106 matches
-
trebui să fie judecat doar în funcție de cât de multe exemplare au fost vândute. Naratorul Egaeus este un tânăr studios care trăiește într-un conac mare și sumbru, împreună cu verișoara sa Berenice. El suferă de un tip de tulburare obsesivă, o monomanie caracterizată prin fixația făcută către anumite obiecte. Verișoara sa era inițial frumoasă, dar începe să sufere de pe urma unei boli degenerative nespecificate, cu perioade de cădere într-o transă cataleptică. Cu toate acestea, cei doi urmează să se căsătorească. Într-o
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
fost scoși. Tema principală este legată de întrebarea pe care și-o pune Egaeus: „Cum se face că din atâta frumusețe am scos o pildă de ceea ce e urât?”. Poe folosește, de asemenea, pentru prima dată un personaj suferind de monomanie, un obicei pe care îl va folosi ulterior de mai multe ori. Dinții sunt folosiți în mod simbolic în mai multe dintre povestirile lui Poe pentru a simboliza mortalitatea. Alte utilizări includ dinții „sepulcrali și dezgustători” ai calului din „Metzengerstein
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
de mai multe ori. „Inima care-și spune taina” folosește un narator care nu-i de încredere. Exactitatea cu care naratorul povestește uciderea bătrânului, ca și modul ascuns în care a realizat crima sunt dovezi ale sănătății sale, evidențiindu-i monomania și paranoia. Naratorul povestirii „Inima care-și spune taina” este presupus în general a fi de sex masculin. Cu toate acestea, unii critici au sugerat că o femeie ar putea fi cea care narează; nu sunt folosite pronume pentru a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
din Paris. Alienați mintal din Spitalul "Salpêtrière", Paris (""Les monomanes"") În anul 1822, Géricault primește o propunere neașteptată pentru o lucrare originală din partea doctorului Étienne-Jean Georget (1795-1828), medic specialist în boli mintale. Printre altele, el a elaborat o teorie a "monomaniei", pe care a definit-o ca "nebunie parțială bazată pe o singură obsesie". În cartea pe care o pregătea, medicul descrie diferite tipuri de monomanie pentru care are nevoie de ilustrații corespunzătoare. Géricault pictează portretele mai multor bolnavi internați în
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
Georget (1795-1828), medic specialist în boli mintale. Printre altele, el a elaborat o teorie a "monomaniei", pe care a definit-o ca "nebunie parțială bazată pe o singură obsesie". În cartea pe care o pregătea, medicul descrie diferite tipuri de monomanie pentru care are nevoie de ilustrații corespunzătoare. Géricault pictează portretele mai multor bolnavi internați în spitalul "Salpêtrière": un monoman pedofil, o bolnavă cu mania obsesivă a jocurilor de noroc, o bolnavă care personifică invidia etc. Numai o parte din aceste
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
stările psihopatice Una dintre tezele abordate de Durkheim susține că sinuciderea este o formă de nebunie, dar nu poate fi decât o nebunie parțială și limitată la un singur act. În terminologia patologiei tradiționale, delirul cu arie restrânsă se numește MONOMANIE. Ex: monomanul simte nevoia irațională și absurdă de a bea, de a fuma sau de a înjura, toate celelalte acte ale sale, ca și toate celelalte gânduri, fiind de o riguroasă certitudine. Această teză a fost totuși abandonată, studii recente
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
că atunci când o facultate mintală este afectată sunt afectate și celelalte. Întrepătrunderea lor este atât de mare pentru ca nebunia să o poată lovi pe una lăsându-le intacte pe celelalte. Concluzia lui Durkheim a fost aceea că, dacă nu exista monomanie, nu are cum să existe nici o monomanie-sinucidere, și deci că sinuciderea nu este o nebunie. Clasificarea sinuciderii în funcție de caracteristicile esențiale ale nebuniei - după Jousset și Moureau de Tours: a) Sinuciderea maniacală - bolnavul se omoară pentru a scăpa de un pericol
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
