38 matches
-
totuși în umbra subiectului legat de mereu actuala problemă a antisemitismului. Marius Lazurca se opește în Du "docteur du justice" à Tertullien, cel de-al patrulea studiu din Archaeus, continuarea celui din numărul trecut, asupra raporturilor dintre iudeo-creștini, esenieni și montanism, urmărind elemente comune, de detaliu, identificabile și la Tertulian în De pudicitia. Analiza acestor mișcări gnostice, apocaliptice și eschatologice, îl conduce pe Marius Lazurca la stabilirea unor practici și fenomene recurente în comunități îndepărtate geografic, istoric și cultural, dovadă că
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
Brown „secesioniști”, susțineau o „cristologie înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, în vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme înainte de a fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unor mișcări eretice de tipul celei donatiste ce vor tinde să vadă puritatea creștină drept punct de referință doar pe pământul Africii. Activitatea sa literară se împarte în două etape determinate de atitudinea sa tot mai rigoristă: în funcție de apropierea de montanism și până când a fondat o mișcare proprie, care a durat ceva vreme. În primul moment gândirea sa a corespuns într-o anumită măsură Bisericii oficiale. A scris: Apologeticul, De spectaculis, Ad Marcionem, iar după adeziunea treptată la montanism, prin îndepărtarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apropierea de montanism și până când a fondat o mișcare proprie, care a durat ceva vreme. În primul moment gândirea sa a corespuns într-o anumită măsură Bisericii oficiale. A scris: Apologeticul, De spectaculis, Ad Marcionem, iar după adeziunea treptată la montanism, prin îndepărtarea definitivă de creștinismul autentic (213) a scris: De corona, De idolatria, Adversus Iudaeos, Ad Scapulam. Asumarea unor poziții intransigente față de anumite tematici doctrinare și etice creștine era o notă caracteristică a întregii Biserici primare. Nu erau atitudinile, prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
corona, De idolatria, Adversus Iudaeos, Ad Scapulam. Asumarea unor poziții intransigente față de anumite tematici doctrinare și etice creștine era o notă caracteristică a întregii Biserici primare. Nu erau atitudinile, prin natura lor, cele care au cauzat ruptura cu Biserica Romei. Montanismul, cu excepția unor aspecte doctrinare, nu a ieșit din sfera creștinismului au-tentic pentru conotația sa rigoristă, ci pentru că le-a absolutizat în detrimentul libertății omului. Foarte probabil, caracterul combativ și polemic l-au condus pe Tertulian spre detașarea de Biserică: intransigența și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
l-au făcut să râvnească spre desăvârșirea silită a membrilor comunității creș-tine, când aceasta abia făcea primii pași, căutând să-și clarifice încă propria identitate. Atitudinea polemistului african față de armata și viața militară nu era strict personală și nici exclusivă montanismului, ci aparținea întregii Biserici: era doar un ecou. Poziția sa referitoare la această temă este univocă: serviciul militar este condamnat pentru pericolul de idolatrie pe care îl reprezenta și pentru violarea legii iubirii, fundamentală de altfel pentru creștinism. Cele câteva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinilor, precizează aspectele referitoare la problemele etice sau doctrinare inerente Bisericii înseși. Evident că afirmația unora potrivit căreia inițial, pe când era încă legat de Biserica oficială, Tertulian ar fi aprobat serviciul militar, pentru a-l condamna după ce a trecut la montanism, nu este sustenabilă istoric. În Apologeticum, scriitorul cartaginez vrea să le clarifice păgânilor cine sunt adevărații creștini și în ce anume constă contribuția lor față de stat. Polemica nu este adresată Imperiului ca atare ci fundamentului religios idolatric. În Apologeticum, 42
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a soldaților care, prin oficiul pe care îl acopereau, se aflau în supunere ierarhică față de împărat, de la a cărui cinstire nu se puteau sustrage fără a cădea ipso facto în delictul de insubordonare, punibil prin lege. 4.2. Antimilitarismul montaniștilor Montanismul era o sectă creștină fondată în Frigia, către anul 172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat oficial antimilitaristă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat oficial antimilitaristă, făcând din aceasta o misiune specifică. Intransigența absolută a montanismului față de prestarea serviciului militar, născută din programul general al lui Montanus și încuviințată de acoliții săi Maximila, Priscila, Alcibiades și Proclus, viza purificarea Bisericii de orice materialism și înălțarea acesteia la un grad mult mai înalt de spiritualitate, capabil să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost vreunul care să fi comis vreun lucru necugetat din exasperare sau fanatism, asemenea acelui cezareean care printr-un zel temerar a smuls și a rupt edictul. Atât gestul unuia cât și al celuilalt ar putea fi amprenta pură a montanismului și, dacă ar fi trăit încă Tertulian, am fi putut cunoaște adevărul, pentru că nu ar fi ezitat să-i exalte pe acești noi eroi ai doctrinei sale, după cum l-a preamărit și pe soldatul care a refuzat să se încoroneze
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iudeo-creștinismului” erudit cartaginez s-a născut pe la anul 160 și trece la creștinism către anul 195, devine cel mai tenace și mai violent susținător al acestui cult al minciunii dar pe la 207 trece cu arme și idei la montaniști. Deși montanismul era considerată o erezie gnostică, totuși Tertulian a rupt-o definitiv cu biserica din Cartagina abia în anul 211 cînd a fost exclus. Cato- licii nu l-au renegat niciodată pentru că ar fi rămas fără scrierile lui teologice care sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
exclus. Cato- licii nu l-au renegat niciodată pentru că ar fi rămas fără scrierile lui teologice care sînt fundamentale în acest cult și astfel nu ar mai fi avut ce pune în fața enoriași- lor. În lucrările scrise după trecerea la montanism, el cere creștinismului neamu- rilor să iasă dintre zidurile marilor orașe ale imperiului și să se răspîndească în mediul rural acolo unde locuia majoritatea covîrșitoare a populației. Dar el se contrazice singur spunînd că iudeo-creștinismul avea ceva adepți nu-mai în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
după moarte. Și totuși, în așteptarea morții, mărturisitorul întemnițat poate exercita „puterea martiriului” (δύναμιζ τὴζ μαρτυρίαζ)<footnote Frederick C. Klawiter, „The Role of Martyrdom and Persecution in Developing the Priestly Authority of Women in Early Christianity: A Case Study of Montanism”, în Church History, 49.3, 1980, p. 256. footnote>. Martiriul - dovada iubirii de Dumnezeu, poartă a morții și început vieții adevărate În debutul acestui capitol, ne-am putea pune o întrebare: care este elementul esențial în martiriu? În concepția Bisericii
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]