27 matches
-
Constantin cel Mare a avut și unele urmări defavorabile. Biserica a avut în persoana împăratului un ocrotitor, dar, în același timp, și un stăpân. Împărății s-au amestecat în chestiunile religioase, impunându-și propria voință. Unii au susținut arianismul, monofizismul, monotelismul, au persecutat pe ierarhii ortodocși, au înlăturat din scaune, exilându-i, ierarhi merituoși, loiali, fideli și destoinici. Desigur, ca om de stat, Constantin cel Mare a făcut și greșeli, pe care istoria nu i le trece cu vederea. În unele
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902431.html [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
fugit probabil în Cartagina, unde, probabil a avut loc în iulie 645, o dispută hristologică între el și Pyrrhus, expatriarhul Constantinopolului, în prezența guvernatorului imperial Grigorie și a multor episcopi. Maxim a avut câștig de cauză în această luptă împotriva monotelismului, erezie susținută de curtea bizantină și de teologii ei. Desigur, ce l-a transformat pe Sfântul Maxim într-un teolog de seamă au fost mai degrabă devoțiunea și experiența sa monahală decât considerații de ordin politico-eclesiastic. Mai presus de toate
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
un mod speculativ. În timpul primei sale perioade de viață monahală (o perioadă lungă) a avut acces la tradiția monahală de înțelepciune practică, ascetică și contemplativă, pe care a asimilat-o. Câteva sinoade, ținute în Africa de Nord și în insule, au condamnat monotelismul. În 646, Maxim a plecat la Roma, unde a combătut ani în șir erezia monotelită și a reușit să determine pe papa Martin I ca în Sinodul de la Latran din 649, să condamne monotelismul, pe partizanii acestuia, Ekthesis-ul lui Heraclie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Africa de Nord și în insule, au condamnat monotelismul. În 646, Maxim a plecat la Roma, unde a combătut ani în șir erezia monotelită și a reușit să determine pe papa Martin I ca în Sinodul de la Latran din 649, să condamne monotelismul, pe partizanii acestuia, Ekthesis-ul lui Heraclie (638) și Typos-ul lui Constans II. Acesta din urmă a dispus arestarea lui Maxim și a ucenicului său, Anastasie și aducerea lor la Constantinopol, în vara anului 653. Procesul care li s-a făcut
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
judecați, cerându-li-se să renunțe la învățătura lor că în Hristos sunt două voințe. Refuzând aceasta, ei au fost biciuiți și li s-a tăiat limba și mâna dreaptă pentru a numai putea să vorbească și să scrie împotriva monotelismului și monoergismului, după care au fost trimiși din nou în exil la Lazika, pe țărmul răsăritean al Mării Negre. Maxim, bătrân de 82 de ani, a murit de dureri la 13 august 662, în fortăreața Semalion, în apropiere de localitatea Muri
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Patriarhul, Teodor l-a prețuit : Chemându-l să-i fie Discipol și Diacon l-a Hirotonit ! Apoi la Constantinopol, Părintele Arhiereu, L-a trimis cu Mărturia : TREIMII lui DUMNEZEU ! Atunci la Sinodul 6, cu zel și multă frenezie A combătut monotelismul, demonstrând că-i erezie ! Împărățea Constantin Împăratul Pogonat Când Biserica, săracii, în grija sa, i-a-ncredințat ! Un Azil pentru bătrâni ; pentru copii Orfelinat Să aibă casă dar și pâine, din dragoste-a organizat ! Apoi în insula Creta, DOMNU' i-a dat
F.ANDREI CRITEANUL, ARHIEPISCOPUL CRETEI (SAU CRETANUL , SAU IERUSALIMITEANUL ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1436000938.html [Corola-blog/BlogPost/384511_a_385840]
-
de către Patriarhul copt de la Alexandria, iar pentru restul Imperiului de către Patriarhul armean a cărei autoritate se întindea și asupra siriacilor-iacobiți, ca și asupra nestorienilor de la frontiera turco-persană, vorbitori ai limbii arameene. Maroniții proveneau dintr-o erezie ieșită din monofizism, numită monotelism, care accepta în persoana lui Iisus Hristos o singură voință, cea dumnezeiască. Ei erau situați din punct de vedere geografic, în regiunea Libanului de astăzi și se vor alătura Romei în perioada cruciadelor. Creștinii arabi ori arabizati traiau îndeosebi, în
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_crestinismul_arab_intre_traditie_si_teritorialitate.html [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
încearcă să îl determine să treacă de partea monoteliștilor, dar Maxim refuză. Este torturat și trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia. În anul 662 este adus din nou la Constantinopol și forțat prin toate mijloacele să accepte monotelismul știind că el este ultima redută care mai stă în fața ofensivei lor nedrepte. Suferă cu toată demnitatea tratamentul batjocoritor, umilințele, bătăile dar pune la pământ toate învinuirile nedrepte care i se aduc și pe care toți detractorii lui nu pot