cum ar fi isterie, manie, psihoză, Sindromul Tourette, epilepsie, schizofrenie sau dedublarea personalității (personalitate multiplă). În cazurile de dedublarea personalității în care este întrebată personalitatea alternativă asupra propriei identități, 29% se identifică ca demoni.. În plus, într-o forma de monomanie numită demonomanie sau demonopatie pacientul crede că este posedat de unul sau mai mulți demoni. Iluzia că exorcismul ar funcționa pe oamenii cu simptomele respective este atribuită de obicei efectului placebo și puterii de sugestie. Unele persoane presupus posedate sunt
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
nu că nu este, ceea ce ar fi fost o grosolănie. Ci exact ce și cât trebuia spus în împrejurarea dată. Știința de a complimenta cuviincios. Cât despre scriitorul Mircea Cărtărescu, spânzurat ca îngerul lui Mazilescu de propriul har, obsedat până la monomanie de calitatea, anvergura și rezistența propriului scris, el este de o asemenea autenticitate, încât mi-a inspirat stimă în toate împrejurările. În fine, cât despre talentul lui, iată o întâmplare pe care cred că i-am și povestit-o. Îi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa de ocnaș regal, caută fără încetare să străpungă armura lucrurilor, părînd să-și propună să lase în urmă atît sfera lui Parmenide, cît și neantul fără sfîrșit. Mascarada, scălîmbăiala, histrionismul sterp, caricatura blasfemică - toate acestea tind
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
inconsecvențe strigătoare. Evident că, în situația aceasta, ajunsesem să n-am încredere în sinceritatea tuturor conducătorilor, ba la alții, la unii din cei care-mi păreau în adevăr sinceri, să descopăr unele pliuri sufletești surprinzătoare, adevărate cazuri de manii sau monomanii și figuri tipice de maniaci. Dar în mișcările sociale, cazurile de acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de împilare a mulțimii. "Religia? O frază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Tot respectul pentru monarhia habsburgică pre cât prezintă principiul unei pacinice conviețuiri de popoare deosebite și străine unele de altele. Dar de la această fericită idee de stat, care e tot ce se poate mai ingenios ca echilibru de puteri, până la monomania și esclusivismul maghiarilor e o deosebire cât cerul de pământ. Desigur că nu vom include în stima noastră pe betyarii foilor ungurești și pe ovreiașii de la "Pesther-Lloyd". Ș-apoi ce aere își dau? Ce-ar face Anglia în ocazia cutare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e un neam râzător de feliul lui. Nu le mai rămâne decât arma cea mai de jos a spiritului: minciuna și mistificația. Neputincioase arme contra adevărului pururea deși târziu învingător, dar singurele ce le-au rămas. De aci vorbe ca "monomanie, absurditate, poznaș, ziar de insulte, amenințări de asasinat, falsificarea lui Lamarck sau Darwin" toate neputincioase în contra unui adevăr limpede ca lumina zilei, dovedit prin cărți gospod, răsdovedit prin realitate. Când vom avea un cap a d-alde C. A. Rosetti
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bărbați, mai ales de la Einhorn, că femeile sunt fanatice când iubesc, căci pentru ele viața întreagă se împletește în jurul acestui lucru, pe când bărbații își găsesc câteva puncte vitale de care să se atașeze și prin urmare au puterea să evite monomania. Întotdeauna aflai o mare parte a adevărului de la Einhorn. Este adevărul adevărat, i-am spus. Oliver a înnebunit și a încercat s-o omoare azi. Ce de aiureli îmi spui! Pe cine crezi că ar fi în stare să rănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea după o pauză, ceea ce mă supără de fapt la Nigel este lipsa lui de toane. Făcând În continuare pe terapeutul, Ronnie o rugă pe soră-sa să-i spună ce Înțelege ea prin toane. —Habar n-am. Probleme emoționale. Monomanii. Secrete sumbre. Toți bărbații cu care am fost până acuma intrau Într-una din categoriile astea. Dar Nigel e ca o carte deschisă. Ce-i În gușă-i și-n căpușă. Din partea lui nu mă poate surprinde nimic. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se lăsa definit de ele. Febra lor s-a dovedit trecătoare ca și amorurile sale, care-i un lucru mai degrabă sănătos. Îmi pare că și superficialitatea presupune artă, eleganță - grația de a evita printr-o eschivă subtilă și discretă monomania, habotnicia în numele principialității. − Gândește-te ce-a însemnat pentru femeile lui să se vadă puse pe pânză ca pe o nouă cale opțională în viață. N-ar fi grozav ca, fără a căuta anume, partenerul să-ți descopere un chip
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
