din iunie 58, un
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
balzaciene de a-și concentra energia, Curtius se ocupă în sfârșit de ceva interesant. Despre un personaj, Balzac scrie că obținuse succese „fiindcă dorise în fiecare dimineață să realizeze ceea ce își propusese în seara precedentă”. Se întâmplă cu artiștii mari, monomani, stăpâniți de un singur gând. Uimirea mea e să constat că la unii gândul acesta nu se referă totdeauna la lucrul de realizat cât, adesea, la succesul de obținut. Ceea ce îmi reamintește întrebarea lui Roman: dacă ai putea să creezi
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
formă de camuflaj a unui eroism întors pe dos și a unei traume. Emoționantă în film este tranzacționarea gradelor de libertate pe care copilăria le propune. Indiferent de scopurile rizibile augmentate de Gru, lumea sa are o ordine impecabilă, ordinea monomanului, iar fetele introduc o dezordine creatoare în această ordine, intuind slăbiciunile lui Gru și incapacitatea sa de a fi cu adevărat un ticălos. Copilăria intuiește izvorul ascuns al bunătății și reușește să ajungă la el. Neîndoielnic, acest film de animație
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
chip sistematic, să te acuze câte un nimeni că nu ești Heidegger, Kafka ori Joyce, să ți se impute toate relele lumii și chiar mai mult. Cum am mai scris, nu este ușor să fii în chip constant ținta pupinizatorilor monomani pozând în arbitrii moralității imaculate. Tu, sunt convins, nu vei depune armele Te rog să primești acest mesaj ca pe un semn de solidară afecțiune”, încheie Vladimir Tismăneanu postarea pe blog. Rodica Culcer, a anunțat, joi, pe blogul său, că
Tismăneanu: Ce-a făcut Culcer la TVR se numeşte profesionalism () [Corola-journal/Journalistic/23699_a_25024]
-
drept de rezidență în lumea oamenilor prin ceea ce anulează indiferență, si anume diferența, în cazul de față una radicală: crimă. Spre deosebire de Străinul camusian, Viorel a pus totul la punct, premeditarea relevă o minuție care are ceva din reglajul manical al monomanilor. Este felul în care gesturile sale pot fi studiate din perspectiva unui profil patologic. Cand faptele s-au consumat tensiunea atinge un prag foarte înalt. Nu este aceea a vinovăției sau a remușcării că în cazul lui Raskolnikov, nimic dostoievskian
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
l-au găbjit pe Sima ca pe un găinar”; Pag. 234: „Horia Sima era mai rău decât un câine. Nu era om. Era o reptilă.”; Pag. 319: „Corneliu Codreanu este un infractor recidivist.”; Pag. 320: Corneliu Zelea Codreanu era un monoman (atins de delirul grandorii), dromoman, talasic, o libelulă agitată, un beduin”; Pag. 321: „Suferea de mania ambulatorie (Este vorba tot despre Codreanu)”; Pag. 333: „... poetul și ziaristul cuțovlah, Doru Belimace”; Pag. 336: „Scatofagul Cantacuzino era metec fanariot, ca și Zelinschi-Codreanu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca, În ultimii ani, să ajungă la confuzul sentiment, de a „cunoaște moartea prin viață”. În visele sale, el se proiectează drept omul unei singure dorințe, al unei singure ocupații, al unei singure pasiuni și aproape al unei singure cărți. Monoman conștient de tragedia pe care o trăiește, Drieu Își refuză experiența ultimă care, pentru el, ar fi Închisoarea. Oricum, nu mai are nici o ieșire, armistițiul sau Înfrângerea Germaniei fiind În egală măsură de catastrofale. Prins ca Într-o capcană, e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]