38 matches
-
binefăcător și părinte al Moldovei", și unui înțelept ca Gheorghe Asachi, care, potrivit ultimelor exegeze, a fost "până spre 1840 cel mai activ factor în stimularea și dezvoltarea culturii românești moderne"1, s-au datorat aflarea și apoi chemarea inginerului "montanist" Carol Mihalic de Hodocin la Iași, pentru a îndeplini funcțiile publice încredințate, pe etape, direcții și departamente, corespunzătoare specializărilor, pregătirii, ambițiilor, dar și cunoștințelor sale multilaterale. Așadar, el n-a venit în Moldova doar pentru a-și pune în valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
iscălitul, în curând, va înfățoșa un proiect lămurit, doveditor"20. Fără a intra, aici, în detalierea unor chestiuni definitorii pentru dimensionarea personalității sale, relevând o altă fațetă sau specializare și, desigur, contribuție notabilă în progresul domeniului, cea de geolog sau montanist, a lui Carol Mihalic de Hodocin, aspecte asupra cărora vom reveni în cuprinsul altui segment al studiului de față, să reținem doar că, prin raport, el urmărea să-și recupereze cheltuielile prilejuite de-a lungul celor aproape cinci luni de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a nu se scoate sare de către nimeni, spre a nu-mi pricinui pagube"6. Evident, Vistieria s-a conformat cererii antreprenorului, în virtutea obligațiilor ce-i reveneau prin contractul de arendare a ocnelor, dictând părăsirea de-îndată a lucrărilor proiectate de montanist, precum și o severă supraveghere a acelor locuri. Mai târziu, în vara anului 1846, Mihalic de Hodocin se deplasase, din împuternicirea Vistieriei Moldovei, la Tg. Ocna, spre a cerceta situația la zi a exploatărilor saline din zonă și a face observații
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de o planșă efectuată de același autor, reprezentând "o sțenă la groapa ocnelor", a reprodus de fapt chintesența observațiilor și sugestiile sale formulate în 1846, cum de altfel și precizează nota preliminară: "extract din un memoar oficial al vrednicului nostru montanist, comisul C. Mihalic de Hodocin"12. Surprinzătoare poate părea implicarea montanistului Hodocin într-un domeniu al vieții economice aparent depărtat de profilul pregătirii și al competențelor sale dezvăluite până atunci, anume în cel al transporturilor. După câteva proiecte succesive de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lipsei mijloacelor, dar aduce țării și va aduce în curs de veacuri întregi". Evident, exagera, ignorând voit, parcă, inevitabilul proces de uzură materială și, mai ales, morală, proces căruia i se subordonează, în timp, orice realizare tehnică. În sfârșit, ca montanist recomandat și autorizat, Mihalic de Hodocin își revendica atât "producerea pietrelor cubice la Tarcău, pentru pavele", cât și regularizarea malului Prutului undeva în partea ținutului Iași, înlăturând astfel "marea primejdie cărei era expus satul Măcărești". Înfăptuirile enunțate nu epuizau însă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lui Purcel, cât și la Brădicești, Delenii-Ciortești, Tomești și în alte locuri, simplificând procesul prelucrării pentru obținerea pavelelor "cu fețe naturale", prin utilizarea doar a ciocanelor (nu și a dălților), reducea sensibil și costul operațiunii, după exemplul deja amintit de montanist și verificat în cazul pavării "politiei" Cernăuți. Dar, mai preciza semnatarul raportului, în eventualitatea impunerii de către beneficiari, Departament sau Eforie, a utilizării diversificate după dimensiuni și profile a materialului extras din pietrărie, atunci, pe lângă cei șase băieși menționați, exploatarea reclama
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
precizat de unelte specifice (ciocane, dălți, colțari, cazmale, drugi și pene de fier). Cea dintâi urgență, devansând toate aceste solicitări, consta însă în trimiterea de-îndată la fața locului a unui număr de 20 de salahori pe zi, ceruți de montanist pentru a executa "trei sau patru bordeie și o șură", necesare pentru adăpostirea oamenilor și materialelor pe durata exploatării acelei pietrării. La 29 august, împreună cu revizorul special desemnat de Departament, transmitea autorităților devizul cheltuielilor necesare pentru construcția acelor binale, în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
20 de ani (începând din 23 noiembrie 1857), un loc în suprafață de două fălci, la Gheuca, lângă apa Tarcăului, pe moșia mănăstirii Pângărați. Exact în aceeași lună, întreprinzătorul subscria "actul de îmbezmănare", în cuprinsul căruia utiliza calitatea-i de "montanist al Departamentului Lucrărilor Publice", actul fiind încuviințat, la 26 noiembrie, chiar de mitropolitul Moldovei, Sofronie Miclescu. Bezmenul pentru cele două fălci de teren era fixat la 10 galbeni pe an, iar noul beneficiar al privilegiului se îndatora autorităților statului ca
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