umană, se confruntă cu tragismul primului război mondial, ceea ce face ca drama „datoriei” să fie o dramă a cunoașterii. Personajul principal din Ciuleandra (1927) se caracterizează printr-o ereditate încărcată, care generează crima pasională.Romanul prezintă un simplu caz de monomanie, interesant dar lipsit de implicațiile și rezonanța celui din Pădurea spânzuraților.Spiritul romancierului se îndreaptă în direcția neașteptată a narațiunii filozofice din romanul Adam și Eva (1925). Este o metafizică a desăvârșirii morale prin iubire.Creația fantastică bazată pe ideea
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
acționa uniform,mânat nu de un ideal,ci de “o lăcomie obscură,poate mai puternică decât a altora,dar comună cu a tuturor”. Caracterizarea lui Lovinescu duce la concluzia greșită, că Ion e o abstracție golită de viață,întruparea unei monomanii, iar opinia lui Călinescu la încheierea paradoxală că la țară nu există oameni inteligenți. Meritul lui Rebreanu stă întocmai în a fi arătat,respectând adevărul realității,că țărănimea e scindată în “pături antagoniste“ și că țăranul angajat în lupta de
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
este atașat unei cunoștințe psihotice ciclotimice sau hiperemotive, Fie simptomul unei boli În cadrul nosologic obișnuit pentru care ,stările depresive și mai ales melancoliile, ocupă rolul central. S-a mai vorbit de boală sinuciderii și de eticheta unei noi categorii drept monomanie suicidală.Asocierea celor două opinii a determinat suicidul solitar neatașat unei alte determinări morbide să capete valoare de simptom și să permită diagnosticul stării mentale. Suicidul este legat de anxietate organică tulburare de dispozoție biogena,existentă În diverse boli mentale
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic, a acesteia (într-un paralelism cu trama epică din Roșu și negru al lui Stendhal, care exclude însă, în perspectivă substanțialistă, orice acuzație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cel mai înalt numitor comun; ei caută individualul. A studia natură în tot ceea ce are ea anormal, excepțional, uneori periferic, dar mai ales in aspectele sale sumbre, sordide (desigur, ne-tipice) e o pasiune a naturaliștilor" [Husar, p.119]. În comparație cu "monomaniile" personajelor balzaciene, românele din jumătate a doua a secolului al XIX-lea sunt mai puțin tipizate și mai complexe. Vom constata în literatura perioadei cercetate o individualizare mult mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fr. délire, germ. Verrücktheit. Manualul din 1838 al lui Étienne Esquirol, Des maladies mentales, considérées sous les rapports médical, hygiénique et médico-légal, vol. I-II, reprezintă un punct de cotitură în formarea concepției moderne despre paranoia, mai bine zis, despre "monomanie" (monomanie), termenul propus de el în defavoarea celui de "paranoia". Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
délire, germ. Verrücktheit. Manualul din 1838 al lui Étienne Esquirol, Des maladies mentales, considérées sous les rapports médical, hygiénique et médico-légal, vol. I-II, reprezintă un punct de cotitură în formarea concepției moderne despre paranoia, mai bine zis, despre "monomanie" (monomanie), termenul propus de el în defavoarea celui de "paranoia". Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o formă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
punct de cotitură în formarea concepției moderne despre paranoia, mai bine zis, despre "monomanie" (monomanie), termenul propus de el în defavoarea celui de "paranoia". Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o formă de semi-delir, caracterizat prin "leziunea parțială a intelectului, afectelor și voinței, ce se manifestă printr-o tulburare mintală care vizează, de regulă, un singur obiect sau
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoia, mai bine zis, despre "monomanie" (monomanie), termenul propus de el în defavoarea celui de "paranoia". Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o formă de semi-delir, caracterizat prin "leziunea parțială a intelectului, afectelor și voinței, ce se manifestă printr-o tulburare mintală care vizează, de regulă, un singur obiect sau un ansamblu de obiecte" (I: 341). Modul în
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]