11 matches
-
acesta, atestă un manierism auster. Se confirmă astfel existența unei alternanțe între exprimarea nesupravegheată și cenzurarea riguroasă. În Alte sonete (1983), H. apelează din nou la forma fixă, încălcând însă regula la nivelul versului, diversificând metrica, oscilând între dodecasilab și monosilab. În Zilele, vârstele, anii. Mărturii despre mine însumi (1985) revine motivul somnului, poetul retrăiește acel „dor de spații închise”, dar și fascinația lumilor celeste, evocând cu o naivitate bine simulată lumea copilăriei. Antologia Poeme (1986) e tipărită postum. Într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Bacovia și se adresează în mod special scriitorilor tineri, „luptători de mai nou, de mai bine, de mai omenesc”, cei care, într-o vreme „de medievală expansiune europeană”, sunt căutători de „orizonturi noi imaginative”. Bacovia publică poeziile Dialog cu iarna, Monosilab de toamnă și Cuptor, cu versuri intrând în sumar și Ion Iordăchescu (care semnează și I. Irion), și C. Vasiliu-Langa (sub pseudonimul C. Vaer) ș.a. În numărul 2, sub semnătura Geovas, Bacovia prezintă volumul de poezii Flori sacre al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288586_a_289915]
-
în strofa 245-248, textul este astfel: De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe; Dar nopțile 's de-un farmec sfânt Ce nu 'l mai pot pricepe. Este limpede că secvența ca să nu-l pot se recită sacadat (sunt monosilabe), cu accent ușor pe pot - iar secvența ce nuuu'l mai pot cere accent prelungit pe nu, muzical chiar, ca pentru o uimire interioară. Acest accent este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
după el. N-am întâlnit o persoană mai supracalificată pentru meseria pe care o face, nici măcar eu. Nu înțeleg de ce nu e ea șefa. Dacă ar fi fost șefă, n-ar mai fi avut grijă de fratele tău. —Așa-i. Monosilabă fals-înțeleaptă - îl copia pe Daniel. Vechiul ei complex cameleonic. Fii cel cu care ești. Avansarea în carieră poate fi dăunătoare, spuse Daniel. Omul ar trebui să facă ceea ce-i place, indiferent de statut. — Păi, exact așa-i Barbara. Îi culege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Arghezi, ca-ntre „păreții unei peșteri vaste“.) — Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se readresă, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav. — Ubi tu gay, ego gay, traduse, incorect politic, Elisav. — Guai, exclamă Nora Aron în italiană, idiom în care acest monosilab înseamnă „vai!“. — Și se utilizează, evident, glumi Vasile Elisav, în caz de necaz... „Caz de necaz“, reluă Nora Aron. Calamburul ăsta, dom profesor, îl știți tot de la Șerban Foarță? — Este posibil, aprobă Vasile în doi peri. Am făcut o concentrare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai putea face un vers... Sunt cel mai trist din acest oraș. Monosilab de toamnă Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând și animal Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut : Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut, Loc. În van peste foi, singur, un condei Frec. Lampa
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
i se aducea masa de la un restaurant vecin. Seara numai, ieșea pe furiș, cumpărându-și cele necesare, ieșind apoi din magazine pentru a fugi repede pe străzi singuratice. Dacă Tarrou îl întâlnea atunci, nu putea scoate de Ia el decât monosilabe. Apoi, fără trecere, redevenea sociabil, vorbind fără măsură despre ciumă, solicitând părerea fiecăruia și pierzându-se din nou în fiecare seară, bucuros, în valul mulțimii. ÎN ZIUA DECLARAȚIEI DATE DE PREFECTURĂ, COTTARD DISPĂRUSE CU TOTUL DIN CIRCULAȚIE. DOUĂ ZILE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fatal: i se smulg coroanele de carton ale suveranității bune pentru timpuri normale și i se ordonă, pur și simplu, să accepte o revoluție, să accepte o pace, să meargă la război. Nu-i mai rămîne atunci poporului decît un monosilab pentru a confirma și a se supune. Suveranitatea acordată poporului este retrasă tocmai în momentele în care el ar putea avea nevoie de ea. Suveranitatea îi este lăsată doar cînd este inofensivă, sau considerată astfel, adică în momentele de administrație
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el, o formă de prizonierat, dezagreabilă. Lui Bacovia nu-i place, însă, nici scrisul ca profesiune liberă. Cînd se referă la el, în poezia sa, o face, aproape de fiecare dată, fără plăcere: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec” („Monosilab de toamnă”), „Voi scrie un vers cînd voi fi liniștit”(„Destul”), „Dacă nu-i cu cine vorbi,/ Se scrie” („Glossă”)4) Deci numai în aceste condiții! Locul „inspirațiilor” și „gîndirilor” sale e, de cele mai multe ori, parcul, zăvoiul, cîmpul,- mai rar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe degete: „e ca-n Alecsandri”, „e ca-n Eminescu”, „e ca-n Caragiale”, „e ca-n Coșbuc”, „e ca-n Sadoveanu”. în poezii, Bacovia folosește doar o singură dată cuvîntul „vid”: „în curînd, încet va cădea în vid/ Tot”. („Monosilab de toamnă”) „Căderea în vid” (o formulă reținută de la lecțiile de fizică) e contrariul „excelsior”-ului, o senzație pe care o au doar cei foarte obosiți și dezabuzați. în poemul lui Bacovia ea e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din Babylon, de Radu Cosmin, trăiește cu senzația „plutirii în vid”; Mircea Trestian, arhitectul din Purgatoriul lui Corneliu Moldovanu, resimte, din motive sentimentale, izolarea, „vidul moral”, iar altă dată, „vidul descurajării” etc. Deși, cum am spus, îl folosește numai în „Monosilab de toamnă”, Bacovia dă impresia că e, aidoma lui Amiel și Kierkegaard sau, mai aproape de noi, a lui Cioran, un scriitor despre vid. Care-i explicația? Vidul e sinonimul „științific” al pustiului și al golului. Cu singura diferență că acestea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]