74 matches
-
o mie de ani în Noul Ierusalim, venit din cer. Chiar dacă este vorba de o învățătură împărtășită și de Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, Sfântul Irineu și alții, la Tertulian ea a luat proporții dramatice prin căderea lui în erezia montanistă[135]. Învierea trupurilor. Cea mai veche mărturisire de credință creștină, primul catehism al creștinismului și în consecință primul manual de doctrină[136], Simbolul Apostolic, exprimă la finele său credința în „învierea trupului și viața veșnică”[137]. Didahia include între cele
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_judec_stelian_gombos_1329222186.html [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
Martin Luther b. Uldrich Zwingli c. Jean Calvin d. Menno Simmons 3.13. Rădăcinile penticostalismului în Biserica Primara a. Noul Testament despre botezul cu Duhul Sfânt b. Mărturiile unor "părinți ai Bisericii": Irineu, Origene, Kyril din Alexandria, Augustin c. Interpretarea mișcării montaniste 3.14. Marea trezire spirituală penticostală de la începutul secolului al XX-lea a. Charles Parham în căutarea puterii apostolice b. Benjamin Hardin Irwin despre a treia experiență a harului: botezul cu Duhul Sfânt c. Trezirea spirituala de la Topeka 3.15
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Martin Luther b. Uldrich Zwingli c. Jean Calvin d. Menno Simmons 3.13. Rădăcinile penticostalismului în Biserica Primara a. Noul Testament despre botezul cu Duhul Sfânt b. Mărturiile unor "părinți ai Bisericii": Irineu, Origene, Kyril din Alexandria, Augustin c. Interpretarea mișcării montaniste 3.14. Marea trezire spirituală penticostală de la începutul secolului al XX-lea a. Charles Parham în căutarea puterii apostolice b. Benjamin Hardin Irwin despre a treia experiență a harului: botezul cu Duhul Sfânt c. Trezirea spirituala de la Topeka 3.15
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
grup de alpiniști - nouă ani mai târziu. În 1 mai 1999, o expediție special constituită a găsit cadavrul lui Mallory pe versantul nordic într-un bazin de zăpadă sub și la vest de poziția obișnuită a Taberei VI. În comunitatea montaniștilor au apărut controverse relativ la întrebarea dacă vreunul din ei ajunsese la vârf cu 29 de ani înainte de ascensiunea confirmată a lui Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953. Consensul general între alpiniști este însă că cei doi nu au
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
venirea Fiului Omului. Istoricul biblic american Bart Ehrman afirmă că venirea Împărăției lui Dumnezeu a fost prezisă în cursul fiecărei generații de după Isus Hristos. De exemplu Montanus a prevăzut sfârșitul lumii în secolul al II-lea, marele apologet creștin Tertulian fiind montanist. În Evul Mediu celebre sunt profețiile lui Gioacchino da Fiore, care a vestit venirea Antihristului în 1260, cu argumente așa de convingătoare (extrase din Scriptură) încât a convins mare parte din teologii vremii. William Miller (profetul care a produs nașterea
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
și cinsti. Marțian. Dacă n-are corp, nu poate să aibă nici inimă. Acachie. înțelepciunea nu-și are originea de la corp; sunt lucruri neatîrnate unul de altul. Marțian lasă vorbele și îndeamnă pe sfîntul să jertfească, după exemplul Catafrigilor sau Montaniștilor și să facă și pe poporul de sub ascultarea lui să se supună. "Nicidecum, răspunse Acachie, poporul acesta nu se supune mie, ci lui Dumnezeu. El mă ascultă dacă-1 sfătuiesc lucruri drepte: din contră el mă disprețuiește dacă îl voi îndemna
Acachie mărturisitorul () [Corola-website/Science/308839_a_310168]
-
Blood') scrisă de J. M. Carroll în 1931 este de obicei invocată pentru a apăra această opinie. O seamă de grupări considerate a fi parte a ascendenței baptiștilor ar fi fost persecutate de catolici de-a lungul istoriei, între care montaniștii, novațianiștii, donatiștii, paulicienii, albigenzii, catarii, valdenzii și anabaptiștii. În timp ce unele dintre aceste grupări au împărtășit unele poziții teologice cu baptiștii de astăzi, multe au susținut ceea ce baptiștii de acum ar considera erezii. E dificil și să demonstrezi conexiuni istorice între
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
lume, încuraja profețiile și preoția femeilor. Datorită nonconformismului și disciplinei sale riguroase, montanismul s-a organizat ca mișcare separată de biserică, reușind să-l câștige în anul 207 d.C. pe Tertulian (150-255 d.C.). Acesta a scris o serie de lucrări montaniste, în care critică serviciul militar, profesiunile publice, morala conjugală și disciplina penitențială practicate de biserică. Mișcarea montanistă n-a fost acceptată de biserica oficială, din cauza numeroaselor harisme și a concepției sale, care punea la îndoială justificarea prin har și iertarea
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
