38 matches
-
Louth este de părere că „Origen nu vorbește nici de extaz, nici de o incognoscibilitate ultimă a lui Dumnezeu sau de vreun întuneric în Dumnezeu. E posibil ca lui Origen să-i repugne ideea extazului datorită abuzului acestei idei printre montaniști. Oricare ar fi motivul, el dezvoltă o concepție despre contemplație în care sufletul nu trece dincolo de el însuși”<footnote Ibidem, p. 107. footnote>. Origen poate fi văzut ca întemeietorul misticii intelectuale. După el, unirea contemplativă este unirea nous-ului, cel
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
din proprietatea particulară treceau în exploatarea exclusivă a statului, care de asemenea atribuia proprietarului dreptul de a încasa zeciuială în bani. Statul a angajat specialiști în vederea pregătirii condițiilor necesare dezvoltării industriei extractive (Hommaire de Hell, Mihalic de Hodocin etc). Unii „montaniști” trec la fapte din proprie inițiativă (Kreutzer), iar alții, din străinătate, „auzind că Moldova caută montaniști”, își oferă serviciile. Însă, după cum vom vedea, în ciuda acestor preocupări semnificative, industria extractivă nu a făcut saltul calitativ pe care-l proiectau specialiștii. Ea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a încasa zeciuială în bani. Statul a angajat specialiști în vederea pregătirii condițiilor necesare dezvoltării industriei extractive (Hommaire de Hell, Mihalic de Hodocin etc). Unii „montaniști” trec la fapte din proprie inițiativă (Kreutzer), iar alții, din străinătate, „auzind că Moldova caută montaniști”, își oferă serviciile. Însă, după cum vom vedea, în ciuda acestor preocupări semnificative, industria extractivă nu a făcut saltul calitativ pe care-l proiectau specialiștii. Ea a rămas la un nivel scăzut, pe care nu putea să-l depășească în împrejurările menținerii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sânul Bisericii, unde Ghenadie face o distincție între cei ce nu au nevoie de botez (arieni macedonieni, novațieni, quartodecimani, apolinariști) și cei care, precum păgânii, trebuie catehizați și botezați (eunomieni, montaniști, sabelieni și alții). În sfârșit, s-au mai păstrat și alte scurte fragmente atribuite lui Ghenadie: despre cunoaștere și discurs (cu siguranță un comentariu la 2 Cor. 11, 6, unde Pavel afirmă că e neiscusit în cuvânt, nu însă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sînul Bisericii, unde Ghenadie face o distincție între cei ce nu au nevoie de botez (arieni, macedonieni, novațieni, quartodecimani, apolinariști) și cei care, asemenea păgînilor, trebuie catehizați și botezați (eunomieni, montaniști, sabelieni și alții). în sfîrșit, s-au păstrat și alte scurte fragmente atribuite lui Ghenadie: despre cunoaștere și discurs (cu siguranță un comentariu la 2 Cor. 11,6, unde Pavel afirmă că e neiscusit în cuvînt, nu însă și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
roman omonim, redacta două opere în apărarea canonicității Apocalipsei și a Evangheliei după Ioan, canonicitate pusă la îndoială de unii creștini, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind preotul Gaius, care atribuia paternitatea corpusului ioanic ereticului Cerint. Din cauza revendicării ei de către montaniști, Apocalipsa a fost exclusă din canonul Bisericii din Asia Mică. Lectura sa publică a fost în cele din urmă acceptată cu condiția, se pare, ca ea să fie interpretată alegoric, după modelul alexandrin. Din aceste motive, Irineu consideră necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
organizat după structura unui discurs epideictic. În Comentariul la Daniel, citatele alternează cu considerațiile de ordin teologic, hermeneutic și pastoral. Mitul Anticristului face parte deci dintr‑o amplă strategie care urmărește trei scopuri principale: să respingă noile atacuri ale milenarismului montanist; să îndemne la martiriu, în limitele rațiunii; să relativizeze autoritatea Imperiului Roman în raport cu Împărăția cerească pe care o va inaugura venirea lui Cristos. Meritul deosebit al lui Hipolit rămâne totuși acela de a fi pus bazele unei „anticristologii” sistematice. În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
organismul din care face parte, fiind totuși identic cu acesta într‑o oarecare măsură. . Practic, diavolul lucrează „prin sine însuși”, fără vreun intermediar uman. Chiril se ferește să ofere vreo informație „biografică”, oricât de nesemnificativă, asupra personajului său. . Din pricina curentului montanist, Bisericile din Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar și lui Cerint, adversarul lui Ioan). Am discutat deja despre metamorfozele acestei cărți în capitolul consacrat lui Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adversus Marcionem IV, 34 nu se află în contradicție cu condamnarea celei de-a doua căsătorii: aceasta ar reprezenta opinia lui personală, în vreme ce a doua, cea pe care practica Bisericii i-ar fi impus-o lui Tertulian. Ca și cum, odată devenit montanist, Tertulian ar fi jenat să condamne practica „Bisericii psihicilor”, adică a Bisericii Catolice! Nu este propria poziție cea pe care Tertulian înțelege să o formuleze în condamnarea celei de-a doua căsătorii, ci voința „Paracletului”, a Duhului Sfânt - conform opiniei