un caracter oficial, specific funcționarilor publici, nicidecum unul particular. De altfel, și "actul de îmbezmânare", semnat cu Mitropolia Moldovei, la 29 noiembrie 1857, pentru cele două fălci de pământ necesare noii sale afaceri, îi reconfirma calitatea sau funcția recuperată de "montanist al Departamentului Lucrărilor Publice"4. Proiectul fabricii de praf de pușcă avea să fie finalizat de Hodocin ceva mai târziu, fără a beneficia însă de toate facilitățile promise, sau așteptate de întreprinzător, din partea principalului beneficiar, statul, și al beneficiarului direct
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
promise, sau așteptate de întreprinzător, din partea principalului beneficiar, statul, și al beneficiarului direct, Miliția națională. Mai mult decât atât, la scurtă vreme după inaugurarea și acestui obiectiv, autoritățile iarăși s-au grăbit a-l îndepărta din funcția anterior recuperată, de montanist al sus-pomenitului departament, generând o nouă plângere din parte-i, adresată de astă dată noului domn al Moldovei nu încă și al Țării Românești Alexandru Ioan Cuza, la 19 ianuarie 1859. Reluând, în termeni asemănători celor cuprinși în petiția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
petiționarul s-au sârguit iscălitul, din toate puterile, spre a face țării cele mai folositoare serviciuri". Reamintind, cu titluri de referință, că "pe lângă Școala de Arte organizată de el și facerea apeducului din capitalie cu țevi de fier, iscălitul, ca montanist [...] n-au lipsit a înfățoșa, în mai multe rânduri, trista stare a importantei, însă apropietii de totala ruinare a salinei de la <Tg.> Ocna și, totodată, a propus planuri și cele mai nimerite înorânduiri pentru o păstrare și exploatare cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
puțin și pentru producerea de pietre pentru paveaua capitaliei"5. Meritul asumat în legătură cu acest din urmă material de construcții consta în prețul mult mai scăzut al exploatării sale, ca și în sporita-i rezistență la uzură. Din ipostaza-i de "montanist", Hodocin reamintea faptul că descoperise "foarte însemnătoare straturi de mineralii", fără a uita să invoce că "încă s-au sârguit a deschide băi foarte însemnătoare pentru Moldova și a înființa o fabrică de fier neapărat trebuitoare pentru țară". Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
recunoștință pentru asemenea importante și pozitive serviciuri, care, în oricare alt stat preciza jeluitorul ar fi dobândit răsplătire onorifică, iscălitul au primit acum, în mijlocul iernii, după un servici însămnător în curs de 20 de ani, demisionarea din postul său de montanist al Departamentului Lucrărilor Publice". Neașteptata, de el, eliberare dintr-o funcție publică, ilustrată prin realizări dintre cele mai felurite și mai utile pentru economia și societatea moldovenească, toate întemeiate pe "pozitivă știință și experiență" în domeniile nominalizate, nefiind supusă "măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
adică guvernului 7. Din textul rezoluției, se poate deduce că, după reangajarea sa în poziția publică deținută în minister, în urma primei reclamații din 1853, pensia, recalculată, continua să o primească împreună cu veniturile realizate sau derivate din exercitarea funcției oficiale de montanist al statului. Criza financiară cu care se confrunta Moldova, ca de altfel și Țara Românească, imediat după înfăptuirea Unirii Principatelor va fi impus austeritatea bugetară și reducerea drastică a cheltuielilor publice, în condițiile în care noul organism național reclama, paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
rușinați de a sta la porțile Europei, streini de progresurile artelor, științelor și ale industriei..."8. Slujind cu credință, energie, pricepere și devoțiune un astfel de generos obiectiv, vreme de două decenii până atunci, este întrucâtva de neînțeles neincluderea inginerului montanist, hidrotehnician și constructor în cercul colaboratorilor tehnici apropiați domnitorului Cuza, cunoscute fiind preferințele acestuia din urmă pentru atragerea moldovenilor (nativi sau naturalizați) în grupul propriilor sfetnici. O posibilă explicație ar fi dincolo de eventualele speculații în legătură cu rolul malefic al lui Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
contractuale în relație cu statul. Rigoare, onestitate sau invidie? Greu de spus, în condițiile în care observația era făcută după aproape cinci luni de la publicarea contractului în "Monitor"15. Astfel se încheia și cea din urmă preocupare industrială a neobositului montanist, pentru că celălalt angajament al său, convenit cu Ministerul Lucrărilor Publice, în octombrie 1860, în vederea inițierii unor mai ample lucrări pe râul Bistrița, spre înlesnirea plutăritului, se pare că n-a mai fost onorat. Alte informații privitoare la persoana sa, după