mișcare separată de biserică, reușind să-l câștige în anul 207 d.C. pe Tertulian (150-255 d.C.). Acesta a scris o serie de lucrări montaniste, în care critică serviciul militar, profesiunile publice, morala conjugală și disciplina penitențială practicate de biserică. Mișcarea montanistă n-a fost acceptată de biserica oficială, din cauza numeroaselor harisme și a concepției sale, care punea la îndoială justificarea prin har și iertarea păcatelor după botez. După anul 500 d.C., mișcarea montanistă a dispărut. Fondatorul mișcării, Montanus, s-a născut
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
conjugală și disciplina penitențială practicate de biserică. Mișcarea montanistă n-a fost acceptată de biserica oficială, din cauza numeroaselor harisme și a concepției sale, care punea la îndoială justificarea prin har și iertarea păcatelor după botez. După anul 500 d.C., mișcarea montanistă a dispărut. Fondatorul mișcării, Montanus, s-a născut, probabil, în Ardabau, localitate situată pe teritoriul Turciei de astăzi, în prima jumătate a sec. II d.Cr. A aderat la creștinism prin anii 156-157 d.Cr. După aceea, împreună cu două foste preotese ale
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
cei mai mulți dintre preoții creștini l-au acuzat pe Montanus că lucrează cu duhurile rele, și că tulbură adevărata credință. Ei au încercat să-l oprească din predicare, dar în multe părți cei care au avut câștig de cauză au fost montaniștii. Totuși, în cele din urmă, mișcarea a fost declarată eretică, iar montaniștii au fost excluși din biserici. Condamnarea oficială de către biserică a montanismului s-a întâmplat în timpul papei Zefferin (papă între anii 199 - 217 d.Cr.)
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
duhurile rele, și că tulbură adevărata credință. Ei au încercat să-l oprească din predicare, dar în multe părți cei care au avut câștig de cauză au fost montaniștii. Totuși, în cele din urmă, mișcarea a fost declarată eretică, iar montaniștii au fost excluși din biserici. Condamnarea oficială de către biserică a montanismului s-a întâmplat în timpul papei Zefferin (papă între anii 199 - 217 d.Cr.)
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
decât ortodocșii” în creștinismul timpuriu iar ortodoxia nu era atât strict definită ca în ziua de azi. El era „era convins că niciunul dintre Părinții Apostolici nu s-a bazat pe autoritatea celei de-a patra evanghelii. Gnosticii, marcioniții și montaniștii erau cei care au folosit-o la început, ei fiind cei care au introdus-o în comunitatea creștină.” J.N. Sanders, care a scris "The Fourth Gospel in the Early Church", a examinat „așa-zisele paralele ale lui Ioan cu Ignatie
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Mopsuestia și Theodoret din Cyr; se numără Însă printre aceștia și Epifaniu, episcopul de Salamis din insula Cipru și armeanul Eznik din Kolb. Totuși, lucrarea capitală despre Marcion rămîne lungul tratat polemic În cinci cărți Adversus Marcionem redactat de apologetul montanist Tertulian din Cartagina, În decursul mai multor ani, după 207-2084. După cum a demonstrat Jean-Claude Fredouille 5, Tertulian este un retor de tradiție clasică. Cea mai mare parte a operei sale constă din clișee și din denunțări ale abominabilului Marcion, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
timpul inevitabilelor aprecieri sau examene critice, îndeobște segmentare, din pricina marii diversități a temelor, domeniilor și spațiilor de exprimare, îndeajuns de greu de cuprins în formule sintetizatoare. De altfel, epoca în care a trăit și s-a afirmat inginerul, geologul (ori "montanistul"), economistul, proiectantul, ecologistul, hidrologul, dascălul și/sau întreprinzătorul Mihalic de Hodocin, acoperind cronologic deceniile premergătoare constituirii statului național român modern, reclamă încă sondaje și analize parțiale, spre o mai corectă percepție și poziționare în plan istoriografic, iar protagoniștii ei, acei
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a țării. ÎN PERIEGEZĂ PRIN CARPAȚII MOLDOVEI Chiar dacă acoperă durata unei "pauze" neprevăzute și, desigur, nedorite în contractul încheiat cu Epitropia Învățăturilor Publice din Moldova, având ca obiect înființarea Școlii de arte și meserii în capitala țării, cronologic, misiunea încredințată montanistului sau geologului Carol Mihalic de Hodocin, în primăvara anului 1839, de către aceeași instituție a statului, a fost de fapt și cea dintâi finalizată printr-un amplu raport, dezvoltat și publicat ulterior sub forma unui studiu de către executant, studiu al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
drumului natural ce lega Moldova cu Orientul, râul Bistrița, cât mai ales prin utilizarea lui în edificarea unor obiective industriale, precum "băi" de fier și de aramă sau "fabrici" de sticlă, de faianță, porțelan, piatră acră ș.a. "Cu greu nota montanistul poate fi <găsit> vreun alt loc în Moldova mai potrivit, după poziție și împregiurări, pentru sus-arătatele ramuri de industrie, decât valea Bistriței", unde mâna de lucru, bogățiile solului și ale subsolului, ca și posibilitățile naturale de transport se constituiau în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