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
încheiate după divorț: într-adevăr, fraza următoare, care vorbește de repudiu în Vechiul Testament și de separare în Noul testament, este începutul unei alte idei. S-ar putea face aceeași cercetare pe lângă Latini, de exemplu în De monogamia lui Tertulian, devenit montanist. Împotriva „psihicilor”, adică a catolicilor care admit diferite căsătorii succesive, el vrea să arate că numai căsătoria unică corespunde voinței Paracletului. Dar aceste căsătorii multiple, pe care el le reproșează „psihicilor”, sunt în mod clar căsătorii după văduvie, iar el
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pe credința sa în dualismul materie-spirit, bine-rău, în timp ce, pe plan politic inspira un atașament relativ detașat față de autoritatea civilă, înclinată să-și considere participarea exterioară la activitățile publice indiferentă și tot astfel la cele legate de riturile religioase păgâne. Pentru montaniști judecata de pe urmă a lui Cristos era iminentă, fapt pentru care își trăiau penitența într-un rigorism excesiv și într-o atitudine de sfidare a lumii pe care o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și credința printr-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nerecunoașterea exercițiului libertății de cult, a dus la diferențierea celor dintâi față de ceilalți cetățeni practicanți ai diferitelor religii, din interiorul Imperiului, a determinat o anumită lâncezeală în folosirea armelor, la care s-au mai adăugat și persecuțiile, care, lovind în montaniști, prin edictele lui Septimius Severus (193-211 p.Chr), s-au îndreptat și împotriva creștinilor prin confuzie sau poate chiar prin intenție. Opinia lui Celsus a fost susținută și de alți scriitori păgâni, care au început să-i acuze pe creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
constrânsă să intervină pentru a clarifica autorităților diferențele de acțiune și ideologie, pentru ca vinovăția unora să nu se reverse în întregime asupra întregii sale instituții. În mod evident, autoritățile imperiale nu puteau să facă o distincție netă între creștini, gnostici, montaniști și manihei, deoarece în ochii lor toți erau fiii aceleiași seminții și erau numiți sau considerați laolaltă creștini, după cum s-a văzut pe durata persecuțiilor, când i-au pus pe toți pe aceiași linie, condamnându-i la moarte deopotrivă. Evitând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armatei și din prezența acesteia în toate părțile lumii antice. Imperiul roman pe de o parte persecuta creștinismul, iar pe de alta, prin instituțiile și formele sale organizatorice, îl favoriza consolidându-l continuu. Acceptarea serviciului militar aspru combătută de gnostici, montaniști și manihei (erezii ostile chiar și Bisericii), era susținută sau cel puțin necombătută de creștini. Dacă această problemă nu ar fi existat, Tertulian nu ar fi adus-o în discuție; antimilitarismul său este și anticreștin, fapt evidențiat de cuvintele de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldații martiri aparțineau doar obiectorilor de conștiință, fără a aparține credinței pur creștine, este considerată neîntemeiată alții, în ciuda apartenenței lor la Africa proconsulară, unde se impusese doctrina antimilitaristă a lui Tertulian mai mult decât în alte provincii. Unii îi văd montaniști pe Maximilian, Marcellus, Tarachus, Probus și Andronicus, martirizați la Anazarb (Cilicia, 304); pe Tipasius, ucis la 304 la Cezareea (Mauritania) pentru că, fiind lăsat la vatră și dăruindu-se vieții ascetice, a refuzat să se mai întoarcă pentru a îmbrăca ținuta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doctrinară a gnosticilor și a montaniștilor, organizarea Bisericii primare constituia un impediment în calea interpretării arbitrare a legii morale conținute în Vechiul și Noul Testament. Interpretarea echilibrată a Bisericii față de legea morală era foarte restrânsă pentru gnostici, dar prea largă pentru montaniști. Din acest motiv, atât unii cât și ceilalți nu puteau să rămână supuși Bisericii, întrucât impunerea disciplinei sale în domeniul moral și doctrinar se împotrivea esenței ereziei lor. Necesitatea unei alegeri libere de a gândi și acționa i-au determinat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întrucât impunerea disciplinei sale în domeniul moral și doctrinar se împotrivea esenței ereziei lor. Necesitatea unei alegeri libere de a gândi și acționa i-au determinat pe gnosticii să se îndrepte spre o lumea culturală a filozofiei greco-romane, iar pe montaniști să descopere o biserică fără ierarhie ori impunere de legi, sprijinindu-se pe vitalitatea perenă a Duhului Sfânt care îi susține, unește și inspiră pe cei credincioși în Cristos, evitând orice conducere pământească. Pe căi opuse, gnosticii și montaniștii atingeau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de Noul Testament. Izolat de modul său de a gândi și de a acționa, creștinul s-ar fi regăsit pe sine însuși; trăind în lume ar fi trebuit să ignore lumea, pentru a nu cădea victimă și pradă lingușirilor sale. Pentru montaniști, lumea însemna păgânismul: lumea și păgânismul formau un binom indivizibil, iar armata imperială cu riturile sale păgâne și cu scopurile sale de violență, era sinteza uneia și a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale enunțate de Montanus care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