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cubici de aceste pietre de șose s-au făcut, fiincă cu aceasta și prin contenirea cărăturii de piatră moale de la Fundul Pocrecii au a să despăgubi lucrătorii întrebuințați la descoperirea stâncilor din Movila lui Purcel. Mihalic de Hodocin Nr. 35 montanist Iași, 2 septembrie 1857 [Rezoluția Departamentului:] Pietrele câte s-au făcut până acum la Movila, atât cubice, cât și naturale, să se facă o exactă catagrafie și să se urmeze cu facerea pietrelor naturale ca până acum, cu aceasta ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de Hodocin." 14 Reprodusă pe pagina de gardă a acestui studiu. 15 Păstorie și lucrare de pământ (precizarea termenilor aparține autorului studiului n.ns.). 16 "Primind în coloanele noastre acest articul important, compus de vrednicul de toată lauda și neobositul montanist D. comis Mihalik de Hodocin, care cel dintâi ne-au dat o descriere lămuritoare despre avuțiile cuprinse în măruntaiele munților noștri, îndemnăm pe toți acei dd. cititori ce se ocupă de industria și comerțul să-l cetească cu atenție mare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sînul Bisericii, unde Ghenadie face o distincție între cei ce nu au nevoie de botez (arieni, macedonieni, novațieni, quartodecimani, apolinariști) și cei care, asemenea păgînilor, trebuie catehizați și botezați (eunomieni, montaniști, sabelieni și alții). în sfîrșit, s-au păstrat și alte scurte fragmente atribuite lui Ghenadie: despre cunoaștere și discurs (cu siguranță un comentariu la 2 Cor. 11,6, unde Pavel afirmă că e neiscusit în cuvînt, nu însă și în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sânul Bisericii, unde Ghenadie face o distincție între cei ce nu au nevoie de botez (arieni macedonieni, novațieni, quartodecimani, apolinariști) și cei care, precum păgânii, trebuie catehizați și botezați (eunomieni, montaniști, sabelieni și alții). În sfârșit, s-au mai păstrat și alte scurte fragmente atribuite lui Ghenadie: despre cunoaștere și discurs (cu siguranță un comentariu la 2 Cor. 11, 6, unde Pavel afirmă că e neiscusit în cuvânt, nu însă și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Adversus Marcionem IV, 34 nu se află în contradicție cu condamnarea celei de-a doua căsătorii: aceasta ar reprezenta opinia lui personală, în vreme ce a doua, cea pe care practica Bisericii i-ar fi impus-o lui Tertulian. Ca și cum, odată devenit montanist, Tertulian ar fi jenat să condamne practica „Bisericii psihicilor”, adică a Bisericii Catolice! Nu este propria poziție cea pe care Tertulian înțelege să o formuleze în condamnarea celei de-a doua căsătorii, ci voința „Paracletului”, a Duhului Sfânt - conform opiniei
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
încheiate după divorț: într-adevăr, fraza următoare, care vorbește de repudiu în Vechiul Testament și de separare în Noul testament, este începutul unei alte idei. S-ar putea face aceeași cercetare pe lângă Latini, de exemplu în De monogamia lui Tertulian, devenit montanist. Împotriva „psihicilor”, adică a catolicilor care admit diferite căsătorii succesive, el vrea să arate că numai căsătoria unică corespunde voinței Paracletului. Dar aceste căsătorii multiple, pe care el le reproșează „psihicilor”, sunt în mod clar căsătorii după văduvie, iar el
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
roman omonim, redacta două opere în apărarea canonicității Apocalipsei și a Evangheliei după Ioan, canonicitate pusă la îndoială de unii creștini, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind preotul Gaius, care atribuia paternitatea corpusului ioanic ereticului Cerint. Din cauza revendicării ei de către montaniști, Apocalipsa a fost exclusă din canonul Bisericii din Asia Mică. Lectura sa publică a fost în cele din urmă acceptată cu condiția, se pare, ca ea să fie interpretată alegoric, după modelul alexandrin. Din aceste motive, Irineu consideră necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
organizat după structura unui discurs epideictic. În Comentariul la Daniel, citatele alternează cu considerațiile de ordin teologic, hermeneutic și pastoral. Mitul Anticristului face parte deci dintr‑o amplă strategie care urmărește trei scopuri principale: să respingă noile atacuri ale milenarismului montanist; să îndemne la martiriu, în limitele rațiunii; să relativizeze autoritatea Imperiului Roman în raport cu Împărăția cerească pe care o va inaugura venirea lui Cristos. Meritul deosebit al lui Hipolit rămâne totuși acela de a fi pus bazele unei „anticristologii” sistematice. În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
organismul din care face parte, fiind totuși identic cu acesta într‑o oarecare măsură. . Practic, diavolul lucrează „prin sine însuși”, fără vreun intermediar uman. Chiril se ferește să ofere vreo informație „biografică”, oricât de nesemnificativă, asupra personajului său. . Din pricina curentului montanist, Bisericile din Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar și lui Cerint, adversarul lui Ioan). Am discutat deja despre metamorfozele acestei cărți în capitolul consacrat lui Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]