piatră-fier bună și în mulțime, de-agiuns pe mii de ani, având totodată, în oricare privire, cea mai potrivită și mai favoritoare poziție pentru așezarea a celor mai mari fabrici de fier". Continuând descrierea resurselor minerale ale subsolului moldav, geologul sau montanistul nu ignora, ci dimpotrivă, invoca "tradițiile ce se păstrează acolo între popor", care-i întăreau convingerea că gropile apărute lângă Dealul Fierului și movilele de scrum de lângă Catergaș constituiau dovezi elocvente, în opinia sa, ale unor realități preexistente în timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
spiritul de inițiativă, toate asociate cunoștințelor temeinice dovedite și recunoscute deja în domeniu, i-au consolidat statutul profesional și, odată cu acesta, respectul celor din jur, incluzând și pe cel al autorităților politico-administrative ieșene. Oricum, înainte de a porni la treabă, "inginerul montanist și hidraulic" C. Mihalic de Hodocin pregătise și elaborase, în cursul anului 1843, două foarte minuțioase proiecte tehnice, vizând ansamblul lucrării. Primul dintre acestea, intitulat Planul drumului apelor de la izvoare de Șepte Oameni și de la izvoare de la Aron Vodă până la
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
nu în ultimul rând, pe cadrul juridic "regulamentar", îndeajuns de stimulativ (din punctul său de vedere) pentru etapa istorică și pentru genul de inițiative urmărit. Astfel, la 13 noiembrie 1849, "Albina Românească" aducea la cunoștința cititorilor ei prospecțiunile efectuate de "montanistul" Carol Mihalic de Hodocin, mai întâi lângă Tarcău, unde găsise piatră potrivită pentru pavarea străzilor capitalei 8, ulterior în zona Comănești (Bacău), în vederea deschiderii unei mine de cărbuni, apreciată ca fiind vitală pentru economia țării 9. Resursele descoperite erau puse
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
altor câteva "memoaruri", purtând aceeași semnătură, relative la necesitatea și posibilitățile înființării unei "băi de fier" în Moldova 11. Reluând unele idei cuprinse în studii mai vechi și îndeosebi în cel din anul 1842, Despre lucrarea băilor de metal, inginerul montanist susținea, cu noi argumente, necesitatea imperioasă a promovării acestui gen de industrie în Moldova, efectuând o minuțioasă demonstrație a posibilităților de transpunere în practică a proiectului preconizat. Produsele prelucrate din fier, arată el, nefiind "articule de modă, ci o întrebuințare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
nu în ultimul rând, persistența fricii, a lipsei de curaj încă evidentă în viața economică a țării, sunt tot atâția factori care au condus, fie la înăbușirea în stadiu de proiect a multor inițiative, fie la falimentul unor reușite parțiale. Montanistul Hodocin a rămas însă statornic în propriile-i convingeri privitoare la necesitatea înființării unei "fabrici de fier" în Moldova, reluând și dezvoltând pe alocuri ideile sale mai vechi în cuprinsul amintitului studiu publicat în anul 1855, Descrierea sinoptică a mineralelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de prisos, cel puțin la mijlocul veacului al XIX-lea, existența mijloacelor invocate de analist. Ceva din îndemnul lansat contemporanilor săi a trezit însă și oarecare reverberații. În 1857, de exemplu, Iacob Cihac a repus pe tapet proiectul din 1851-1852 al montanistului, solicitând de la caimacamul Moldovei, N. Conachi Vogoride, privilegiul înființării unei "băi de fier" la Tarcău, unde, adăuga el, Mihalic de Hodocin descoperise pe moșiile mănăstirești minereu de fier de bună calitate și cărbune de pământ 24. Intenția i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
groapa ocnelor", a reprodus de fapt chintesența observațiilor și sugestiile sale formulate în 1846, cum de altfel și precizează nota preliminară: "extract din un memoar oficial al vrednicului nostru montanist, comisul C. Mihalic de Hodocin"12. Surprinzătoare poate părea implicarea montanistului Hodocin într-un domeniu al vieții economice aparent depărtat de profilul pregătirii și al competențelor sale dezvăluite până atunci, anume în cel al transporturilor. După câteva proiecte succesive de realizare a unei căi ferate în Moldova, între anii 1841 și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
al Trotușului", aflase încă din 1840, în cadrul Societății de medici și naturaliști din Iași. Fără a intra în detaliile de natură tehnico-geologică asupra resurselor existente și asupra cărora vom reveni, ne limităm a evidenția aici doar avantajele invocate de inginerul montanist în favoarea utilizării "plutitoarei întinderi a râului Siret" pentru transportul cărbunilor către portul dunărean. Drept repere pentru reușită, invoca mai multe caiace, care transportaseră pe Siret, de la Nămoloasa până la Galați, câte 200 chile (48.000 ocale)24 păpușoi fiecare. Or, acele
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]