binefăcător și părinte al Moldovei", și unui înțelept ca Gheorghe Asachi, care, potrivit ultimelor exegeze, a fost "până spre 1840 cel mai activ factor în stimularea și dezvoltarea culturii românești moderne"1, s-au datorat aflarea și apoi chemarea inginerului "montanist" Carol Mihalic de Hodocin la Iași, pentru a îndeplini funcțiile publice încredințate, pe etape, direcții și departamente, corespunzătoare specializărilor, pregătirii, ambițiilor, dar și cunoștințelor sale multilaterale. Așadar, el n-a venit în Moldova doar pentru a-și pune în valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
iscălitul, în curând, va înfățoșa un proiect lămurit, doveditor"20. Fără a intra, aici, în detalierea unor chestiuni definitorii pentru dimensionarea personalității sale, relevând o altă fațetă sau specializare și, desigur, contribuție notabilă în progresul domeniului, cea de geolog sau montanist, a lui Carol Mihalic de Hodocin, aspecte asupra cărora vom reveni în cuprinsul altui segment al studiului de față, să reținem doar că, prin raport, el urmărea să-și recupereze cheltuielile prilejuite de-a lungul celor aproape cinci luni de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a nu se scoate sare de către nimeni, spre a nu-mi pricinui pagube"6. Evident, Vistieria s-a conformat cererii antreprenorului, în virtutea obligațiilor ce-i reveneau prin contractul de arendare a ocnelor, dictând părăsirea de-îndată a lucrărilor proiectate de montanist, precum și o severă supraveghere a acelor locuri. Mai târziu, în vara anului 1846, Mihalic de Hodocin se deplasase, din împuternicirea Vistieriei Moldovei, la Tg. Ocna, spre a cerceta situația la zi a exploatărilor saline din zonă și a face observații
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de o planșă efectuată de același autor, reprezentând "o sțenă la groapa ocnelor", a reprodus de fapt chintesența observațiilor și sugestiile sale formulate în 1846, cum de altfel și precizează nota preliminară: "extract din un memoar oficial al vrednicului nostru montanist, comisul C. Mihalic de Hodocin"12. Surprinzătoare poate părea implicarea montanistului Hodocin într-un domeniu al vieții economice aparent depărtat de profilul pregătirii și al competențelor sale dezvăluite până atunci, anume în cel al transporturilor. După câteva proiecte succesive de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lipsei mijloacelor, dar aduce țării și va aduce în curs de veacuri întregi". Evident, exagera, ignorând voit, parcă, inevitabilul proces de uzură materială și, mai ales, morală, proces căruia i se subordonează, în timp, orice realizare tehnică. În sfârșit, ca montanist recomandat și autorizat, Mihalic de Hodocin își revendica atât "producerea pietrelor cubice la Tarcău, pentru pavele", cât și regularizarea malului Prutului undeva în partea ținutului Iași, înlăturând astfel "marea primejdie cărei era expus satul Măcărești". Înfăptuirile enunțate nu epuizau însă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lui Purcel, cât și la Brădicești, Delenii-Ciortești, Tomești și în alte locuri, simplificând procesul prelucrării pentru obținerea pavelelor "cu fețe naturale", prin utilizarea doar a ciocanelor (nu și a dălților), reducea sensibil și costul operațiunii, după exemplul deja amintit de montanist și verificat în cazul pavării "politiei" Cernăuți. Dar, mai preciza semnatarul raportului, în eventualitatea impunerii de către beneficiari, Departament sau Eforie, a utilizării diversificate după dimensiuni și profile a materialului extras din pietrărie, atunci, pe lângă cei șase băieși menționați, exploatarea reclama
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
precizat de unelte specifice (ciocane, dălți, colțari, cazmale, drugi și pene de fier). Cea dintâi urgență, devansând toate aceste solicitări, consta însă în trimiterea de-îndată la fața locului a unui număr de 20 de salahori pe zi, ceruți de montanist pentru a executa "trei sau patru bordeie și o șură", necesare pentru adăpostirea oamenilor și materialelor pe durata exploatării acelei pietrării. La 29 august, împreună cu revizorul special desemnat de Departament, transmitea autorităților devizul cheltuielilor necesare pentru construcția acelor binale, în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]