SF. MAXIM MĂRTURISITORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/21_ianuarie_sf_maxim_martur_ion_untaru_1390282165.html [Corola-blog/BlogPost/361606_a_362935]
-
Heraclius a reorganizat conducerea imperiului, după decăderea suferită sub predecesorii săi la tron, și a reușit să redobândească de la perși teritoriile pierdute anterior. A încercat să încurajeze reunificarea dintre creștinii ortodocși și monofiziți, prin promovarea unei dogme de compromis, numită monotelism. Deasemenea, a schimbat limba oficială a imperiului din latină în greacă. Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin", în loc de "Roman de Răsărit
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
astfel încât să se ia o decizie finală privind monoteliții. Delegația a fost trimisă după ce - în prealabil, papa Agaton, succesorul papei Domus, a prezidat un sinod în cursul căruia s-a elaborat o profesiune de credință în care s-a condamnat monotelismul. Lucrările au fost conduse de patriarhul Gheorghe al Constantinopolului și la sesiuni au luat parte 174 de episcopi. În lucrările elaborate se reafirmă valabilitatea Crezului elaborat la Niceea și la Constantinopol, se redă textul Crezului de la Niceea și Constantinopol (versiunea
Al treilea conciliu de la Constantinopol () [Corola-website/Science/301448_a_302777]
-
au luat parte 174 de episcopi. În lucrările elaborate se reafirmă valabilitatea Crezului elaborat la Niceea și la Constantinopol, se redă textul Crezului de la Niceea și Constantinopol (versiunea revizuită la Calcedon) și se reinterzice modificarea textului. Erezia combătută a fost monotelismul, care afirma că deși Isus din Nazaret avea două firi - cea divină și cea omenească - totuși ar fi avut o singură voință. În textul elaborat se arată clar că «noi proclamăm în el în mod egal două voințe naturale sau
Al treilea conciliu de la Constantinopol () [Corola-website/Science/301448_a_302777]
-
Bisericile din Răsărit și cu împăratul bizantin. Vitalian era de părere că o stare conflictuală nu-i ar fi de folos nimănui, așa că a încercat să restabilească relații mai prietenești între apus și răsărit. Însă, tocmai in timpul lui Vitalian, monotelismul - considerat eretic de către Roma - se răspândise în Bizanț până la cele mai înalte niveluri ale societății (împăratul Constans al II-lea, Patriarhul Petros și alții). Cu toate că n-au fost rezolvate conflictele cu caracter dogmatic, Vitalian a reușit prin mai multe scrisori
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
În anul 381 la Constantinopol s-a adoptat crezul complet atât de către catolici, cât și de ortodocși. Tot acolo, în 553 s-au anatemizat noile teze ariene, nestoriene și monofizite și în același mare oraș, între 660-681, s-a condamnat monotelismul, susținîndu-se că Hristos are atât voință umană, cât și dumnezeiască. La Efes, în 431, s-a condamnat nestorianismul și i-a conferit Mariei din Nazaret atributul "născătoare de Dumnezeu". La Calcedon, în 451, s-a condamnat monofizismul și s-a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
încă active în epoca sa. în imnurile sale se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să ne întoarcem pe firul timpului, pentru că nu există la Roman nici o mențiune privitoare la problemele dogmatice (cum e monotelismul) sau la iconoclasm. în fine, nașterea sa va trebui plasată între 466 și 493, dacă e adevărat că era deja diacon cînd s-a dus la Constantinopol în vremea lui Anastasios. Pe atunci, Berit era un important centru cultural, vestit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încă active în epoca sa. În imnurile sale, se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să ne întoarcem pe firul timpului pentru că nu există la Roman nici o mențiune privitoare la problemele dogmatice (cum e monotelismul sau la iconoclasm). În fine, nașterea sa va trebui plasată între 466 și 493, dacă e adevărat că era deja diacon când s-a dus la Constantinopol în vremea lui Anastasios. Pe atunci, Berit era un important centru cultural, vestit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și succesorii săi vor, într-adevăr, să impună o doctrină de conciliere între monofizism și ortodoxia fixată Ia Chalkedon. Nu se mai vorbește de natura unică a lui Hristos, ci de o "voință" (în greacă thelema) unică: de unde noțiunea de monotelism care a fost atribuită acestei definiții impuse prin edict imperial în 638. Clerul african se va apropia, din acel moment, de Roma, pentru ca, în 646, exarhul de Cartagina să preia el însuși conducerea revoltei. Același lucru se petrece și în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.” Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext de a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul socotit ca responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood, The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma În 1955, criticând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fugit probabil în Cartagina, unde, probabil a avut loc în iulie 645, o dispută hristologică între el și Pyrrhus, expatriarhul Constantinopolului, în prezența guvernatorului imperial Grigorie și a multor episcopi. Maxim a avut câștig de cauză în această luptă împotriva monotelismului, erezie susținută de curtea bizantină și de teologii ei. Desigur, ce l-a transformat pe Sfântul Maxim într-un teolog de seamă au fost mai degrabă devoțiunea și experiența sa monahală decât considerații de ordin politico-eclesiastic. Mai presus de toate
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
un mod speculativ. În timpul primei sale perioade de viață monahală (o perioadă lungă) a avut acces la tradiția monahală de înțelepciune practică, ascetică și contemplativă, pe care a asimilat-o. Câteva sinoade, ținute în Africa de Nord și în insule, au condamnat monotelismul. În 646, Maxim a plecat la Roma, unde a combătut ani în șir erezia monotelită și a reușit să determine pe papa Martin I ca în Sinodul de la Latran din 649, să condamne monotelismul, pe partizanii acestuia, Ekthesis-ul lui Heraclie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Africa de Nord și în insule, au condamnat monotelismul. În 646, Maxim a plecat la Roma, unde a combătut ani în șir erezia monotelită și a reușit să determine pe papa Martin I ca în Sinodul de la Latran din 649, să condamne monotelismul, pe partizanii acestuia, Ekthesis-ul lui Heraclie (638) și Typos-ul lui Constans II. Acesta din urmă a dispus arestarea lui Maxim și a ucenicului său, Anastasie și aducerea lor la Constantinopol, în vara anului 653. Procesul care li s-a făcut
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
judecați, cerându-li-se să renunțe la învățătura lor că în Hristos sunt două voințe. Refuzând aceasta, ei au fost biciuiți și li s-a tăiat limba și mâna dreaptă pentru a numai putea să vorbească și să scrie împotriva monotelismului și monoergismului, după care au fost trimiși din nou în exil la Lazika, pe țărmul răsăritean al Mării Negre. Maxim, bătrân de 82 de ani, a murit de dureri la 13 august 662, în fortăreața Semalion, în apropiere de localitatea Muri
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
pe pământuri și pe vii, și i-am pus pe fugă în câmpia de-i zice Mezo, lângă muntele Corona. A fost nevoie de ceva timp, chiar dacă catolicii nu ne-au pus piedici, fiind băgați până-n gât în disputa despre monotelism 1. Era însă vorba despre bătălii ușoare și rapide, pentru care gerul n-a fost o opreliște, de vreme ce s-a acționat doar cu cavaleria, renunțându-se la carele greoaie și la mașinile de război greu de transportat prin zăpadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și la Gundenperga, ca să-i mai cer ceva sfaturi. Pe la sfârșitul lui septembrie mi-a spus că nu mai putea fi amânată o clarificare între Rotari și papă, deoarece bizantinii încercau să convingă curia romană că discordiile dintre catolici în privința monotelismului erau stârnite de noi. Papa nu credea într-o asemenea aberație, dar se temea de un război. Singura sa dorință era renașterea Romei, construirea unor noi biserici, restaurarea și înfrumusețarea celor existente, și nu voia să risipească nici măcar o uncie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mare parte dintre formidabilii generali arabi fusese instruită și pregătită strategic și pentru comandă chiar de Bizanț, pentru a-i folosi în contra perșilor. În plus, Heraclion, deși arabii aproape că-i forțau porțile, se gândea doar cum să impună monotelismul ca dogmă a credinței. L-am întrebat pe cardinal cum se face că un om atât de practic, pe care am avut norocul să-l cunosc, se poate împotrivi în asemenea treburi mărunte. Mi-a răspuns că Heraclion nădăjduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și de neajuns, și, totodată, se dorea codificarea Lui. Oare exista ceva mai absurd? Aroganța teologilor falsifica printr-un noian de cuvinte zise și scrise simplitatea substanței. Până și în cetatea din Bobbio încercaseră să se strecoare susținătorii și detractorii monotelismului pe care papa Onoriu îl împărtășise, în timp ce papa Martino dorea să-l nimicească. Așa că eu urmam calea pe care mă îndrumase duhovnicul meu, chiar dacă nedumerit, cu mari îndoieli și rămânând arian. Așa cum am spus, fiul meu a venit după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]